542 matches
-
concitadinii se obișnuiseră cu starea în care îi aduseseră copiii dornici pe-atunci, de a folosi iarna, aleea principală dintre morminte drept derdeluș, descolmpletându-le treptat coroanele, ciuntindu-le vârfurile și zdrelindu-le tulpinile în așa fel, încât bieții arbori ajunseseră zdrențuiți ca niște cerșetori la uși închise. Chiar dacă atunci când patronului i se aprobase construirea supermarketului, cimitirul nu mai arăta la suprafață, a cimitir. Dar el, acolo, în adâncuri, nu era și nici azi nu e cu nimic mai prejos de un
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
porți Să intre cohorta de îngeri și sfinți Schingiuiți și flămânzi, umiliți și cuminți, Cu ochi mari de lumini în orbite de morți, Cu fețele supte, cu oasele rupte, Cu urme de cizme pe piepturi strivite, Sub asprele zeghi cenușii, zdrențuite. Deschide-le, Doamne, și ultima ușă. În prag lepăda-vor trupul lor de cenușă Și vor intra ca un abur cu un nimb de lumini, Fără răni sângerânde, fără urme de spini. Ascultă-i, Părinte, eternule Domn, Și dă-le
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
viață blândă și lume liniștită, căci nu sunt ei doar haita ce trebuie hulită... Și vor ca, pentru dânșii, domnii parlamentari, sa facă legi mai bune... „a la” comunitari! NOAPTE Frigul pătrundea prin vegetația în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
pe cei mai îndărătnici vilegiaturiști spre adăpost. Nu doar zarea dinspre apus, ci și aceea dinspre nord se întunecaseră atât de mult, de parcă o perdea de arbori imenși ar fi crescut fără veste în vecinătatea stațiunii. Peste noi alergau nori zdrențuiți, încălecându-se la diferite înălțimi, când negri, când albi, lăsând pe alocuri să se întrevadă pete de cer cu marginile orbitor luminate. Apoi începuseră să zboare prin văzduh mici crengi, fragmente de panouri publicitare și obiecte de camping. Să plecăm
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
de grele pânze de păianjeni, pe care le rupeam cu teamă și smerenie ca pe o vrajă, ca să descoperim ,,comorile” dulci și înmiresmate ce se ascundeau în borcane sau blide de lemn prăfuite de timp, sau în traiste de cânepă zdrențuite, unde brațul nostru șovăielnic se cufunda cu teamă, riscând să scoatem din străfundurile misterioase cine știe ce făpturi năstrușnice, ce populau pe atunci imaginația și mintea noastră, stimulate de poveștile spuse de tata în serile ploioase și negre de iarnă, la gura
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
de a fi - o nimicnicie - credința este datoare a îndura jertfa pașilor târșâiți, lipsa literelor în cuvântări, vești fără noimă și un singur adevăr ... al fiecăruia dintre noi! Pășeam poticnindu-mă, cu un pas în urma Lui - poate astfel percep durerea zdrențuită ce îmi răsare în suflet ... La întâmplare călcam în bezna aceea și mă rugam fără întrerupere - dar cui? Îmi urlau mii de glasuri în cap, și aievea se zbăteau ca în clipa cea de pe urmă. Dar s-au zbârcit cu toatele
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
O RUGĂCIUNE CĂZUTĂ DIN PALME Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului of Doamne plutonul acesta de execuție s-a oprit tocmai în fața mea poate analizează perimetrul în care au ars flamurile zdrențuite și pun la cale un atac asupra celor care nu mor prin moarte oi fi împrumutat umbra vreunui prizonier parcă simt pe umeri o voce căzută din ștreang mi-e teamă s-a pornit vântul să numere gândurile din rândul
PENTRU O RUGĂCIUNE CĂZUTĂ DIN PALME de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363689_a_365018]
-
Acasa > Cultural > Artistic > NOAPTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Frigul pătrundea prin vegetația în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea
NOAPTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364686_a_366015]
-
Nici pietrele nu mușcă din pielea subțiată, Nici cactușii nu-nțeapă călcâiul de rușine Când vorba luminoasă îi este-nmiresmată Cu rugile în lacrimi, și cu urări de bine... Se plimbă-n lumea largă, călare pe-un asin, Cu haine zdrențuite, cu roșcove și pâine... Din apa de fântână , curată face vin Și din secunda veche, uitată face mâine... El are vocea blândă, ce mângâie dureri, Din moarte îi învie pe cei nepăcătoși, Iar păcătoșii-și plâng greșelile de ieri. Noi
IISUSE, TE-AM UITAT! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364694_a_366023]
-
un dinte gălbejit și scuipa când vorbea, de nimic nu se înțelegea. Alta, de-i zicea BULBUCATA, avea lațele-i căzute pe obrajii umflați, prin care se zăreau doi ochi de broscoi. Rochia vinețiu-murdară atârna pe ea ca un sac zdrențuit și peticit. Baba PUTUROASA era buhăită, cu ochii cârpiți de somn, plini de urdori, abia își târșea pașii când mergea. Îi era lene să și vorbească, spunând șoptit câteva cuvinte: “mi-e foame” sau “mi-e somn”, după care căsca
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
apoi meditația transcedentală de gradul VII, apăru lângă ea o frumoasă doamnă de 30 de ani, tristă, desculță, cu o față de lună roșcată, cu părul ca de jar, despletită, îmbrăcată sumar, halucinant de frumoasă la trup, dar total dezorientată și zdrențuită, ieșită parcă dintr-un hades subteran. Și, cu accente delirante, începu să vorbească singură, dansând: - Ceas cu cuc de andezit...ceas cu cuc de aur...ceas cu cuc din lemn prețios de abanos negru cu măciulie de argint lămurit în
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
Dumitrașcu, nu se citește, ea se trăiește. Iar când ajungi la ultimul cuvânt vei putea afirma fără nici un dubiu și tu: „Sunt dealul pe care l-am urcat sau valea pe care o cobor, cerul tivit pe margini cu nori zdrențuiți, calea care mă cheamă fără cuvinte.” Nu știu în ce e specie a geniului epic aș putea încadra cartea lui Ion Dumitrașcu fără să greșesc, ea putând fii în aceeași măsură o autobiografie, un jurnal, un roman și poate chiar
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
mă plimb neinvitată de ce naiba doar acolo am loc nu știu din când în când aleg să arunc firimiturile din coșul timpului în bagaj îmi pregătesc culorile uneori curcubeul le destramă pe partea mea să mă vezi adăugând un bleu zdrențuit nu țin la etichetă deci și suspinul poate deveni latura unui întreg numai să nu plouă atunci mi se duce toată garanția că pot împărți respirația în două lumi deodată am devenit cuarț pe nisipuri străine locuitor al dunelor de
ŞI AZI ŞI EU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365374_a_366703]
-
umanul), natura (vegetalul), cerul mimând uneori nuanțe telurice (agonia extatică), binele și răul (contrarietatea), dragostea și ura (emoția), păcatul și virtutea (dualismul), bucuria trăirii și tristețea circumstanțelor factuale (speranța). Sub o aparentă calinitate, se naște o alcalinitate, protejând marginile deja zdrențuite ale sufletului, revigorând, astfel: puterea, voința, rezistența în fața loviturilor kharmei. Ionel SIMA se dovedește, el însuși, un călător printre stele, un para-zburător heliadean, ca personaj magic, aducător de eros dar și de suferință. Lirica sa conține fine inserțiuni de mitic
„CĂRĂRI PRINTRE STELE” (VERSURI) DE IONEL SIMA (BAIA MARE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365051_a_366380]
-
De-o mai veni vreo primăvară, Voi alerga ca un nebun; Ultimul tren să-l prind în gară Și la adio eu să-ți spun. De gerul iernii chinuită Te-ai ghemuit într-un ungher Și ca pe-o haină zdrențuită M-ai aruncat în colb, stingher. Nici când ploua nu-ți era bine, Ninsoarea-i albă-n părul tău; Din flori strângeau nectar albine Și tristă-ai fost așa mereu. Doar toamna frunzele uscate Se-ngrămădeau în poala ta Și
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365246_a_366575]
-
ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș, târât de valuri și valuri, făcând poze la tot ce mi s-a părut un altceva.. Nu am făcut nicio poză. Doar am zburat printre blocuri, cu toate pânzele sus, zdrențuite fâșii ale sufletului.... Cânt, până când ajung în larg. Intru în librărie... Aiurit, cuprins de greață mării, tremur și ajung, greoi și amețit, la prima carte. O iau și o deschid îmi revin... Citesc. După puțină vreme, fără nicio ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș, târât de valuri și valuri, făcând poze la tot ce mi s-a părut un altceva.. Nu am făcut nicio poză. Doar am zburat printre blocuri, cu toate pânzele sus, zdrențuite fâșii ale sufletului.... Cânt, până când ajung în larg. Intru în librărie... Aiurit, cuprins de greață mării, tremur și ajung, greoi și amețit, la prima carte. O iau și o deschid îmi revin... Citesc. După puțină vreme, fără nicio ... XI. FEBRUARIE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
lui Nor Vânăt, lovindu-l în fălcile umflate, spintecându-i burta din care începură să curgă șiroaie de apă. Sufla Nor Vânăt disperat, spulberând în mii de fâșii cămeșoiul lui Nor Alb, dar fulgerele acestuia îl transformară într-o fleandură zdrențuită care plutea în derivă prin cer, precum o pânză de corabie smulsă de uragan. Viteazul Viscorilă se aruncă cu toate trupele lui de Vânturi Lățoase, luptători de elită, ce suflau și urlau ca turbații, făcând cărări printre luptătorii lui Mărțișor
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
un uriaș titirez, suflând în neștire. Zărindu-l, Mărțișor alergă spre Viscorilă, ridică paloșul și-l trăsni în moalele capului, spulberându-l într-o perdea de fum contorsionată, care luă diferite forme, fie de rotocoale suprapuse, fie de flamură cenușie, zdrențuită. Generalul Rază Fierbinte și luptătorii săi luară în primire cetele de Ghețieni, care trăgeau înverșunați cu săgeți de gheață, fără efect însă, întrucât se topeau sub acțiunea jeturilor de raze fierbinți. Mărțișor urmărea pe uriașii slujitori ai împărătesei. Cum întâlnea
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
cu munți de zăpadă ce se topeau în preajma lui spre deznădejdea și furia sa. Înțelese că bătălia era pierdută. Rândurile de Fulgoi și Ghețieni se răreau tot mai mult. Minunații săi luptători - Vânturile Lățoase - amuțeau treptat-treptat, transformându-se în pânze zdrențuite. În curând, văzduhul se umplu de fantomele alburii și fumurii ale slujitorilor săi care rânjeau și gemeau de durere. Scumpele ei fantome pe care ea le însuflețise și care o purtaseră pe cele mai înalte culmi ale gloriei!... Turbată, arunca
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
zăpadă în jur și plesnea din biciușcă. Totul în zadar... Nu mai era nimic de făcut, nimic de salvat. Fulgoii și Ghețienii se transformau în picături jalnice de ploaie ce picau dându-și obștescul sfârșit. Umbrele eroilor săi și mantalele zdrențuite ale vânturilor lățoase pluteau cu miile, rânduite frumos în coloane nesfârșite, ca niște corăbii cu pânzele smulse pe o mare agitată. Era clar. Spusele lui Moș Vreme se împliniseră... Degeaba s-a împotrivit, degeaba s-a luptat. Ah! dacă era
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi am găsit un suflet pe-un peron, Era-nvelit în pânză sidefie, Precum o fantomatică mumie Zvârlită într-un colț de tomberon. M-am aplecat, sub cerul zdrențuit, Spre glezna-i obosită, să-i iau pulsul, Mânată iluzoriu de impulsul Aceluiași pedestru chinuit. Treceau vagoane într-un murmur sec, Pe șinele încinse-n întuneric, În filmul cu sumarul său coleric, Rulând între speranță și eșec. Am mai găsit
AZI AM GĂSIT UN SUFLET... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366172_a_367501]
-
era sloi. Colegii de clasă se uitau când la sicriu, când spre căsuța de unde scoseseră moarta. Era mică, doar cu o cameră și un holișor îngust, cu două geamuri și ele destul de mici, la care, în loc de sticlă, era un celofan zdrențuit. Ce diferențe sunt între unii și alții! Când m-am dus cu lumânarea am putut vedea că soba, două paturi și o masă erau înghesuite în acea încăpere ce ținea loc de dormitor, bucătărie și baie. Nimic altceva. Doar un
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
ne spunem părerea, să vadă cei ce ne exploatează că avem conștiință revoluționară, că.... Singurul atent la discurs părea Gheban care-și nota ideile principale, cu limba scoasă, transpirând fericit, muind în gură creionul chimic și umplând cu frenezie filele zdrențuite ale unui carnețel cu coperți roșii, slinoase. - Notează toa’șu Gheban ca să-ți dea ăia primă dă unu mai, răcni ca să audă toată lumea Chițoi, un tânăr care, cu regularitatea creșterilor prețurilor la apa rece, intra pentru câteva luni la pușcărie
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
masă ruptă într-un colț se ridică mereu într-un unghi imposibil se deschide ușa întrebărilor dau năvală se așterne fiecare pe un scaun în urma lor paharul rămâne pe jumătate plin farfuria rămâne goală fața de masă are alt colț zdrențuit pliat într-un alt unghi imposibil de calculat cu privirea orbită de festinul abia închis între două umbre de fericire agonizând între a rămâne și a pleca în haita întrebărilor agresive un singur scaun rămâne neocupat se deschide ușa timid
SE DESCHIDE UŞA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352511_a_353840]