259 matches
-
într-un anume mod prin tonul vocii. Un frumos salt în al său cursus honorum, deci, și în primul rând o mare onoare pentru el. Cu toate acestea, ideea de a vagabonda prin pădurile de la Lugdunense în căutare de briganzi zdrențăroși și de soldați fugari, în vreme ce armata mergea spre una dintre cele mai mari bătălii din istoria Romei - poate cea din urmă, cea definitivă - îi repugna atât de mult încât nu mai reuși să o ascundă. — Timpul pe care îl ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mergea spre Aureliana, îi încredințase sarcina aceea înfiorătoare de a-i instrui pe voluntari. De ore întregi, în luminișul larg, nu departe de sălașul lui Ambarrus, căuta să deprindă cu un marș cât de cât ordonat toată grămada aceea de zdrențăroși ce nu erau dispuși să depună nici cel mai mic efort și căreia căpetenia lor îi pusese pretențiosul nume de „Legiunea Bagaudica“. Membrii săi, de altfel, o numeau, cu mai mult realism, „Legiunea Mâța Moartă“, după însemnul pe care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în spate nu-i liniștea nicidecum pe soldați și încă și mai puțin pe ofițerii lor. Pe când se crăpa de ziuă, încercase să stea de vorbă cu ei, dar fusese tratat cu superioritate și i se ordonase să-și țină „zdrențăroșii“ cât se poate de departe de legionari. Nu-i mai rămânea de făcut decât un singur lucru. Cu privirea ațintită asupra dușmanului ce înainta, întinse mâna spre Ambarrus, care deja era vizibil alarmat. — Spune oamenilor să strângă rândurile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și Magister și nu putea să nu se gândească la ultima sa discuție cu Metronius, la conflictul interior, pe care-l citise în sufletul lui, între umilirea pe care o îndura în calitatea sa de comandant al unei legiuni de zdrențăroși și ambiția de a demonstra că puteau face lucruri incredibile, conducându-i la victorie. Și chiar fusese o victorie, dar care, cu siguranță, nu era menită să fie învăluită în aureola gloriei, căci despre acel triumf al dezmoșteniților Galiilor istoricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
când veneau rudele în vizită, aveam dulceață adevărată și biscuiți de orz. Pentru mama totul se împărțea între „de toată ziua“ și „de sărbătoare“. Ea vedea un semn al bunului-simț britanic în a-mi da să port o beretă croșetată zdrențăroasă timp de cinci ani la rând până când pur și simplu mi s-a dezintegrat pe cap, în timp ce a reușit să păstreze „pălăria cea bună“ - o pălărie de pai lucioasă decorată cu trei trandafiri de hârtie - la fel de imaculată ca în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Jinei. Bărbatul s-a oprit în loc și și-a pus mâinile pe umerii ei. Vreau să-ți spun ceva. Jina a clătinat din cap. Mike nu reușea să priceapă cum de ea se făcuse palidă. Restul grupului era bronzat și zdrențăros, îmbrăcat numai în pantaloni scurți ferfenițiți și bandane. Toți arătau ca niște șobolani de râu fericiți. În vreme ce Jina avea pe ea niște pantaloni lungi, din bumbac, și o cămașă cu nasturi. De fapt, avea chiar un aspect icteric. MikeNu, ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
murise imediat, și totuși medicul știa. Îi dăduse de înțeles prin privirea aceea, prin acele trei cuvinte: „Știu cine ești“. Cu ce glas le rostise! Dar nu asta îl înspăimânta pe Vitellius. La urma urmei, acuzația de omor din partea unui zdrențăros, chiar dacă o fi fost priceput la vindecarea bolilor, nu avea nici o greutate dacă pe celălalt taler al balanței se afla el, imperator-ul. Altceva îl neliniștea la tânărul acela... ceva de neînțeles, teribil... Își aminti de scurta apariție a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Oftă și privi în jur, amețit din cauza oboselii. Se uită absent la mulțimea care invadase orașul în acele zile de sărbătoare. În fața lui, în piață, treceau, înghiontindu-se, salutându-se sau insultându-se, bărbați și femei, unii îmbrăcați elegant, alții zdrențăroși, țărani cu pantalonii cârpiți și soldați cu coifurile sub braț. Din corul de glasuri se distingeau strigătele vânzătorilor care-și lăudau mărfurile. Era cald. Din când în când, vântul aducea până la el miros de oțet și prăjeală. Rândunelele zburau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care îl scoteau pe medic din amfiteatru. La intrare mai erau câteva grupuri de oameni și un car cu gratii, tras de boi albi cu coarne mari și înconjurat de soldați înarmați cu pila și scuturi. Valerius fu aruncat printre zdrențăroșii îngrămădiți înăuntru. Alți oameni, încătușați, mergeau în urma carului. Cu toții erau condamnați să ajungă în arenă. Vitellius făcu semn să vină lectica și se urcă în ea. Porunci să se dea deoparte perdelele și să se meargă în urma carului, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice, cu burțile pline și tăcute, erau în cea mai bună dispoziție a lor; leneș, ca niște prietene de o blândețe desăvârșită, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca un băiat bun. Nu arăta nici ca un băiat rău. Părea un tip slab, lipsit de bărbăție, victima pură. Mi-a fost dat să văd aceeași expresie vagă de implorare a ochilor și gurii pe fața unui mic curist zdrențăros de pe Sunset Boulevard, beat, șucărit, șontâcăind în căutare de ceva pileală. După băuturi și prezentări și câteva minute de vorbărie zgomotoasă, de parcă noi trei am fi fost zei sau maimuțe sau astronauți, Fielding a comis fapta cea rea. A plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Noaptea aud glasuri de vagabonzi venind de pe acoperișuri. Șoapte gâtuite. Vin, trec, se mișcă. Mersul meu somnambulesc mă poartă prin întuneric până la baie și acolo mă aplec să-mi ostoiesc gura arsă și îndurerată. Văd pe fereastră o familie de zdrențăroși sau un grup strâns în jurul unui luminator galben. Unul din ei face un semn cu mâna sau din cap. Îi răspund ridicând o mână palidă. Ard lumânări în noaptea plină de fum și vorbesc în vreme ce țigările li se mișcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
distanță pe câmp, învățați să facă instrucție cu puști de lemn sau aliniați unii în fața altora și instigați să iasă din anonimat și să sară la bătaie. Haosul este susținut de diriginții cu măști și glugi, ca niște ciori negre zdrențăroase și de către monitori, niște sadici îmbrăcați în veste, care se animă subit la cel mai mic semn de nesupunere. Jonathan află curând că monitorii sunt adevărații stăpâni ai acestui univers și că el, ca elev nou, în clasa a VI-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
loc unde râul se înfundă în nămol , descoperă un chei dărâmat, cu pilonii de lemn înclinați la unghiuri diferite, ca dinții de țap. Țărmul din spatele cheiului este plin de mișcare. La auzul zgomotului făcut de motorul bărcii, sute de oameni zdrențăroși se îmbulezesc pe mal, întinzând mâinile, strigând spre albi. În spatele lor, focurile luminează întunericul și un miros puternic, înțepător, de fum și de excremente, străpunge nările lui Jonathan. Calm, profesorul dă ordinul de amarare pe țărmul îndepărtat. Asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-a trecut degetele prin părul ud, stropind cu apă un teanc înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de chibrit aprins pe jos. Ascunzându-și mirarea, Tom l-a stins sub talpă. Nu s-a ostenit să îi spună că, în magazin, fumatul era interzis. — Despre cine vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înțelepciunea și puterea lui Wu și succesul ei în conducerea Chinei vreme de jumătate de secol. Lângă articole sunt imagini cu Doamna Mao Jiang Ching. Pozele ilustrează vizitele ei în fabrici, comunități, școli și armată. Apare printre masele cu înfățișare zdrențăroasă. Expresia ei e fermă, iar ochii ei privesc strălucitori în viitor. La Beijing, criticile la adresa ei continuă. În săptămâna următoare, vestea agravării stării de sănătate a premierului Zhou, aflat în spital, e pe toate paginile. O săptămână mai târziu, Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice, cu burțile pline și tăcute, erau în cea mai bună dispoziție a lor; leneș, ca niște prietene de o blândețe desăvârșită, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și puternică, și o biată beduină sclavă într-un harem. Putea să se apropie de el, să-i vorbească timp de jumătate de oră despre noapte și stele, vânturi și gazele, și nu l-ar fi recunoscut în acel „blestemat zdrențăros și puturos“ pe cel ce încercase să-l înfrunte cu cinci zile înainte. Ani de zile francezii încercaseră în zadar să-i facă pe tuaregi să-și descopere chipul. în cele din urmă, convinși că aceștia nu vor renunța niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sfârșitul de care avusese parte. Dacă nu l-ar fi cunoscut pe targuí, așa ar fi făcut, mulțumindu-se să comunice într-un raport că problema fusese rezolvată. Dar se simțea batjocorit și jignit, folosit de un „Fiu al Vântului“ zdrențăros, care reușise să-l înșele și râsese de el sub litham-ul lui jegos, în vreme ce îi turna gogoșile alea absurde despre „Marea Caravană“ și comorile ei. — L-am ajutat până și să-și lege încărcătura pe cămilă, să-și fixeze bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iluzie, și arta de a produce zguduiri de pământ și de a influența curenții subpământeni... Pe urmă, vai, el se convertește; dar ceva din știința lui rămâne, se transmite, și acum Îl regăsim aici, În gura și În mintea acestor zdrențăroși cărora voi le spuneți idolatri. Dragă prietenă, ceva mai Înainte dumneata te uitai la mine ca și cum aș fi fost un ci devant. Cine trăiește În trecut? Dumneata, care ai vrea să dăruiești acestei țări ororile secolului proletar și industrial, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
metri în semiobscuritate, ca o anexă improvizată, pentru eventuale patrupede domestice. De fapt, aceea era celula, spațiul cu destinație specială, pentru reținuți. În acea noapte, cotețul de un flintic de stea, avea un singur chiriaș, pe măsură, nespălat, împuțit, hirsut, zdrențăros, rufos și slinos, altminteri întrutotul familiar autorităților, ca și trio-u-lui de amici săltat de curând, în caleștile polițienești motorizate, din incinta Muzeului de Artă. Locatarul în discuție, Bogdănelu'-Nebunu', reținut încă de pe la micul dejun, pentru beție și vagabondaj (ca de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Trifon Guju, răgușit de cât răcnise și se fudulise de când cu bătaia jandarmilor pe care el o socotea biruința lui proprie, numai mârâia și dădea din umeri. Mai spre amiazi însă se pomeniră cu Anton nebunul. Sosea din jos, mai zdrențăros de cum plecase acum câteva zile, asudat și murdar, însă cu fața mândră, ca și când ar fi cules în sufletul său toate fericirile. Și îndată se apucă să povestească cum n-a rămas nici picior de boier între Roșiori și Alexandria, pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la început farurile electrice prin stații. Eram ca un bolnav deșteptat prin alarmă, aproape buimac, neștiind la ce ghișeu să mă îndrept ca să-mi cumpăr biletul de inter-class (de data aceasta mi-era rușine să mă înghesui alături de bătrâne și zdrențăroși, în fața ghișeului de cl. III; rușine nu de mine, ci de cei câțiva eurasieni și englezi de pe peron, care-mi priveau foarte bănuitori hainele). Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow, sorbind ceaiuri multe și încercînd să reconstitui de la început escapada
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
este să fii atât de tânăr, se gândește Margot. Iar ei să treacă peste tine cu stupida lor îngâmfare de oameni mari, să-și arunce replicile unul altuia ca pe o minge într-un joc în care tu, biată Cendrillon, zdrențăroasă și cu mâinile crăpate și roșii, nu ai voie să intri, ci doar alergi, caraghioasă, pe margini ! Tu nici măcar nu exiști pentru nimeni și nici măcar dreptul supărării nu-l ai ! Nici măcar nu ai voie să-ți explici până la capăt dreptatea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prima oară ! A îndurat foame, frig, a avut febră tifoidă, dizenterie, a stat și-n lazaret... Și totuși, uite, că atunci a scăpat... Păi scapi, de ! Scapi, dacă ai zile... — El a avut. S-au trezit cu el, slab și zdrențăros, ca o umbră : au crezut că e un cerșetor ! Era peste tot o teribilă debandadă, se termina războiul, plecau nemții, veneau trupele aliate, o formidabilă sărbătoare ! Lume pe străzi, de dimineața până seara, flori, drapele, ardeau depozitele și tot ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]