200 matches
-
ba, unii dintre ei, chiar și rezervele de aur. Evident, operația costa scump: aproape jumătate din valoarea obiectelor puse la adăpost. Dar unele uniforme fuseseră de atâtea ori descusute, cusute și din nou descusute, după atâția ani, începuseră să se zdrențuiască. Atunci, subdirectorul Muzeului a avut o idee nefericită: a hotărât restaurarea lor, dar s-au aplicat vopsele mediocre, uniformele arătau mai rău decât înainte de restaurare și subdirectorul a sugerat să li se schimbe culoarea. Și așa s-a descoperit, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite de gropi lăsate de proiectile de artilerie sau bombe de avion... Toate îi aduceau aminte de piciorul rănit. Și gândurile au început să se vânture în voie. „De ce mi s-o întâmplat tocmai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
știe ce pricină, cu care, probabil, a fost trimisă cartea spre tipărire, fără să beneficieze de o corectare atentă, așa cum merită orice carte, este prezența supărătoare a unor abateri de la normele limbii literare (de pildă: Mătasea stării care n-o zdrențuie nici vântul... ori forma „apocastază” sau: Cei ce trăiesc prea-arderi ai mortului trecut / își plăsmuie din spaime inoculata Vină... etc.), la care se adaugă inconsecvența utilizării punctuației, fapt, de asemenea, supărător, care e în defavoarea acestui volum de versuri, altfel, așa cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Cartea e izvor străvechi. Ungureanu Ștefan Școala Gimnazială Dumbrăvița ”ANOTIMPURILE”... CELOR MICI... Toamna A venit toamna la noi, Copacii lăsându-i goi, Uscând toate frunzele, Spre pământ purtându-le. A venit cu ceață groasă, Ploi și vreme friguroasă, Porumbul a zdrențuit, Florile le-a veștejit. Chiar și-așa este frumoasă, De toate-aducând în casă, Din frumoasa ei mantie, Noi culegem roadele. Din altița-i aurie Am cules struguri din vie; Mere, pere, din livezi, Ce te bucuri când le vezi! Roman
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
să-mi păstrez calmul, mă voi scuti de constatări dezagreabile. Am bovarizat destul pe tema "argonauților" plecați în căutarea "lînii de aur" și ar fi penibil să descopăr că, pe un vapor modern, nu pe o biată corabie cu pânză zdrențuită de vânt, eu stau speriat. Dar ce-a fost asta? Am căzut, parcă, într-un gol. Nu mai văd nimic afară, din pricina întunericului, dar, cu siguranță, e vreme rea. Zgomotul valurilor devine din ce în ce mai amenințător și, uneori, simt cum mi se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se află înăuntru. Doar localnicii portului cunoșteau adevărul: că acolo era și o școală a martirilor, unde se pregăteau copiii eroi. În anii războiului cu Saddam, mulți alții ca ei culeseseră minele de pe fronturi. Ziarele erau pline de figurile lor zdrențuite de piele și mutilate. Își aduse aminte de Armin în pătuț și de felul cum Ghazal l-a înșfăcat, disperată, când a văzut prima fotografie. Apăru un soldat să deschidă zăvoarele. Doar atunci, o secundă, a privit-o de-aproape
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în capătul culoarului, deschise grăbit obloanele și alergă în curte. — Întoarce-te în casă, țipa doamna Reilly din pragul ușii din față. N-ai să te duci nicăieri, Ignatius. — N-ai decât să vii afară după mine în cămașa aceea zdrențuită de noapte și să mă prinzi, răspunse sfidător Ignatius, scoțând limba lui roșie și mare spre ea. — Întoarce-te-năuntru chiar acu’, Ignatius. Hei, voi doi, potoliți-vă! strigă domnișoara Annie, dindărătul jaluzelelor. Nervii mei s-au dus dracului. — Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prin curte, să nu te depărtezi. Mai bine te-așezi pe banca de la gropanul de apă și stai liniștit. Îi părea rău de el, iar gând se mai gândea că are și sângele lui în vine, simțea cum i se zdrențuiește sufletul. Popa Barbu era un om voinic, cu o uitătură cam critică și cu barba zburlită. Îl ascultase cu luare-aminte pe spătar și ceruse un coș de ouă proaspete pentru că era Joimariul. Pe urmă pusese patrafirul pe capul lui Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a înțeles. Și amândoi am căzut de acord că poate să se ocupe Eamonn. Încă nu i-am spus. — Uau. Mă uit iar în jur, și observ o stivă de lădițe de lemn ; stive de tăvi cu semințe; un poster zdrențuit cu reclamă la brazi de Crăciun. Deci chiar ai de gând s-o faci ? Nathaniel ridică din umeri, dar îi citesc încântarea pe față. — În viață n-ai decât o încercare. Păi, ce să zic, mi se pare fantastic. Radiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am fi alergat desculți pe câmpuri... CĂLĂUL (Extaziat.): Ce frumos! (Către ARTUR.) N-aveți inimă, domnule! GARDIANUL (Către ARTUR.): De ce-l chinuiți? COLONELUL (Plângăreț-perfid.): Mă chinuie, mă roade... Iată viața mea... (Le întinde o hârtie.) O fâșie din pielea mea... Zdrențuiți-o, ferfenițiți-o... Ah, cât sunt de singur, mă doare sângele, mă dor pleoapele... (Către ARTUR.) De ce toate astea? De ce? GARDIANUL (Către ARTUR.): Chiar, ce s-a întâmplat? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Ce v-a venit? ARTUR (Impresionat.): A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bine! (Face eforturi ca să-l tragă pe BRUNO.) BRUNO: Mai repede! S-a lipit de mine! Iah! GRUBI: Aruncă-i nodul de gât! Aruncă-i! (BRUNO apare total transfigurat; partea de jos a corpului este înnegrită și hainele îi sunt zdrențuite.) BRUNO: Împinge, împinge! Uah! Ce unsuros e! GRUBI (Îl trage de mâini pe BRUNO și-l urcă pe sol.): Ți s-au înnegrit țurloaiele. BRUNO: Cum? GRUBI: Ia vezi dacă mai poți merge! BRUNO (Face câțiva pași.): Ce alunecos era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de umeri pe ȘEFUL GĂRII; CASIERUL și ȘEFUL GĂRII sunt rupți; zdrențuiți, plini de vânătăi și de sânge; ȘEFUL GĂRII geme, se vaietă, face pe martirul; cei doi îl depun pe ȘEFUL GĂRII pe bancă, încet, căutând să-l menajeze.) ȘEFUL GĂRII: Ah, ah, încet, dobitocilor! Nespălaților! Ah! IOANA: Tată! Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gătit mică și, aparent, deloc sigură; de-a lungul peretelui se afla o etajeră joasă, cu o oglindă deasupra, înconjurată de becuri fără abajur, iar restul mobilierului era alcătuit din cuierul de perete și două scaune. Covorul era atât de zdrențuit încât s-a prins în ușă atunci când am închis-o în urma mea. —Comod, zisei eu, uitându-mă în jur. Nici că-mi trebuie mai mult de atât, zise Hazel, netulburată, ca de obicei. Își scosese deja costumul, care atârna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am înțeles că toate hainele pe care le purtam aparținuseră de fapt lui Victor. Ca și toate jucăriile cu care mă jucam. Cum Victor fusese un copil exemplar, el nu-și tocise niciodată pantofii și nu-și murdărise și nici zdrențuise hăinuțele. tot ceea ce mi se oferea, deci, ca îmbrăcăminte, de la chiloței pînă la paltonaș, de la cămășuță pînă la căciuliță, fusese deja purtat într-o manieră responsabilă de Victor, așa că obiectele păreau nou nouțe. Imposibil să nu-l apreciezi, deci, pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fluturi mov-rubinii, purtând imprimate, pe spate, un soi de litere evreiești și din ale căror trupuri negre, călugărești, cilindrice precum trabucele, nici o pasăre cu apucătură teafără nu gusta. Pe la ora 13, bășica tărâmului norilor iarăși plesni, oameni și fluturi fiind zdrențuiți precum copertinele de doc ale unor magazine spulberate de grindină. După măzăriche, se prăvăli și grindina. Din somn, cu dreapta, Sinistratul își trase carapacea de plastic deasupra, continuând să sforăie îndeajuns de nesinchisitor pentru cineva a cărui cealaltă jumătate descoperită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
publicate. Susținerea editorială îi vine de la Iași, patria de suflet a literaturii. Cel despre care vorbim e, cu alte cuvinte, acum, scriitor. Și nici nu a fost altceva, atâta amar de vreme. Iarăși boboci Ca de obicei un nor cenușiu, zdrențuit pe margini fugărea alt vălătuc compact și îl lăsa în urmă pe un cer mov-violet de speranță, ca o scenetă ce se repetă la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Hoțul scuipa în silă. Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele, aruncând în țărână un chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de sudoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i bată în jos și-n sus cărările, de mii de ori să privească același aspect, să nu descopere noul decât în ce-a văzut nelămurit, aceleași teme să le treacă prin toate membrele, amestecîndu-și cugetele-n trup - să zdrențuiască astfel viața gîndind-o până la capăt. Nu-i revelator pentru ce e nedefinibil în insuficiențele vieții că numai cioburile unei oglinzi sfărâmate pot să ne redea icoana ei caracteristică? După ce ți-ai dat seama că oamenii nu-ți pot oferi nimic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rătăcești și să te Îndepărtezi de destinație. Fără o hartă bună, nu ai cum să ajungi În mod eficient acolo unde ți-ai propus. Când am părăsit Cape Cod, harta pe care o cumpărasem de la Salt Marsh Visitors Center era zdrențuită de cât o folosisem. Planul de afaceri al unei companii ar trebui consultat la fel de des, pentru a determina dacă organizația seaflă pe calea cea bună sau se Îndepărtează de la obiectivul propus. Planificarea ar trebui să fie continuă. Cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
potrivi, de parcă Petrache și călărețul de bronz erau de-o seamă, fiecare în lumea lui. Se simți, dintr-odată, chiar și cu această putere nouă, foarte ostenit. Își strânse veșmintele pe trup, vântul sufla prin ele de parcă ar fi fost zdrențuite. Se ghemui la rădăcina zidului și adormi. Poate că visă și visul îl nedumerea, căci capul i se înclină într-o parte și, tot așa, cununa de spini, ca un cuvânt rostit doar pe jumătate. Iacob, fiul lui Zevedei „Lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te prefaci că n-ai decât unul. Dar, când ești șontorog ca mine, cui îi pasă dacă ai unul sau niciunul ? Ești prefăcut gata... Ologu vorbea de frig. Soarele se decupa ca o farfurie întoarsă pe cerul plumburiu. Vântul se zdrențuia în crengi, ușuind ciorile. Deodată, Ologu, care era cel mai înalt dintre ei și vedea până departe, țopăi, lovind cu cârjele în pavaj. — Vine mașina Jandarmeriei ! strigă. Hai s-o ștergem de-aici ! — Jandarmii nu s-au luat niciodată de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe muritori că vor urma vremuri grele. Își aminti de nucul uriaș din spatele casei, care-și mișca crengile într-un ritm alert, ca și cum ar fi fost lovite de un vânt foarte puternic, stârnit pe neașteptate, în timp ce coșul înalt, din cărămidă zdrențuită de intemperii, se disloca aruncând părțile desprinse pe creasta acoperișului și de acolo jos pe pământ. Părinții, frații mai mari, surorile și vecinii, precum și alți trecători speriați de eveniment, vorbeau mai tare și mai precipitat ca de obicei, își făceau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
varsă liniște și somn. (M. Eminescu); O vorbăși trec spicele - feten văpaie (L. Blaga); [...] aud materia plângând (G. Bacovia); După aceea au început să cânte / și melodia a întins spre tine / brațele ei reci. (N. Stănescu); Haina de zăpadă se zdrențuia dezvelind trupul negru al câmpurilor. (L. Rebreanu) Alegoria desemnează un procedeu stilistic complex care apelează la o suită de imagini artistice, la un ansamblu de metafore succesive, spre a prezenta o idee generală sau abstractă sub o formă convențională, concretă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de smalț, știi tu, în seara când ne pornisem împovărați de garoafe și iasomie către Corinth... Când madam Zambilovici ne-a dat câte două tartine (ca să avem pentru drum), flanela pe care apoi am adus-o fluturând ca un steag zdrențuit în războaie, pe care apoi am purtat-o cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu, până ce-a fost absorbită prin pori și s-a asimilat în toate celulele trupului meu, și în schelet, iar țesătura ei sclipitoare a devenit un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de cămașă neagră, iar pieptul, de sus și pînă jos, era gol, și cu mare necaz cerca bietul om să-și acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate părțile zdrențuită, de la mîneci pînă la coate, și cu niște pantaloni zdrențuiți din sus și zdrențuiți din jos. Era într-adevăr dureroasă înfățișarea externă a acestui tînăr și atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să sufere omul acesta, în viața lui, încă atît de fragedă! Și cu toate că el se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]