244 matches
-
-l vede În fiecare zi dincolo de Târnavă, el crede că-i un fier lung care iese din fabrica de negru de fum și cum i-e frică de tine, așa i-e frică și de tren, de fierul ăla care zdrăngăne și șuieră și scoate fum, și fuge și se ascunde În fundul șurii, și-n trupușorul ăla de trei ani ticăie repede, repede de tot, de frică, o inimă. Nelu seamănă puțin cu Sandu, are ochi albaștri iar tu semeni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un rând de băutură ca să sărbătorim. O nouă tentativă de a începe alt cântec a avut același rezultat. Am dat pe gât ce mai rămăsese din prima halbă și am început-o pe a doua. Câteva ore mai târziu cineva zdrăngănea la pian. Acum aveam un scaun, și chiar aveam nevoie să stau jos. Oamenii încercau încă să cânte și îi acompaniam și eu. Ajunsesem la momentul „Danny Boy“ cu un avânt de nestăvilit. Trecuse de mult de ora închiderii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
trăsură, sau, cu o încăpățînare exasperantă și, parcă, voită, se întorcea înapoi, mergând drept în ochii obosiți ai doamnei M... și în ochii așa de albaștri ai Adelei. În cele din urmă a trebuit să renunț la fumat. Trăsura veche zdrăngănea din toate fiarele ei. Obiectele din priveliște alergau în urma noastră, cele de aproape mai repede, cele de departe tot mai încet, până la dealuri, care stăteau pe loc, dar după o bucată de vreme rămâneau și ele în urmă. Când birjarul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
putut apăsa pe taste, poate sărind pe ele de la Înălțime, n-aș fi putut niciodată să bag coala pe tambur - șobolanii nu sînt prea buni la manevrat butoane - sau să acționez brațul metalic ce făcea carul să revină cu un zdrăngănit În poziția inițială. Aflasem din filme că o mașină de scris emite, de fapt, un soi de muzică, și știam că eu unul n-aveam s-o aud niciodată cu urechile mele, nici ping-ul acut al reușitei de a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu care le duceau la groapa de gunoi. Acest lucru s-a Întîmplat cîteva săptămîni la rînd. Străzile erau pline de fum și de praf și de mugetul mașinilor, și din cînd În cînd, cînd un vîrrr zdrang făcea să zdrăngănească ferestrele magazinelor, și asta era dinamita. Pentru șobolani, pacea e foarte asemănătoare cu războiul, așa că majoritatea lor și-au văzut de viață, cum au putut mai bine. Șobolanul obișnuit nu vede mare diferență Între o clădire aflată În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ale camerei cu draperiile trase („I blame it on the sun, the smell of clothes and cinnamon“...). Ascultată însă în concert, ea e plină de energie suavă și te face să dansezi, să cânți, să bați din palme sau să zdrăngănești cheile de la mașină/casă în ritm de bossa nova catifelată sau de indie rock cadențat. Cine a adus totuși în România trupa din Barcelona (doar liderul, David Brown, e american), aproape necunoscută la noi, și a mai și reușit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
cât de cât. Așa, e umilitor. Doamne, mă gândesc acum ce-ar fi însemnat cununia cu ea. Ce tămbălău, ce mizerie! Bloody Mary cu voal și lămâiță și buchetul de mireasă în brațe, țipând și gesticulând de fericire. Tarafurile reunite zdrăngănind la țambal, călușarii apărând de după un colț: hop-șa, hop-șașa! Chiote și voie bună și ea în capul mesei, năclăită de lacrimi, și mă-sa cu cocuri triple punând în fața fiecăruia plicul pentru bani. Și-apoi, spre dimineață, ducând buldogița în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ciorapi albi trei sferturi, și-am plecat, cu tata de mână, la spital. Cred că aș fi murit de nefericire dacă n-aș fi știut că mă voi reîntoarce. Chiar și așa m-am trezit scâncind ușor în tramvaiul care zdrăngănea pe Mihai Bravu. Am coborât la spitalul Colentina, unde totul era atât de concret și de indiferent în același timp încît parcă visam. În curte, printre pavilioanele cu verande însorite, semănând cu niște galioane fără catarge, se înălțau castani și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poate fi nimicadevărat din punctul de vedere care ne privește. Ți-am spus că te iubesc, nu sunt dădaca ta. Otilia îl trase pe Felix de o mână, așa cum ședea cu genunchii pe taburet, îl sărută, apoi cu cealaltă mână zdrăngăni fantezist pe pian, încheind: - Va să zică, totul e în regulă! După puțină gândire, Otilia zise: - Apropo, am primit o scrisoare foarte caraghioasă de latanti Aglae et companie, însă cineva semna în ea: Isus Cristos. Probabil, în bătaie de joc. Cine să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o vioară, cu care umplea de lamente oribile toată casa. Mânuia vioara cu pasiune, cu încăpațînare, dar fără nici o metodă, în vreme ce Aglaei îi intrase în cap că va putea dovedi Otiliei că Titi al ei cântă mai bine decât "zdrăngănește" ea. Titi era înconjurat de atâta simpatie geloasă din partea mame-sei și surorilor, încît, dacă progresul lui ar fi fost în dependență numai de asta, ar fi ajuns în curând un Paganini. Din nefericire, nu avea nici o îndemînare și nici deșteptăciunea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
omului spânzurat. — În mod sigur o să ai noroc în seara asta, spuse Ashling. Dar este omul spânzurat! — Nu contează. Ashling știa un singur lucru: că dacă urci un bărbat pe o scenă, indiferent cât de urât ar fi, fie că zdrăngăne la o chitară, că țopăie în pantaloni mov sau că se preface că așteaptă autobuzul, era garantat că femeile îl vor găsi atractiv. Chiar dacă ar sta pe o platformă prăfuită de treizeci de centimetri într-o cameră de câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
centiron. — Și acest baston, însemn de veteran... — Ți-or fi dat o baghetă ca a mea, îl întrerupe nervos evreul, dar eu sunt singurul doctor din școală. Pune la rândul său mâna pe sabia de lemn, în timp ce Ganymedes și-o zdrăngăne provocator pe a sa. — Pe mine bunul nostru stăpân m-a scutit de obligația de a mai apărea în arenă, îi explică germanului. — Ești prea hodorogit să mai lupți, comentează Rufus. Scuipă cu scârbă din el: — Mai bine-ți păstrai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
proces de deziluzionare: căci tot ce ni se Întâmplă este, aproape evident, programat să producă tocmai așa ceva.“ Arthur Schopenhauer „Când te-ai trezit azi de dimineață dispăruse tot ce aveai până acum. La zece și jumătate Îți făcea capul ding-dang. Zdrăngăneai ca un clopoțel din creștetul capului până-n tălpi, aidoma unei voci care Îți spunea că există ceva ce ar trebui să știi. Aseară pluteai, dar azi ești atât de abătut - oare nu tocmai În clipe din astea te Întrebi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și Rock Will Never Die. După ce mi-am pregătit un mic dejun copios cu prăjelnițe și am aprins focul, m-am hotărât să nu optez pentru nici una dintre ele și să-mi pun Built To Destroy. Mimez un pic că zdrăngănesc la chitară și Îmi compun În minte o listă de femei pe care aș vrea să mi le fac sclave și să le leg, iar Drummond ie pe primu loc. Îmi verific cutia poștală și găsesc tot rahatu de la Chelmsford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de partida de popice din a doua zi de Crăciun, pe care am aranjat-o ieri seară când ne-am făcut muci la Lojă. Iain McLeod de la masoni miadat cheile de la sală, Îmi amintește el. Chiar mă Întrebam ce-mi zdrăngăne În buzunar. Popice În a doua zi de Crăciun. Cu Bladesey. Cât de patetic și fără prieteni poți să ajungi? Declin și deprimare peste tot. Casa e ca un veceu, peste tot numa mormane de gunoaie și țoale vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
limpede, ca un mac Într-un grâu. Cânt și eu, cu toate că nu cunosc cuvintele, nici melodia. Cânt din toată inima cu la-la-la, ca să uit de foame. Intră În ogradă, În goana mare, doi flăcăiandri; fiecare cu câte două căldări goale zdrăngănind În capetele coromâslei. O femeie groasă, țâțoasă, curoasă - nu poate fi decât gazda - ia din ceaun cu un polonic pentru zmei, pune În căldări: - Fugulița, la școală, pân’ nu se răcește! Să mănânce bieții soldăței și ceva cald, că de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
simțeam nici o adiere de vînt, poate pentru că eram feriți de mal, dar cerul răsună puternic chiar deasupra capului meu. A fost ca o pocnitură dintr-un radio dat la maximum fără să fie acordat pe vreun post. Nenumărate degete zbîrcite zdrăngăneau pe rămurelele și crenguțele copacilor din crîngul de pe deal. Am măsurat din ochi placajul cu ușiță din spatele bucătarului nebărbierit. Părea mai aproape de locul șoferului decît de centrul autobuzului. Da, se pare că era suficient loc pentru o saltea. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
violență la pămînt și tîrÎți prin preajmă. Sau poate nu erau trei, ci numai doi. Nu m-am amestecat. Am redus mult viteza și, cu toate acestea, mașina tremură cu putere, de parcă ar fi fost supusă unui test de rezistență; zdrăngănea de parcă era gata-gata să se desfacă În bucățele În orice clipă. Dacă intram Într-un șanț sau se defecta din cauza vreunei pietre ce-i pătrundea În măruntaie, eram pierdut. M-am trezit drept În față cu un crîng de sălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă simt ciudat să mă gândesc la perioada sărbătorilor atât de devreme, îi explic. Le petreci cu familia? mă întreabă, în ciuda a ceea ce am spus. — Așa cred, mormăi eu, jurându-mi în secret ca, dacă tata insistă din nou să zdrăngăne Silent Night la pian și anul ăsta, pot să-și ia adio de la prezența mea. Obișnuiam s-o cânt ca să le fac pe plac bunicilor mei, dar acum sunt mult prea mare pentru un asemenea comportament. Mă întreb dacă sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-alta, să cântăm. Dacă se îngroașă gluma, vedem atunci. — Să cântăm? Midori a adus două perne de pus pe jos, patru cutii cu bere și o chitară. Am băut și am privit fumul negru ridicându-se spre cer. Midori a zdrăngănit ceva la chitară și a cântat. Am întrebat-o dacă atitudinea ei nu o să-i supere pe vecini. Nu mi se părea cel mai potrivit lucru din lume să stai să privești cum se înalță fumul și între timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și al ierbii, învălui terasa. Coama muntelui din fața noastră părea că atinge cerul. Parcă ar fi o scenă din Sunetul muzicii, i-am spus eu lui Reiko în timp ce-și acorda chitara. — Ce vrei să spui? întrebă ea. Reiko zdrăngăni puțin la chitar\, străduindu-se să găsească primele acorduri din Scarborough Fair. Se pare că era prima dată când interpreta cântecul acesta, dar după câteva încercări mai puțin reușite, și-a intrat în ritm și a cântat excelent. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fi putut plânge, ca să evităm bârfele, dar n-am făcut-o. Toată lumea se aștepta să plângem, dar noi n-am vrut să le dăm satisfacție. Din punctul \sta de vedere semănăm foarte bine, deși suntem firi diferite. Brățările lui Midori zdrăngăniră când ridică mâna să-i facă semn chelnerului. A mai comandat un Tom Collins și un bol cu fistic. După ce s-a terminat înmormântarea și a plecat toată lumea, ne-am pus pe sake și am băut până în zori. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
decât oricând, mă aflam Între cele două tabere. Dinspre cimitir nu se auzea nici un sunet, ceva de așteptat, probabil, dar de data asta nu distingeam nici măcar vagabonzii care, de obicei, Își făceau veacul În preajma zidului lung de cărămidă. Nu tu zdrăngănit de oale de tinichea deasupra focurilor ilegale, nu tu galimații, șuturi brutale sau scâncete de câine. În schimb, cu atât mai multă larmă din direcția opusă: ferestrele care dădeau spre piață erau deschise și vietățile - păsările de curte, copiii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Am Înțeles. Șeful meu nu părea Însă convins. Încercă să zâmbească din nou, de data aceasta, mai cu succes. N-ați văzut... Se răsuci și pierdu șirul. Mi-am dezlegat repede bicicleta și m-am Îndepărtat pedalând, roata din spate zdrăngănind cu furie pe piatra cubică. Persoana pe care-o văzusem lângă d-l Stegemann chiar Înainte să dau colțul, nu era nimeni altul decât tipul pe care-l recunoscusem În cinematograf: tânărul de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, cel cu tenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se transformă În sceptisicm: — Iubire, zici tu? Era nevoie de mai mult de-atât ca să mă mut aici. N-o să mă las pradă sentimentalismelor, pentru simplul motiv că Jupp a fost primul. La douăzeci de metri de mine, tramvaiul trecu zdrăngănind. Am rupt-o la fugă. Și acum? Sărind pe platformă, m-am strecurat Înăuntru, vârându-mi mâna printr-un mâner de piele legănându-se. Cadavrul avea să fie Îngropat În Kolberg, În ciuda celor Întâmplate aici? Lângă mine stătea un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]