224 matches
-
medicamente miraculoase, dătătoare de viață, ce curățau arterele și netezeau pielea. Și ce spusese doctorul Müller părea să fie adevărat: deși avea numai patruzeci și doi de ani, fața Îi era scofâlcită, Împovărată de gușă, iar părul alb i se zburlea În părțile laterale ale capului, În timp ce tatăl meu, la patruzeci și opt de ani, lăsând la o parte cearcănele, era posesorul unui ten măsliniu fără riduri și al unui păr des, lucios și negru. Nu degeaba Îi spuneau ei Formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unui automobil ciudat. O rablă cu pături pe banchete. Pe lunetă era lipit un abțibild cu un păstrăv prins În cârlig. Șoferul purta o șapcă roșie. În spațiul micuț de deasupra bentiței ajustabile care-i Încheia șapca se vedea părul zburlit de pe gâtul lui cu cicatrice. Îmi simțeam capul moale, de parcă ar fi fost Înfășurat În tifon. Eram Învelită Într-o pătură veche, țeapănă și presărată cu paie. Mi-am Întors capul și m-am uitat În sus și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de bine? Nu-i normal, Vladimir! Și de ce era să-mi pierd mințile acolo, în subsol? Nu te preface că n-ai băgat de seamă! Ți-am văzut ochii cum erau înfricoșați! Eram foarte speriat. Vântul ce se întețea îi zburlea părul și i-l deranja, făcându-l să semene cu o stafie ce joacă pe adierile aerului. Tu, într-un fel, ești conștient de tot ce e în jurul tău acum. Nu vezi mai bine, doar... știi ce-i acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la dreapta. Dă-te jos și fă-i de petrecanie. E un leu splendid. Atunci Îl văzu și Macomber. Stătea În picioare, În profil, cu capul său mare Întors către ei. Vântul ușor de dimineață, care sufla Înspre ei, Îi zburlea coama Întunecată și leul părea uriaș, profilat pe creasta malului În lumina cenușie a dimineții, cu greabănul masiv și cu trupul umflându-se ca un burduf. — La ce distanță e? Întrebă Macomber, ridicându-și carabina. — Vreo șaptej’ de metri. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreunul din ei, să se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să se îndrepte către atacator, făcându-l în cele din urmă, să plece. Iar Motănel se încruntă, se zburlește, apoi își pregătește ghearele și, la nevoie, le folosește împotriva celui ce nu-și vede de treabă. Uneori mai încasează și el ba o lovitură de cioc de găină în cap, ba o ciupitură de plisc de gâscă pe blăniță
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
uită În sus spre nori. Satul se afla la mai puțin de un kilometru distanță, la capătul unui drum care urca, Înțesat cu margarete sălbatice Înalte de un metru și jumătate. Din senin, drumul răsună de un țipăt care-ți zburlea părul. — Ce dracu’ a fost asta? spuseră Moff și Dwight aproape În același timp. Se auzise de pe deal, din sat. —O fată? Își dădu cu părerea Moff. Heidi Își imagină o fată luată pe sus de un șef de trib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pielea. Era uimitor, gândind retrospectiv. El și polițiștii față-n față, ei gata să tragă, cu degetul Încordat pe trăgaci, iar el analizase situația cu rapiditate, transmisese semnale menite să-i liniștească, interpretase corect când părul acestora nu mai era zburlit. Funcționase. Incredibil, dar funcționase. Nu mai fusese așa de entuziasmat din primii ani ai carierei lui. Pac, pac, pac, totul se potrivise. Oftă. Asta-i lipsise cel mai mult legat de munca lui din ultimii ani - riscurile, plăcerea intensă atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
torentul și se adună în jurul lui Balamber. îl studiau și unii și alții din toate părțile, cu un soi de silă amestecată cu teamă, de parcă le-ar fi apărut înainte o creatură monstruoasă, dacă nu chiar un demon. El se zburli: — Ei! La ce vă holbați? Odolgan, cu un gest nesigur, întinse mâna, arătând spre el: — Dar... ce... ți s-a întâmplat? Mâna aia bandajată... Și pe urmă, ești umflat tot și negru ca o bucată de turbă! — Trăsnetul... trăsnetul ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără nici un cuvânt, și, peste treizeci de secunde, dădea replica, întregită, a Venerii Callipyge de la Siracuza - atât de albă, că părea mai goală decât o femeie goală. Dar într-o zi apăru omul de doi metri! În preajma lui i se zburlea puful de pe buze, i se congestionau nările, i se dilata abdomenul spre el, ca într-o mișcare de maree. Și, de-a lungul întregii tinereți, colega de universitate, fina și delicata Elviră, cu frumusețea ei abstractă, model schematic pentru realizări
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și rochii de marchiză, se aflau uniforme de husar. La Începutul fiecărei săptămâni, privind-o prin monoclu, Bertha o Întreba: „Tu cine ești?“. Mașa Îi răspundea că o cheamă mereu altfel. „Și cât ai de gând să stai aici?“, se zburlea bătrâna. „Mai stau o zi și plec...“ În ciuda cochetăriei pe care o afișa, Bertha devenise extrem de zgârcită și nu suports să stea cineva pe cheltuiala ei. „Și cine te plătește?“, o chestiona. „Firma Golden“, răspundea Mașa. „Cred că nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alte lumi. - Cu o colivă, murmură ea. - Frumos. Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de lemn și lumânări aprinse arzând În hăul cosmic... Auzind cuvântul „hău“, femeia simți cum părul i se zburlește-n vârful capului. Luna o Înspăimântase pe Mașa Încă din fragedă copilărie. Când o privea, i se făcea pielea ca de găină. Pe lună locuiau, după cum Îi povestise babulea, spiritele morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un mârâit de putere flască. El chiar nu părea să-și cunoască vârsta sau la ce punct din viață se află. Se vedea după mers. Pe străzi era tensionat, iute, eratic de ușor și nesăbuit, cu părul său de vârstnic zburlit pe ceafă. Trecând strada, ridica umbrela Înfășurată și arăta cu ea mașinilor, autobuzelor, camioanelor În viteză și taxiurilor ce se Îndreptau amenințător spre el direcția În care intenționa să meargă. Putea fi călcat, dar nu se putea dezbăra de stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu un gest brusc, de parcă ar fi spus „până aici”!. A privit-o de sus, din picioare, cu dispreț, dar nu și-a răcit gura cu nicio remarcă. Când a ajuns în dreptul meu, mi-a trecut cu mâna prin păr zburlindu-mă în joacă. Așa își lua uneori la revedere de la mine. O priveam cu ochi rugători să mă ierte, iar ea înțelegând, mi-a zis doar atât: Ai grijă ce faci! Marius s-a oferit să o conducă până la ușa
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
există un oarecare adevăr și-n Satanovski”, conchise el după ce se liniști și se așeză la locul lui. Liniștea aceasta nu dură Însă prea mult și Oliver sări din nou de pe scaunul său, cuprins de același spasm. Părul i se zburli pe creștetul capului, luând forma unui coif Împodobit cu pene strălucitoare. Destinzându-se ca un arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rog”, conchise Satanovski, „există foarte multe semne de Întrebare cu privire la izgonirea din Paradis. În ecuație apar două personaje, dar al treilea veghează În ceruri...” Oliver Îl aprobă și de data aceasta, urlând de trei ori. Frunzele de pe piept i se zburliră. Pe creștet Îi apăru o creastă de cocoș. „Credeți că șarpele era diavolul?” reuși să rupă tăcerea Noimann... „Eu cred că șarpele L-a umplut pe Dumnezeu de gelozie”, răspunse Satanovski. „Poate că Domnul a dorit femeia și bărbatul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
foarte serios. —Ce faci? Te rog să consideri că ți-am dat preavizul de două săptămâni, am spus cu o Încredere care Începea să slăbească ușor. Păru să chibzuiască la asta un minut, Își șterse sprâncenele transpirate, apoi și le zburli de câteva ori. Nu va fi nevoie, spuse el liniștit. Era rândul meu să fiu derutată. —Apreciez gestul, Aaron, dar chiar trebuie să plec. Am vrut să spun că nu va fi nevoie de cele două săptămâni. Nu ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dintâi e masculul, sau ar fi trebuit să fie, sau fusese la origină unealta principală a vieței, deci a binelui și răului. De aceea când întîlnea binele și răul, credea că el e de vină. El, mai-marele! Feminista Nory se zburlea. Era între ele, pe acest subiect, o discordie neîncetată. Nory ar fi convenit bucuros că bărbatul e de vină, dar nu putea primi ca el să fie mai-marele. Asta nu! Mini acum surâdea, cu ochii aiurea. Aiurea în spațiu și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de noroios, iar caii se stropiseră până la urechi. Sfidând, în tăcere, ploaia din noaptea trecută și starea drumului, întreaga armată se târa abătută, spre Sakamoto. În dreapta se afla țărmul lacului, în stânga, Muntele Hiei. Vântul, care sufla în jos de pe munte, zburlea pelerinele de paie ale oamenilor, făcându-i să arate ca niște arici țepoși. — Ia priviți acolo, stăpâne. Seniorul Mitsuharu v-a ieșit în întâmpinare, îi spuse Masataka lui Mitsuhide. Castelul de pe malul lacului - Sakamoto - se afla drept în față. Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem eu un pic pe presa aceasta care mă stresează, ori de câte ori intru în contact cu vreun produs din această categorie, care odată cu trecerea timpului și-a sporit, an de an toxicitatea. Într-o formă seacă și precisă, fără a folosi eufemisme
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
demodate și fără formă, în vreme ce picioarele erau încălțate cu genul acela de pantofi solizi și confortabili, preferat de stewardese. Părul șaten și fără volum, lung până în dreptul umerilor, nu era deloc coafat, așa că avea un aspect fără viață și se zburlea lejer în preajma urechilor. Julia și-a spus că Deborah ar fi arătat de o mie de ori mai bine dacă ar fi recurs la unele retușuri, la mici trucuri de imagine. Al doilea motiv era acela că, spre deosebire de Julia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aproape c-a dat-o jos pe Sam. Nu-mi spune tu mie că n-a fost nimic. — Era furioasă, a recunoscut Derek. Dar nu i-am promis nimic. Nu fac asta niciodată. Își trecu o mână peste vârful capului, zburlindu-și cârlionții scurți. — Credeam că a Înțeles! Adică, știa că sunt, că eram, cu Linda! La ce se aștepta? Vrei să spui că s-a simțit folosită? Derek se ridică, Încrucișându-și brațele. — Uite ce e, spuse. Eu nu folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prea avea nimic de-a face cu aerul rece de afară. Vreme de o secundă, am rămas absolut nemișcată și-n acea clipă am fost brusc convinsă că mai era cineva În cameră, În spatele meu. La gândul ăsta, mi se zburli părul pe ceafă. Aproape că simțeam acea prezență feminină. Nu scosese nici un sunet, iar senzația de rău augur dată de tăcerea absolută era extrem de acută, cum ar fi fost și dacă i-aș fi văzut umbra proiectată dinaintea mea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
povestea, bineînțeles, poveste pe care mama ei a trebuit să i-o smulgă cu cleștele. O și văd pătându-și bluza cu sânge, rupându-și nasturi și breteaua de la sutien, plângând la comandă până i s-au înro[it ochii, zburlindu-și părul și deșertând trei vedre de minciuni. Nu am de ce să învinuiesc lumea că i-a dat crezare. Și eu aș fi crezut-o pe păpușica aceea frumoasă cu limbă de diavol. Îmi imaginez că a ajuns acasă plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vedem câți rezistă! Motanul sare peste el în pat. Rar i se întâmplă lui câte un moment din ăsta de tandrețe! Tubuliiiică! Privește atent în întuneric - birmanezul s-a înțepenit pe abdomenul lui. Are o poziție bizară - blana îi e zburlită, coada e ridicată ca mânerul unei pompe de apă. De sub coadă încep să sară biluțe negre, mici. - Zât, fir-ai al.... L XXV Foamea și chiria tind să devină halucinante. Dau un anunț în ziar: „Vând calorifer electric cu ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să fi recunocut niciodată ascendența și supremația omului, animalele sirepite reprezentau un pericol potențial letal, la adresa fiecărui cetățean al urbei, fie acela bătrân sau tânăr, bărbat sau femeie, adolescent ori copil. Primele hămăituri groase și urlete sonore de avertizare, îi zburlesc mustața și freza Avocatului, care fusese de mai multe ori mușcat, la viața sa. Băi, o rasolirăm! Amici, cred că am luat-o pe unde n-ar fi trebuit, se înmoaie el. Mama mea! Să-mi bag picioarele... BELPHEGOR Cuminte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]