1,010 matches
-
Curând se îmbărbătează însă și pornește alături de ied spre țancurile de stâncă din zare, unde vrea să-l lase rătăcit, sperând că acolo, sus, va fi ferit de ochii dușmănoși ai lupului și de iscusința vânătorului. Iedul behăiește vesel și zburdă de bucurie, fiind fericit alături de mama sa. După un timp, căprioara și iedul ajung în pădurea întunecoasă, pășind prevăzători spre inima neagră a acesteia, pe sub bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș, de sub o cetină, se aprind ochii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apoi grămadă peste pervazurile ferestrelor; chiar și profesorii priveau cu plăcere, frecându-și mâinile și toți erau fericiți, gândindu-se la bulgării de zăpadă și la focul care pâlpâie în sobă. Ce frumusețe, ce bucurie a fost la ieșire! Toți zburdau pe stradă cu ghiozdanele în spate, veseli că din policandrul imens al cerului picurau mii de steluțe în zbor legănat până departe în zări. De la fereastră, un bătrân urmărea jocul cristalelor de nea și, văzând copiii atât de entuziasmați, le-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mie îmi venea să râd, văzând ce năstrușnicii îmi spunea vântul. Dar, deodată, mă simt ca un fulg ce plutește lin prin aer și mă trezesc ridicată pe pletele răsfirate ale vântului, care călătorea împreună cu mine în înaltul cerului. Vântul zburda de colo-colo și mereu întâlneam diferite gâze, albine, păsări minunate și fluturi zglobii și multicolori. Toate păreau ca un vis minunat. Dar, numai ce aud o albină mititică spunând: ,,Zbor în slăvi la mândrul soare Să îl rog de n-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca el te poate fura și să rămâi totuși cu portmoneul plin, te poate viola și să rămâi virgină, să te strângă de gât și să poți cânta apoi arii din opere, să te Îngroape de viu și tu să zburzi apoi prin parcuri, lanuri de grâu ori de floarea-soarelui, să te pângărească și apoi să te purifice. Era o sumă de paradoxuri și un izvor de miracole. Era bărbatul ideal, Înțepenit deocamdată În ușa casei cu pălăria unei ciuperci albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sticlă de Jack Daniels primită cadou, Întreagă ca și dorința lui de a sărbători altfel, chiar dacă mai târziu, intrarea În noul an. Pentru șampanie, avea pahare potrivite, aduse În urmă cu un revelion de Iolanda. Deschise șampania lăsând dopul să zburde prin sufragerie apoi turnă cu multă Îndemânare În cele patru pahare până când nivelul băuturii aurii ajunse la aceeași cotă. Ciocniră toți patru pentru prima oară. O solemnitate simplă, amicală, o complicitate ușor ironică, Întărită de jocul voios al bulelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să se desfacă așa cum se rotește cerul cu stelele lui, cu nevăzutele ființe care ne privesc și ne aplaudă și dirijează fiecare gest, gând, gând-gest, gând-trup, gând-suflet și poalele să fie poale cerești, înstelate, amețitor de frumoase, pe care să zburde îngeri și heruvimi în vârtejul dansului, dans de epocă, dans de libertate, dans-cer, dans, dans, dans! Vârtej de vânt, șuvoi conic cu vârtejul în jos, vânt-titirez, care adună frunzele toamnei din curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care sunt obligat să o public dintr-un sentiment de fariseism vădit, pentru a dovedi că pot să salt ceva decât să trăiesc cu umerii îngreunați de vârsta insalubră la care mă aflu. Așa că să dăm drumul aberațiilor Mioarei să zburde... Eram singură, casa mi-o smulseseră gunoierii în toiul luptei și mi-o aduseseră la locul ei de baștină. Mama mă aștepta urmărindu-mă cu binoclul. În fundul grădinii culegeam dudele care mai rămăseseră pe ramuri. Vino, Autorule, las-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pregătirea epopeică a postludiului propriei mele existențe. Ce stare crezi că trebuia să-mi modelez pentru a respira această teză? Ai ghicit! Starea acelei gângănii privită de profesori și sentimentul zdrenței ignorate de aceleași auguste priviri. Dar pe atunci noi zburdam pe pagini cu libertatea neîngăduită de magiștri, hălăduiam printre LEGI cu nonșalanța neadmisă de rigorile școlare. La Facerea Lumii noastre, cuvântul lui Dumnezeu a fost: TEZĂ. Dar ce trebuia să scriem habar nu aveam. Încă nu ni se făcuse Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
romanul inedit: personajul să poată găsi soluții pentru a muri matematic și din sacrificiul său să se nască o temă existențială care să conțină toți atomii copilăriei, tinereții, maturității și decrepitudinii în așa fel încât să-i poți determina să zburde prin spațiul cu n dimensiuni (complexe), adică în el să existe un sistem de n elemente liniare, independente, orice element fiind o combinație liniară a acestor n elemente. Spațiul soluțiilor ecuației să fie deci un subspațiu vectorial, al spațiului tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cărei cai cunoșteau drumul și cu ochii Închiși. În dreptul magazinului sărăcăcios, drumurile oamenilor se despărțeau. S-au despărțit și ei, nu Înainte ca Victor Olaru să-l mai cinstească pe căruțaș cu un rom, o secărică și ceva mărunțiș. Copilul zburda cu vioiciune Înaintea tatălui Îngândurat și a bunicii sale, mai tăcută ca niciodată, Întrebându-i din zece În zece pași: Înainte, tăticu’? E bine? Iubitor, Victor Olaru găsi, nici el nu știa de unde, puterea să glumească: Bravo, bravo! Ține-o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a scris versurile: „Acum, la «strunga vieții», după ani de pribegie pe crestele munților [...] Dumnezeu m-a răsplătit cu un «surghiun» într-un loc mirific. [...] Simțeam puterea benefică a forțelor telurice, care parcă-și micșoraseră gravitația și-mi permiteau să zburd ca pe vremea copilăriei. În seara aceea am încropit câteva versuri. Astfel evocă poetul momentul de neuitat în care a început să scrie un volum de versuri destinat uitării... Si poetii spun lucruri trAsnite „Într-o zi dăruită / cu ape
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sparte. Iaca am terminat treaba, gîndește eliberînd cricul. Mașina se lasă și se tot lasă pe cauciucul care se dezumflă. Asta chiar că mă dă gata. Cum adică? Pune pompa automată, umflă roata și constată că totul este OK. Mașina zburdă veselă, muzica este bună și Simion bate darabana în volan. Deodată își aduce aminte unde merge. Doamne, iartă-mă, săracul tata! Închide muzica și se scufundă în trecut. Lacrimi adevărate se preling pe obrazul său și gînduri noi îi zbuciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bătrânul. Da' ia ascultă-l acum, nepoate, și pe-ăsta..., pe care-l știu de la un unchi de-al meu, mare meșter și el... Ascultă-l și ține-l bine minte !... De data aceasta, arcușul lui deadul Vasile începu să zburde pe coarde și în jur se revărsară chiuituri și tropăituri, fluierături și strigături repezite, într-un tumult crescând de viață și de veselie. Chipul moșneagului deveni surâzător și vesel, iar Culae se simți și el cuprins de veselie și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sentimentul că aici se afla totuși printre străini și de aceea ar fi vrut să se întoarcă acolo unde se născuse și copilărise, mai ales că acum îl avea pe Ștefănel, pe care i-ar fi plăcut să-l vadă zburdând și crescând în voie în casa părintească de la Vărăști, unde Stelian trăia singur de peste un an, de când rămăsese văduv. Cinci ani, cât stătuse la Brănești împreună cu Mariana, îi erau de ajuns. Dar, din păcate, iată că, vrând-nevrând, mai avea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
celuia al scripcarului nu i-o dăm! Lasă, bărbate, că încet-încet i-a trece fierbințeala și, ca mezină, o păstrăm în gospodăria bătrânească. Până la urmă va găsi și ea un suflet de român... Ce să facem dacă o apucat-o zburda așa de tinerică... S-o aruncat în neamul tău, bărbate! Și cea mijlocie tot mai mult cu ai voștri se potrivește... Numai Paraschiva îi din neamul meu așa, cinstită încă de coptilă... Vinovată-nevinovată, destul că Ionela a devenit ciobăniță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
domn întrebați?..." Trecuseră niște ani de la "plecarea" KGB-ului, simțisem un aer autentic de libertate în Piața Roșie, dar, iată, trăiam tot sub microscop, ca un microb periculos... Atunci, Z, am înțeles că noua libertate, care-ți dă voie să zburzi peste meridiane și paralele, după pofta inimii, deși poate fi acompaniată de tot felul de boli ale sufletului, dintre care singurătatea și lipsa de repere sunt cele mai grave, este cu adevărat libertate. Dar tot atunci mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
i-am așezat acolo banii pe care-i câștigasem, ca detectiv, în ultima săptămână, m-am simțit ca un Mecena. M-am retras lângă copacul meu, am continuat să-l ascult și am lăsat, ca de obicei, degetele să-mi zburde, iluzoriu, pe o vioară care nu era lângă mine. Când am dat să plec, Milică, omul care părea că nu vede vreodată pe cineva, s-a oprit din cântat și mi-a făcut semn să mă apropii... De când cânți?... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mea nu este decât o nouă vânare de vânt... Am început să am prieteni, să nu mai fiu singură: El-Zorab, țestoasa, familia lui Antu, vântul, marea, sfinții din capelă... Într-o seară stăteam pe țărm. Îl lăsasem pe El-Zorab să zburde în voie, ceva mai departe de mine. Era o încântare să-l vezi cum se juca, aidoma unui copil, cu valurile care ajungeau la țărm. Deodată El-Zorab a ajuns lângă mine, a început să mă împingă cu botul, de parcă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sfială, după un timp, El-Zorab vă iubește... Nu m-am putut stăpâni să nu râd. Știți, lady, a continuat Antu, l-am scos în fiecare zi la plimbare pe El-Zorab. După cum m-a povățuit și spaniolul, l-am lăsat să zburde și liber. În două rânduri a luat-o la fugă spre micul port, unde vă conduce ori de câte ori plecați. Când ajungeam acolo, îl găseam lângă țărm, scrutând orizonturile mării. Nu mă aștepta pe mine, lady... N-am mai vorbit mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Iar seara nu există, întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din cer. Iar stelele la rândul lor îngheață un patinoar pentru fulgii de nea. Fluturii zburdă pe câmp, hoinăresc, zboară aiurea care încotro, în zig-zag. Pajiștea multicoloră este o lume aparte, în ea toate florile s-au adunat să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei temperate e o binecuvântare pentru câmpul care forfotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
harnice, copacii sunt înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu, de aici nimeni nu vrea să plece. Ici și colo zburdă dalmațieni și căprioare sprintene. Doi cerbi se înfruntă. E city-ul mare și frumos, cu blocuri imense, cu civilizația anului 2004: electrocasnice, automobile, imense biblioteci, birouri elegante, universități dotate, baruri și cluburi de vrei. Nu se doarme niciodată. Și eu citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din tufișurile din spatele colibei, abia se mișca o iapă căreia i se puteau număra oasele de slabă ce era. În urma ei, zburdând și nechezând veneau șase mânji, din care unul alb ca neaua, dar slăbuț iar celălalt negru ca pana corbului și rotofei, ceilalți erau tărcați. Toți șapte au venit la bătrânul crai și când au ajuns în fața acestuia s-au aliniat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zdravăn. Le făcuse chiar și o căsuță, un fel de cort indian, pe care îl pictase cu migală. Dorise ca fetele să aibă un loc de joacă și reușise din plin: vara, curtea din spatele vilei răsuna de glasurile copiilor, care zburdau veseli și foarte preocupați de jocurile lor. Arm purta niște pantaloni strâmți, puțin peste genunchi și o cămașă înnodată la mijloc. Lângă ea trebăluia serioasă Mădălina. Ca de fiecare dată când făcea treabă, sau când se juca, Mădălina își imita
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în alt timp, în altă dimensiune. Mă vedeam femeie matură, îmbrăcată într-o rochie albă, de stofă groasă, lungă, cu părul lung și negru, abanos, și la o gleznă cu brățară. Căram ceva, o greutate pe cap, și în jurul meu zburdau mulți copii, toți cu hăinuțe de stofă albă, tunși foarte caraghios, cu breton, toți foarte veseli și vorbăreți. Am văzut totul foarte clar, mai mult timp, apoi am știut unde e poteca pe care urma să coborâm și că mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fotbalului. Al doilea măcel a fost cel al Germaniei asupra Portugaliei, după ce acesteia din urmă i s-au dat cele două lovituri pe la spate: 11 metri și cartonaș roșu inexistent. Nemții, cu un om în plus, și-au permis să zburde. Portughezilor li s-a turnat plumb în ghete, iar nemții, cu o meticulozitate eficientă, au tocat mărunt la lusitani. Muller a dat trei goluri. Să-i fie de cap golurile. Mai bine îi lega pe toți de poartă și îi
Mirel Palada, revoltat după Germania - Portugalia 4-0: Kill me! Kill me! Sandor Clegane a fost portughez în seara asta by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73922_a_75247]