3,277 matches
-
bătute în cuie nu sunt deci o invenție a evangheliștilor, cum s-a spus frecvent. Ioan (19,31) povestește, de asemenea, că Sinedriul cerea să nu se lase răstigniții pe cruce pe durata zilei Sabatului și nici să li se zdrobească picioarele. Alte surse ne informează că, pentru a pune capăt supliciului, se zdrobeau picioarele condamnaților care, lipsiți de acest mijloc de sprijin, se sufocau mai repede. Iisus, fiind deja mort, nu a mai fost nevoie ca soldații să-i zdrobească
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
spus frecvent. Ioan (19,31) povestește, de asemenea, că Sinedriul cerea să nu se lase răstigniții pe cruce pe durata zilei Sabatului și nici să li se zdrobească picioarele. Alte surse ne informează că, pentru a pune capăt supliciului, se zdrobeau picioarele condamnaților care, lipsiți de acest mijloc de sprijin, se sufocau mai repede. Iisus, fiind deja mort, nu a mai fost nevoie ca soldații să-i zdrobească oasele picioarelor. Această relatare, care ne pare unică și pe care am văzut
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
zdrobească picioarele. Alte surse ne informează că, pentru a pune capăt supliciului, se zdrobeau picioarele condamnaților care, lipsiți de acest mijloc de sprijin, se sufocau mai repede. Iisus, fiind deja mort, nu a mai fost nevoie ca soldații să-i zdrobească oasele picioarelor. Această relatare, care ne pare unică și pe care am văzut-o de atâtea ori reprezentată în vitralii, în picturi, în sculptură, se raportează în realitate la o procedură pe care numeroase alte texte o prezintă ca pe
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
se ridica: or, acest efort antrenează o asemenea durere încât condamnatul renunță. Între necesitatea de a respira și imposibilitatea de a o face survine, în câteva ore, asfixia care generează moartea. Pentru a scurta supliciul, romanii aveau obiceiul de a zdrobi gambele condamnaților, împiedicându-i astfel să respire (ceea ce le grăbea moartea) și curmându-le suferințele. Nu a fost cazul pentru Iisus, care a murit repede. Centurionul care îl păzea l-a împuns cu lancea în inimă, efectuată cu dexteritatea soldatului
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
rănile lui sunt „pămîntii”, rana e „tare ca potîngul”, iar înaintarea protagoniștilor este lentă, încetinită mereu, gata să împietrească și ea... Și iarăși calul alb, slab, tras de căpăstru... Imaginea e gata să se rupă, ca să apară fragmentarul... „Bator se zdrobește rău pe povîrniș...”, ciolanele calului „parc-ar căuta un loc să iasă din trupul bătrîn și ostenit”, corfele încărcate cu pietre dau „să se desprindă de pe șaua mică, de lemn”, „pleoapele se lasă și se ridică mereu de pe cele două
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
ei. Le văzu cu claritate slăbiciunea și degradarea, le simți agresivitatea, lașitatea și frica, și atunci știu, rece, ce ar trebui să facă: printr-o putere pe care bunul Dumnezeu i-o va acorda într-o zi, va trebui să zdrobească această lume măruntă și fricoasă; să se ridice până la capătul universului și să spargă toate tiparele de pe pământ și din cer; să nimicească depravarea și neputința până la ultima părticică și apoi să construiască un alt pământ și un alt cer
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
-mi tot revine în gînd/ În aceste zile, nu știu de ce.// În timpul vreunei ofensive,/ Răniții din primele rînduri/ Răsăreau dintre copaci/ În balta lor de sînge și jale,/ Ca un fel de pete de licheni,/ Arătînd direcția frontului.// Unii erau zdrobiți rău,/ Nu se mai puteau mișca/ Tipau și cereau apă,/ Își spuneau adresa/ Si rugau să li se comunice/ Împrejurarea tristă./ Alții, cu arma lîngă ei,/ Voiau să-și pună capăt zilelor,/ Dar nu mai puteau/ Să ajungă la armă
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
de soldații cenușii/ Încruntați pe baionetă/ Mergînd cu pas hotărît/ Si cu credință în Dumnezeu:/ «Împușcă-mă, camarade!»/ Se ruga stins muribundul/ Si fratele meu adăugă:/ Odată chiar m-am oprit lîngă unul/ Care zăcea sub un copac/ Cu burta zdrobită de un obuz/ «Împușcă-mă, camarade!/ Să se termine mai repede.»// Văzînd care-i situația/ Chiar mi-am pregătit arma,/ Dar m-am uitat o dată la fața lui/ Ca de copil, ochii noștri sau întîlnit o clipă/ Si-am luat
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
lanț, ce se numește ,singurătate. Singurătate,suflet nedorit, de ce-ai venit,de ce nu pleci? Mi-e dor,dor,dor de iubire ... Iubire,veni-vei și la mine ? Duel Când încerc să mă înalț pe scări de lumină, sufletul se zdrobește de zidul realității, ce-mi strigă:Cobori! Încet cobor,să nu cad din mine strivindu-mă, desprinzându-mă din mine; gemând,privesc la omul al doilea din mine. Total nedefinit Nu am ce să mai întreb. Nimic nu vreau să
DOR de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381636_a_382965]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DUEL (DIN VOL."ARIPI FRÂNTE") Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Duel Când încerc să mă înalț pe scări de Lumină, sufletul se zdrobește de zidul realității, ce-mi strigă:cobori! Încet cobor,să nu cad din mine, strivindu-mă;gemând, privesc la omul al doilea din mine. *** Nu am ce să mai întreb, nimic nu vreau să mai știu. Vrut-am să definesc
DUEL (DIN VOL. ARIPI FRÂNTE ) de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381640_a_382969]
-
defăimării credințelor lumești Precum balauri sadici din cartea de povești Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii Reducții prea absurde în matematica poveștii; Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze, O sevă ce prin sine urmează să acuze, Zdrobită în candoarea acelei dăruiri Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri Și sigura sunt astăzi că aș fi ars pe rug, Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug, Eretica din mine și azi se pierde- n
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
exploziilor permise,Ciulinii defăimării credințelor lumeștiPrecum balauri sadici din cartea de poveștiSe-nhamă bidivii la cârmele caleștiiReducții prea absurde în matematica poveștii;Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze,O sevă ce prin sine urmează să acuze,Zdrobită în candoarea acelei dăruiriCe n-a avut puterea unicei mari iubiriși sigura sunt astăzi că aș fi ars pe rug,Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug,Eretica din mine și azi se pierde- n clipeTot așteptând
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
gândul și mă-nvie Frumos și tânăr ca un călușar... Vreau să-i culeg cu grijă, bob cu bob, Nimic să nu rămână de pierzare, Ce liber mă simt, Doamne, ca un rob Scăpat definitiv din închisoare! Tu să-i zdrobești desculță pe-nserate Și mustul să ne vindece de noi, Miroase-a vin și-a nuntă în cetate, Tu fă-mă iarăși tânăr înapoi... Pe mâini, pe ochi, pe ființa mea deplină Sunt plin de mierea strugurilor copți Și chiar acum
CULES... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381740_a_383069]
-
orice ,ți-aș jertfi viața mea ! Ileana Vicic Stâncă.... XXIX. DUEL (DIN VOL."ARIPI FRANȚE"), de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016. Duel Când încerc să mă înalt pe scări de Lumină, sufletul se zdrobește de zidul realității, ce-mi strigă:coborî! Încet cobor,să nu cad din mine, strivindu-mă;gemând, privesc la omul al doilea din mine. Nu am ce să mai întreb, nimic nu vreau să mai știu. Vrut-am să definesc
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
mai pot gândi,am obosit. Nici fericirea, nu vreau ,s-o mai găsesc, De atâta negăsit,m-am împietrit! Acum,altcineva locuiește în mine, ceva total nedefinit. Citește mai mult DuelCând încercsă mă înalt pe scări de Lumină,sufletul se zdrobește de zidul realității,ce-mi strigă:coborî! Încet cobor,să nu cad din mine,strivindu-mă;gemând,privesc la omul al doilea din mine.*** Nu am ce să mai întreb,nimic nu vreau să mai știu.Vrut-am să definesc
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
pe amândouă. Urla : - Monitor, ai ? Monitor care nu pricepe un simplu ă-ă-ăă !? Mârlan, asta ești ! Treci în locul lui! Și a arătat spre Gogu. Cred că m-a îmbrâncit Gogu în locul lui de mârlan, azvârlindu-mi cărțile și tăblița. Eram năucit. Zdrobit de usturimea palmelor umflate, nu mai vedeam, nu mai auzeam. Îmi vâjâia în urechi zbârnâitul diapazonului : ă-ă-ăă ! A doua zi, Gogu a intrat în pielea de monitor și a început să-mi lucreze căpățâna cu urecheli, păruieli și pumni în
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
vin la pachet cu adolescența: probleme cu părinții, la școală, probleme de adaptare în gașcă etc. Ceea ce li se întâmplă într-o noapte puștilor, mai exact descoperirea pe care o fac, va schimba însă întreaga lor viață. Puteri telekinetice, mașini zdrobite cu puterea gândului, capacitatea de a zbura... Cine nu și-ar dori aceste super-puteri?
Am văzut [Corola-blog/BlogPost/99620_a_100912]
-
problema a devenit urgentă și disperată, euthanasierea fiind singura soluție rapidă. De aceea sunt de acord cu ea, doar că, înainte să urlați, vreau să precizez încă o dată că nu, nu mă aștept să iasă cineva mâine și să le zdrobească capetele de bordură. Nu înțeleg prin euthanasiere o baie de sânge, ci exact ce spuneam la început, când invocam legea care a murit în praf anul trecut, care nu era doar despre euthanasiere, ci despre euthanasiere dublată de adopție, sterilizare
Iubitorii de animale versus urâtorii de animale. O convenție tâmpită. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20228_a_21553]
-
permite: să fac supe la ore la care oamenii normali erau la serviciu, să mă duc la cumpărături, la ore la care oamenii normali erau în ședințe, să-mi vizitez bunica la spital, la ore la care oamenii normali își zdrobeau capetele în câmpul de producție. Am avut mult timp pentru prieteni, am avut timp să dorm, am avut timp să citesc, am avut timp să fac sport, să văd filme etc. Academia Cațavencu ieșise din viața mea definitiv și pentru
Despre prezenţa mea în redacţia Academiei Caţavencu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20350_a_21675]
-
voi putea să schimb ceva în bine. Dar, în timp, acumulezi atâtea frustrări, nemulțumiri și neîmpliniri care se răsfrâng asupra stării tale de sănătate și, cel mai rău, asupra copiilor tăi și asupra vieții de familie. Ajungi să te simți zdrobit de sistem. Ce crezi despre sistemul medical din România? Câtă meserie știe, practic, un medic rezident la finalul rezidențiatului? Înțeleg că mult mai puțină decât în afară, dar... cam cât de puțină? Am plecat din țară atunci când am fost convinsă
De profesie medic departe de România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20205_a_21530]
-
-i ghicea cu niște cărți de joc pe masă, într-o cameră învăluită în semi întuneric, Liviu avea un sentiment straniu i se părea că acolo s-ar fi simțit din plin lucrarea duhurilor rele, însă se simțea atât de zdrobit sufletește încât nu mai conta de unde îi va veni ajutorul, important era doar să primească ajutor. Acea ghicitoare îi descrise în roz viitorul său, de asemenea îi spuse unele lucruri despre prezentul și trecutul său destul de aproape de realitate. Pe drum
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
de neînțeles. Dumnezeule, ce se întâmplă cu mine ? Încă puțin, ai răbdare. Nu a știut când se schimbă peisajul Dispăru culoarea acelui roșu incert, dispăru urâtul ! Simți că alunecă ! Parcă mă aflu în lift ! Coborrr ! Coborr ! O viteză amețitoare îi zdrobea creierul. Ochii nu reușeau să prindă imaginea căderii. Nici glasul acela extrem de subțire nu se mai auzea. Apoi nu știu nimic, poate leșină ! Glasuri, o mulțime de glasuri, zgomote necunoscute. Deschise, speriat, ochii. Se pare că era întins pe ceva
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
din gânduri amestecate ai scos iubirea zbuciumată, pierdută-n zarea tinereții. Iar când trecut-au anii, ai coborât din cer LUCEAFĂRUL (tocmai când bătea de miezul nopții) legănat pe brațe de fecioară --crăiasa, ca un înger apărut din vis--. Dar, zdrobit de vreme, ai plecat prin foșnetul frunzelor uscate, lăsând aici povestea unui geniu. Sunt departe de tine! Dar te-apropii prin vălul de ceață, să sclipești feeric, tu-- LUCEAFĂR-- de zi și de noapte văpaie. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: POVESTEA
POVESTEA UNUI GENIU de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380240_a_381569]
-
sa lua în fiecare seară, sau mai ales atunci când nemulțumirile o tulburau peste măsură, diazepamul prescris de medic și își strecură o folie neîncepută de pastile în buzunar. Apoi, se îndreptă spre bucătărie, unde, direct pe mușamaua care acoperea masa, zdrobi apăsând cu lama unui cuțit, pastilele. Scotocind într-un alt sertar, dădu peste un tub de vitamine gol, pe care, după ce adună în el cu grijă, pulberea de diazepam și-l strecură în buzunarul pantalonilor. Și, la fel cum intrase
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
astăzi ,,a mea”. A fost rece. Tăioasă. Pusă pe harță. Cu mine? Cu lumea din jur? Cu șuvoaiele de ploaie din el? Avea grindină în el și a uitat să-și deschidă umbrela. Și eu, deasupra mea, auzeam țipătul pescărușului zdrobindu-se de stânci. Mă ascund în spatele unui zâmbet și plec. Zâmbet reflex. Aș vrea să plâng (...) Mi-e frig...”; ,, Tu,Dorul meu, să nu fugi în povestea altcuiva!” Doctor (nu numai în științe - chimie analitică, dar și în alchimia sufletelor
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]