688 matches
-
ta, Teah, mi-a cuprins disperarea, cărarea râdea, ochii-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau, te iubeam dincolo de viață și moarte. Nu se auzeau nici măcar șoapte, doar foșnetul clipelor și sângele buzelor. Mâna mea îți contura chipul învăluit în ceața timpului, zefir de primăvară îți adia lumina din visul tău reconstruit în secvențe-fragmente repetitive, încă nedeslușit, doar mâna o știai, zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie. Simțea nevoia să-ți mângâie obrazul, ca și cum ți-ar fi alinat sufletul... Cercuri
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
secundele sale, Era un timp când doar lumina din noi conta. Când odată privirile întâlnite, metamorfoza lui Eu ce devenea Tu acționa instantaneu, Când te mirai că-ți revedeai inexplicabil imaginea ta pe chipul meu impregnată de adierea blândă a zefirului, a apei reflectată de oglinda sufletului nostru. Era un timp când încă nu ne-am îndepărtat rănindu-ne, devenind un alt timp. Doar Helios surâde... Stie el ce știe! Referință Bibliografică: Exodul cuvintelor / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
atinge un copac și tot codrul cu fiarele lui flămânde se trezește. Norocul vine din partea zânei care își calmează lighioanele și pământeanul e îmbiat în palat. Ținutul e un topos edenic utopic: florile nu se ofilesc niciodată, frunzele nu cad, zefirul blând adie învigorator, animalele nu se sfâșie între ele etc. Și ce-i mai important aici este că presiunea timpului a fost definitiv învinsă: „Petrecând vreme uitată/ Într-atâta frumusețe,/ Fața lui, înnobilată/ Scânteia de tinerețe,/ Semn că timpului măsură
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
ai fost însemnat cu un destin, nu te mai poți sustrage frământărilor, bucuriei și pericolului de a fi, de a suporta țărmurile existențiale. „Suntem rug, flacără, scântei, zâmbet, lacrimă, vis, gânduri,/ cuvinte în delir, fapte, raze de soare sau lună, zefir, furtună, castel de umbre, corolă de lumină”... (Suntem). Indiferent de locul în care ne poziționăm „arta se adaugă vieții”, ne spune poeta - care încearcă să-și creeze, contureze un ideal cu ajutorul visului, iluziei, fanteziei creatoare. În clipele de beatitudine sufletul
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
de Vis se întrecuse pe sine. Într-un moment de luciditate, când se trezi din beția razelor de vis, Mărțișor îi spuse iubitei sale: - Gata! Cred că a sosit momentul să plecăm. - Da, dragul meu! Să-l anunț pe căpitanul Zefir să pregătească gărzile și să-i cer tatălui meu să ne mai dea câțiva slujitori care să-mi asigure paza pe drum. Sper ca vestitorii mei să-mi fi pregătit sosirea. Împreună, ținându-se de mână, Mărțișor și Primăvara se
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
să fie apărată de vitejii ei. Soare-Împărat chemă toți slujitorii și-i anunță: - Iubiții mei, serbările s-au terminat! Copiii noștri vor pleca în Țara Zăpezilor ca s-o izgonească pe nemernica Iarnă. Am hotărât să fie însoțită de credinciosul Zefir, căpitanul nostru, și de viteazul Nor Alb cu oștile sale, ca să asigure ocrotirea prințesei. Cei numiți făcură plecăciuni adânci. Apoi, împăratul și slujitorii plecară la palat. Începură pregătirile de plecare. Mărțișor și Norocel încălecară pe cai înaripați și se alăturară
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
nostru, și de viteazul Nor Alb cu oștile sale, ca să asigure ocrotirea prințesei. Cei numiți făcură plecăciuni adânci. Apoi, împăratul și slujitorii plecară la palat. Începură pregătirile de plecare. Mărțișor și Norocel încălecară pe cai înaripați și se alăturară căpitanului Zefir în fruntea gărzilor. Primăvara, după ce-l îmbrățișă pe împărat și-l sărută plângând, îi spuse: - Iartă-mă, tată, pentru toate supărările pe care ți le-am făcut! Deși te iubesc mult, totuși, trebuie să-mi împlinesc ursita. - Fii binecuvântată, fata
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
mea, și urmează-ți drumul tău! Primăvara se urcă în trăsura ei, însoțită de viteazul Nor Alb, în aclamațiile și uralele celor din jur. Vânjoșii nori albi purtau trăsura stăpânei lor într-un zbor lin. Soare-Împărat se întoarse la căpitanul Zefir și-i spuse: - Ai grijă ce faci! Ai grijă de prințesă, așa cum ai promis! - Așa cum am promis, Majestate! răspunse căpitanul Zefir. În aclamații și urale, alaiul Primăverii se puse în mișcare. Soldații căpitanului Zefir și norii cei voinici începură să
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
celor din jur. Vânjoșii nori albi purtau trăsura stăpânei lor într-un zbor lin. Soare-Împărat se întoarse la căpitanul Zefir și-i spuse: - Ai grijă ce faci! Ai grijă de prințesă, așa cum ai promis! - Așa cum am promis, Majestate! răspunse căpitanul Zefir. În aclamații și urale, alaiul Primăverii se puse în mișcare. Soldații căpitanului Zefir și norii cei voinici începură să cânte. Cântau bucuria de a sluji frumoasa Primăvară, iar valurile acestui cântec se revărsau în văzduh, până departe în hăurile cerului
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
lin. Soare-Împărat se întoarse la căpitanul Zefir și-i spuse: - Ai grijă ce faci! Ai grijă de prințesă, așa cum ai promis! - Așa cum am promis, Majestate! răspunse căpitanul Zefir. În aclamații și urale, alaiul Primăverii se puse în mișcare. Soldații căpitanului Zefir și norii cei voinici începură să cânte. Cântau bucuria de a sluji frumoasa Primăvară, iar valurile acestui cântec se revărsau în văzduh, până departe în hăurile cerului, ecoul preluându-le cu multiple reverberații, până hăt departe, în Țara Zăpezilor. Dar
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Primăvara se cutremură când văzu din înaltul cerului cum arăta țara lui Mărțișor: - Nu m-așteptam, zise ea, să fiu primită cu urale sau strigăte de bucurie, dar ce-au făcut vestitorii mei? Ce s-a întâmplat cu ei? Căpitanul Zefir alergă la trăsura Primăverii și-i spuse: - Vedeți, prințesă, cum arată cumplita împărăție a Iernii? Eu zic să rămâneți aici, în paza oștilor maestrului Nor Alb, iar eu cu Mărțișor și gărzile mele vom coborî și vom lupta, dacă va
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
dacă așa doreau eroii ei... ce era să facă? - Bine! Voi urmări îndeaproape drumul vostru, de aici de sus! S-aveți grijă de voi, să vă feriți! Mult succes! Să izbândiți! Soldații din gărzi, în frunte cu Mărțișor și căpitanul Zefir, trecură în formație de luptă cu sulițe, din care țâșneau raze fierbinți îndreptate spre pământ. Aruncau cu jeturile de raze în jegoasele Vânturi Lățoase și în nămeții de zăpadă în care se ascundeau Fulgoii, soldații lui Nămețilă. Aceștia începură să
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Alb și care Nor Vânăt. Lupta deveni mai crâncenă când zdrențăroșii nori vineți, aduși de Nor Vânăt, se aruncară asupra vânjoșilor luptători ai lui Nor Alb, împresurându-i cu numărul lor mult mai mare. Pe pământ, Mărțișor și luptătorii căpitanului Zefir fură împresurați și atacați de armata de matahale, mult mai numeroasă. Mărțișor cu Norocel în spate (să nu-l piardă), făcea ravagii printre Fulgoii lui Nămețilă și Vânturile Lățoase ale lui Viscorilă, azvârlind cu sabia de foc dăruită de Soare-Împărat
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
și înfipse sabia de foc în fălcile bolovănoase ale lui Viscorilă, care se dezumflară ca un balon spart. Iar când scoase sabia din fălcile lui, foalele fălcilor lui Viscorilă se umflară la loc, suflând mai amarnic. În acest timp, căpitanul Zefir, împresurat și el de matahale, făcu semn soldaților să nu mai înainteze, ci să se retragă încet-încet, astfel că bietul Mărțișor, cu câțiva soldați în jurul lui, rămase singur în luptă cu Viscorilă și nu observă când îl înconjurară Ger Sticlos
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Mărțișor, cu câțiva soldați în jurul lui, rămase singur în luptă cu Viscorilă și nu observă când îl înconjurară Ger Sticlos cu Nămețilă, preocupați să lichideze pe acest luptător năbădăios. În momentul când toate matahalele se aruncară peste bietul Mărțișor, căpitanul Zefir profită de situație și strigă: - Să fugim, băieți! Înapoi la trăsura prințesei! Se întoarseră și zburară în viteză la trăsura Primăverii. Prințesa privea îngrozită la luptele din cer și de pe pământ. Cu privirea îl căuta pe Mărțișor prin zăpada spulberată
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Să fugim, băieți! Înapoi la trăsura prințesei! Se întoarseră și zburară în viteză la trăsura Primăverii. Prințesa privea îngrozită la luptele din cer și de pe pământ. Cu privirea îl căuta pe Mărțișor prin zăpada spulberată, când se pomeni cu căpitanul Zefir lângă ea: - Și Mărțișor? strigă îngrozită Primăvara. De ce l-ați părăsit? - Se descurcă el! Nu mai avem timp, suntem împresurați! Să fugim cât mai repede, prințesă! Dădu semnale lui Nor Alb și luptătorilor săi rămași în viață, apoi, cu soldații
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
să mai alerge. Acum zburau în tăcere fără să se mai uite înapoi. Primăvara plângea în hohote, țipând: - Lașule!... lașilor! Mi-ați părăsit iubitul! Doamne, ce era în sufletul căpitanului! Jos, în vălmășagul luptei, Mărțișor nici nu observă fuga lui Zefir cu Nor Alb și Primăvara. De altfel nici nu mai putea pentru că Ger Sticlos suflă de câteva ori peste el, aburindu-l cu chiciură la ochi și gură, iar Nămețilă azvârli în el un munte de zăpadă, pe care Viscorilă
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
În ierni ... Când fulgii se aștern pe fruntea ta Greierii cântă în urma mea Norii se dau la o parte Și vantul șuieră aparte Când fulgii se topesc pe geana ta Mierlele cântă, visele se-nfiripă Ceața dimineții se ridică Și zefirul adulmecă poala Ce nu se ridică precum aș vrea În căldura amiezii Precum sudoarea ta ce urcă la cer în stropi de vise adunate în nori din care cad se prăvălesc apoi visele ce ne izbesc și ne trezesc Referință
VISELE NOASTRE de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367952_a_369281]
-
trec prin ele că un vers, ca un zâmbet rece, pur și dens - nu- i știu zării, larg, hotarul dar mi-i ochiul nesațul - trec prin lume că hornarul că și sufletul lui Ștrul - si de-o bate-n geam zefirul, pe la ceasul din amurg, m-oi petrece că delirul unui șipot...cât mai curg ? Referință Bibliografica: ELOGIU CURGERII / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate
ELOGIU CURGERII de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367339_a_368668]
-
oameni, între oameni și natură, între iubire și eternitate, între cântec și pieptul de os, sub care inima înfierbântată trebuie sărutată și iubirea vaporoasă trebuie ajunsă. Cântecele ei sunt rugă și edict, strigăt și șoaptă, foc și ger, furtună și zefir... Cântă magnific Adriana Antoni, solemn, impozant! Are un ceva de aură, de superbitate, de înfiorare... înviorează fibrele sufletului ca roua florile, este elegantă ca o principesă, este suplă și vivace ca narcisa între florile fragezi ale primăverii, este trupeșă și
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
Corvinești, comuna Matei, județul Bistrița-Năsăud („Un sat din Câmpia Transilvaniei - Corvinești”, Cluj-Napoca, Mega, 2005), un volum de materiale publicistice („Moara de vânt”, Cluj-Napoca, Mega, 2009) și câteva cărți de istorie militară realizate în colaborare, unele, altele în calitate de coordonator, redactor, editor. Zefirul care zboară lipsit de griji spre Orient se pomenește deodată că traiectoria fusese circulară și se apropie de Apusul pregătit să-l aspire înapoi, de unde pornise. Plecase primăvara și iată că s-a făcut deja toamnă. Din fericire, mai este
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
pierdută Care tremură confuză Tu erai tare departe Singură și poate tristă Ținînd pe genunchi o carte Răsfoind poate-o revistă Ești atît de pură, dulce Mi-e și teamă să respir Ca să nu te pierd, iubito, Risipită-ntr-un zefir Se strecoară vîntul Vesel pe sub fuste Fetelor răcoarea Dîndu-le-o s-o guste Fetele bronzate Sînt mai mlădioase Mîngîiate tainic Vara peste coapse Și plutesc frumoase Crude păpădii Cu priviri sfioase Și trupuri mlădii @ TU ERAI... Tu erai... te-am zărit
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
mă gândesc, Acolo unde sunt inimile noastre. Trimite-mi prin stele balsam, Iubire unduind prin ierburi, Visez lângă mine să te am, Să uit de lume, și de treburi. Vino la mine, plutind prin văzduh, Prefă-te în alinarea de zefir, Adu-mi al dragostei duh, Prin culori roșii de trandafir. DIAMANTELE DIN STELE Ș lefuiesc diamantele din stele, T ăind fațetele cât mai lucioase, E ști superbă cu șuvițele rebele, F ericit că-mi oferi clipe frumoase, A tunci când
BALSAMUL IUBIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364726_a_366055]
-
o comoară, E atârnată lumea-n visare ca-n abis. Soare torid, Amiază calmă, galbenă de tei, Un scârțâit de poartă Se reazimă de timp ... Și,.. ca o lunecare, prin spațiu, Licăresc scântei. Balsamul cerne ploaie -din nuc- Peste-anotimp ... Silabele zefirului foșnind în lumină Nu îndrăznesc să-nchege , Cel puțin, un cuvânt Le spune sacadat pe bolta senină Ducându-le însingurat În murmur-fluier ca un cânt. Printre vise și-ngreunate raze fierbinți Ne risipim în evanescenta suflare A clipelor ce trec Privindu
DISPERSARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349530_a_350859]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SEARĂ DE VARĂ Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când se lasă înserarea dup-un soare arzător Un zefir adie proaspăt - ies cu draga în pridvor Să vorbim de-ale iubirii, să ne răcorim de dor Prinși în vraja pasiunii sub scânteia stelelor. Greieri ”cri”, ”cri”, măiastru-n iarba grasă se aud Luna se ridică molcom strălucind cam pe la sud
SEARĂ DE VARĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350362_a_351691]