263 matches
-
se adaugă peisaje urbane halucinante, topite în fizionomia unui personaj de neidentificat - cu care se poartă dialoguri imaginare - degenerînd apoi în îndepărtate și ireale, exotice decoruri: "într-una din serile acelea de noiembrie cînd număram crăpăturile din asfaltul ud - noiembrie zdrențăros și ploios, noiembrie cu frunze galbene și dromaderi în vitrine - trebuie să-ți pui mănușile, e deja iarnă, mi-ai spus, degetele ți-au înghețat, tremuri de frig sau de frică mai ții minte diminețile, închisorile, zorile, mai ții minte
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
adevăratul chip, cel dintâi ca demon al pustiei, cel de-al doilea ca demon-paj. Figura lui Koroviev e în schimb ocultată în continuare, căci dându-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorât care nu zâmbea niciodată". Violetul, ne atrage atenția dl Vartic, e culoarea cristică din timpul Patimilor și, concomitent, semnifică misterul nevăzut al reîncarnării. Așadar "paiața", "arlechinul", "Cadrilatul Coroviev
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
valoare peiorativă a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa cu anumite teme lexicale (Zorela Creța, într-un articol din 1967, cita multe derivate în -os cu sens depreciativ, între care arțăgos, bădărănos, clonțos, ghebos, mătăhălos, păduchios, porcos, rufos, zdrențăros). La lista elementor populare și familiare astăzi în uz s-ar mai adăuga bășcălios, bătăios, pontos, pricinos, drăcos, lenevos, țîfnos și multe altele. O particularitate a registrului familiar e folosirea sufixului -os ca adaos expresiv la o temă care este
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
toți, ca peste tot, - și românii noștri, - aceleași amărăciuni, știam, țăranul este țăran pretutindeni, ca-n Vlașca și Teleorman, cum zicea Paulică... Am luat gazeta, și am citit întâi articolul despre Marșul cel lung. O fotografie arăta un țăran chinez zdrențăros, cu tălpile unor bocanci rupți legați cu sfoară, cu un afet greu de mitralieră cărat în spinare, cu o mulțime de burjui chineză, la Șanhai, privindu-i, bine îmbrăcați, uitân-du-se la el ca la o apariție preistorică, și acel țăran
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purități. Primele drame existențiale sunt dramele celor dintâi iubiri și ale descoperirii incomunicabilității în dragoste. Tonul general este dat de convingerea apartenenței la o genealogie princiară, de sentimentul acut al descendentului zdrențăros care vinde în talcioc steme regale. Versul este liber... Cel de-al doilea volum sărbătorește iubirea. Analiza fină a diferitelor ipostaze ale iubirii se îmbină cu gestul ludic, dar și cu stări halucinante sau cu dorința nestinsă de a transforma
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
Varșovia și avându-și deznodământul în represiunea care i-a urmat. Prima cursă la care participă Emil este un cros organizat de Wermacht la Brno și opunând „o selecționată germană atletică, zveltă, arogantă, impecabil echipată (...) unei adunături de cehi înfometați, zdrențăroși, tineri țărani buimaci în izmene." Emil nu ia parte de bună voie la această întrecere dar, băiat cuminte, conștiincios, dă tot ce poate. Termină al doilea și un antrenor îl remarcă: „Alergi ciudat, dar nu alergi rău." Acel „ciudat" va
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
In loc de malpost sau de diligență, o cutioară plină de fân, pe patru roți de lemn cu spițele stricate. Patru cai mici, numai oasele și pielea, pe care erau săpate urme adânci de bici și un om sălbatic, bărbos, zdrențăros și înarmat cu un harapnic lung de un stânjen! Acesta era echipajul meu! Rămăsei încremenit la o așa de ciudată priveliște, dar consulul ce se coborâse după mine începu a râde și, încredințându-mă că acela era chipul de a
Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
fanatismul religios, operà încă de pe atunci. Și s-au tras clopotele. S-a înghesuit lumea prin biserici. S-a spovedit. S-a împărtășit. Cei bogați și avînd conștiința necurată își împărțiseră averile celor săraci, ori le spălau de zor picioarele zdrențăroșilor, ca regele Spaniei... Natura, dacă, - antropomorfizăm, - privea nedumerită acest spectacol al neamului omenesc, habar neavînd că pe una din poalele ei fluturată de vînt scria mare de tot, să vadă întreaga lume: Sîntem în anul 1000, judecata Domnului vă așteaptă
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
seama de simboluri! „Dar stai! Parcă era un om din Galileea, unul bun de gură - cel căruia i-am spus povestea mea și dorul de acasă și de Tata -care umbla de colo-colo fără căpătâi, însoțit de o ceată de zdrențăroși... Lumea spunea că face minuni... Omul ăla avea o vorbă care mi-a plăcut: «Păsările au cuibul lor, vulpile au vizuinile lor, numai Fiul Omului nu are unde-și pune capul.» Fiul Omului era, zice-se, chiar el și cu
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
Lumea spunea că face minuni... Omul ăla avea o vorbă care mi-a plăcut: «Păsările au cuibul lor, vulpile au vizuinile lor, numai Fiul Omului nu are unde-și pune capul.» Fiul Omului era, zice-se, chiar el și cu zdrențăroșii lui, dar, poate, sunt și eu Fiul, și cred că e oricine se vrea un om liber! Am să încerc să-l regăsesc pe insul acela, undeva în lumea cea mare, printre oamenii liberi, care n-au unde-și pune
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
corect aceleași imagini văzute de câteva ori... Un tânăr a fost ciopârțit (mi se arată detalii"); de Sfintele Paști, un bărbat s-a înecat cu un os; accident rutier groaznic: trei morți și șoferul; locatarii canalelor: piele și os, netunși, zdrențăroși...; sifilisul și TBC-ul, patrimonii naționale...; un cetățean s-a aruncat de la, mă rog, sinucidere; despre starea precară a românilor ne va vorbi azi cunoscutul sociolog, îmi zice Andreea Esca... N-am auzit de el. N-are importanță; un șomer
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
clare la dosar, este cercetat în stare de libertate... Vocea Alessandrei Stoicescu, de mamă grijulie: Adelin, ai grijă de tine, noi te iubim și te așteptăm. E un simplu reflex, fiindcă Adelin Petrișor s-a întors din Irak... Un individ zdrențăros mort într-un gang, cu sfertul de vodcă în mână - ce înseamnă un atașament sincer Gata: simt că mă ia cu frisonade Noroc providențial și liniștitor că apare "pe sticlă" Domnul Prim-ministru Adrian Năstase și spune hotărât citându-l
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
degeaba risipesc bani de aur salcâmii De dimineață sfadă mare între ciori - nuca-i sub brusturi Companie; vaccinează de prostie - noroc porcesc Ciorile-mpânzind văzduhul către seară - schimbul de mâine De dimineață coadă la second-hand - comerț revigorat Lângă pomul gol bătrân zdrențăros cu pungi - Moș Nicolae?! Cioara la conservator - pe partitura doar cântul știut Frunzele-n tangaj și-un bețiv valsând cu ele luna în ceață lul prăbușit doar clisa Abracadabra - de spaima berzei broasca-n pântecul lunii Cu promoroacă-n păr
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
care Începea să dea În clocot În fiecare zi pe la unsprezece; până când dangătul clopotelor bisericii, bătând de Angelus după o oră, făcea ca mulțimea să-și scoată pălăriile, apoi să se Împrăștie, lăsând locul liber cerșetorilor, studenților săraci, muieruștilor și zdrențăroșilor care pândeau acolo Împărțirea mâncării dată ca pomană de părinții augustini. Treptele reîncepeau să se Însuflețească abia spre seară, la ceasul promenadei rúa de pe Strada Mare, când le puteai vedea pe doamne trecând În caleștile lor, pe femeile dubioase făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
eram fără apărare în fața naturii mume, și multe altele am mai făcut, nedemne de amintit aici. Arăta destul de bine noua noastră așezare încropită așa, la repezeală. Un singur lucru strica tot fasonul - tocmai în mijlocul orășelului nostru, se înălța grotesc și zdrențăros un cort de campanie prăfuit. Acum nu mai știu nici eu ce să cred. Unii susțin că înăuntru sălășluiesc doi împărați. Dar parcă mai poți da crezare cuiva în ziua de astăzi, când circulă atâtea zvonuri și cele mai multe nu au
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pentru oameni puteai ajungi bărbat pentru Dumnezeu, căci pentru El înțelepciunea acestei lumi e nebunie și știința ei deșertăciune. Iar a doua zi, în odaia fără icoane, zugrăvită însă-n cântări și-n vorbire în limbi, în fața tuturor învățăceilor lui zdrențăroși ce, cu ochii măriți de revelație, îl zăreau parcă înconjurat de raze ascuțite de lumină, Selivanov se dezgoli, arătând tuturor rădăcina legăturii sale cu lumea, ancora ce pe toți îi împiedica să se suie în patria lor adevărată, în împărăția
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și fabricanții. Aceștia din urmă erau foarte grași, pe când ceilalți erau desenați musculoși, îndîrjiți, dar cam costelivi. Bineînțeles, dacă n-aveau ce mânca... Într-o compunere, Mircea îi prezentase pe copiii muncitorilor de pe-atunci așa cum și-i închipuise el: zdrențăroși, murdari, jucîndu-se prin noroaie în fața unor cocioabe prăpădite. Dar nu fusese bine. Tovarășa ascultase până la capăt, dar în cele din urmă spusese că nu era asa: copiii muncitorilor erau chiar de pe vremea aia curați și aveau haine îngrijite. Chiar dacă le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erau însă ceea ce fuseseră în vremea Imperiului. Bella văzuse îngrozit cum, în locul mării multicolore de oameni cu fețe fericite pe care se obișnuise să-i vadă în fața palatului în fiecare an de ziua dinastiei, în piață se adunase o gloată zdrențăroasă, incontestabil mai entuziastă decât pe vremuri, dar formată din oameni mai rudimentari, mai simpli. Chiar acela căruia i se încredințase comanda Tara-plantului, un fost militar de carieră, avea fața descărnată și nu purta nimic altceva decât un maiou, care-i
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
într-un anume mod prin tonul vocii. Un frumos salt în al său cursus honorum, deci, și în primul rând o mare onoare pentru el. Cu toate acestea, ideea de a vagabonda prin pădurile de la Lugdunense în căutare de briganzi zdrențăroși și de soldați fugari, în vreme ce armata mergea spre una dintre cele mai mari bătălii din istoria Romei - poate cea din urmă, cea definitivă - îi repugna atât de mult încât nu mai reuși să o ascundă. — Timpul pe care îl ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mergea spre Aureliana, îi încredințase sarcina aceea înfiorătoare de a-i instrui pe voluntari. De ore întregi, în luminișul larg, nu departe de sălașul lui Ambarrus, căuta să deprindă cu un marș cât de cât ordonat toată grămada aceea de zdrențăroși ce nu erau dispuși să depună nici cel mai mic efort și căreia căpetenia lor îi pusese pretențiosul nume de „Legiunea Bagaudica“. Membrii săi, de altfel, o numeau, cu mai mult realism, „Legiunea Mâța Moartă“, după însemnul pe care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în spate nu-i liniștea nicidecum pe soldați și încă și mai puțin pe ofițerii lor. Pe când se crăpa de ziuă, încercase să stea de vorbă cu ei, dar fusese tratat cu superioritate și i se ordonase să-și țină „zdrențăroșii“ cât se poate de departe de legionari. Nu-i mai rămânea de făcut decât un singur lucru. Cu privirea ațintită asupra dușmanului ce înainta, întinse mâna spre Ambarrus, care deja era vizibil alarmat. — Spune oamenilor să strângă rândurile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și Magister și nu putea să nu se gândească la ultima sa discuție cu Metronius, la conflictul interior, pe care-l citise în sufletul lui, între umilirea pe care o îndura în calitatea sa de comandant al unei legiuni de zdrențăroși și ambiția de a demonstra că puteau face lucruri incredibile, conducându-i la victorie. Și chiar fusese o victorie, dar care, cu siguranță, nu era menită să fie învăluită în aureola gloriei, căci despre acel triumf al dezmoșteniților Galiilor istoricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a cuprins pe toți spectatorii. Iar când bătăile din palme și strigătele de bravo și bis s-au mai potolit, Sorin apare pe scenă. Nu singur. -”L-ați văzut cumva, pe Zdreanță, Cel cu ochii de faianță? E un câine zdrențăros de flocos, Dar e frumos”... Bravo, bravo! Elefănțelul a recitat minunat! se entuziasmează Sorina. Și câte alte poezii mai știe! îl laudă Sorin. Și cântă, și dansează, și știe și glume. Ia, să mai ascultăm și-un cântec! Propune Sorina
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
depărtîndu-se amîndoi) Ai mai văzut și pe altcineva jucând pe Hamlet, mon ami? DOMN[UL] Ba. HISTR[IO] Domnilor! Iertați-mi o întrebare. OFIȚERUL Parbleu! ăsta-i spiritul lui Hamlet!? DOMN[UL] Mai, mai, frate dragă! Numai vezi, îi lipsește zdrențărosului demnitatea. {EminescuOpVIII 437} HISTR[IO] Da! Daca o cătați în zdrențe... OFIȚERUL Parole d'honneur! Știi, are spirit, mon ami! DOMN[UL] Găsi și el gluma ca dobitocul ghinda. HISTR[IO] Pentru dobitoc e ghinda bună, dar n-a căzut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu știai ce să mai crezi cînd ți-a ajuns la urechi ordinul Comandantului care consemna pe toată lumea să nu părăsească unitatea nici în ruptul capului. Ți-ai pierdut mințile, Roja, se gîndește, punîndu-se cu greu în mișcare, un cerșetor zdrențăros se ține de el cerîndu-i pomană, nu scapă omul de voi nicăieri, se gîndește, căutîndu-se în buzunare după mărunțiș și scoțînd o monedă de o sută de lei pe care i-o întinde. Cu așa ceva n o să te mai întîlnești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]