4,773 matches
-
mai modern poet al antichității. De unde, pentru moraliștii de azi și de totdeauna, se vede că morală nu face casă bună cu arta; de cele mai multe ori, din contră. v v v Livia, soția împăratului Octavian era o ferventa a misterelor zeiței egiptene Isis. Se zice că Ovidiu ar fi fost legat prea mult de Fabius Maximus care, în calitate de curtean, încercase să-l susțină că moștenitor al tronului pe Agripa Postumus, împotriva lui Tiberiu, fiul Liviei. Ea, că mama violență a lui
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
unui S. Țesu. Despre altitudinea intelectuală a acestui Țesu da seama textul însuși: "Mitologia ne îngăduie să vedem cât de curvari erau zeii greci ai Olimpului. Miturile grecești sunt un amestec de puritate și bestialitate. Zeii se culcă cu muritoarele, zeițele își dispută amanții dând naștere la eroi, semieroi și damnați (sic!, din nou) într-o amestecătura în care cu greu te descurci. Olimpul celest pare o copie destul de fidelă a dorințelor și perversiunilor omenești. Găsim în mitologie și o zeița
Despre amatorism în coperti lucioase by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/17587_a_18912]
-
zeițele își dispută amanții dând naștere la eroi, semieroi și damnați (sic!, din nou) într-o amestecătura în care cu greu te descurci. Olimpul celest pare o copie destul de fidelă a dorințelor și perversiunilor omenești. Găsim în mitologie și o zeița care trebuia să rămână virgina: Artemis. Dar Acteon a deflorat-o cu... privirea. Violul este pedepsit azi cu închisoare. Zeus însă a procedat altfel: pe vinovat l-a transformat în cerb și l-a lăsat mai apoi să fie devorat
Despre amatorism în coperti lucioase by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/17587_a_18912]
-
știri despre sine. Expeditiva, hotărâtă, poeta găsește rapid rezolvări simple și elegante ale unor complicate probleme de exprimare, care altora li s-ar părea de nerezolvat: "Hai să ne pierdem/ an inelele părului meu despletit/ Din care cântă la harpa/ Zeițele." (Hai să ne pierdem!) Plutea pasul ei în noaptea albă/ Cum ar fi mers/ Pe apele înspumate ale gândurilor." (Mers de pasăre albă) Este o poezie a lui "zis și făcut" - în varianta "gândit și scris" - fără legătură cu arborescenta
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
D Lestine iterare omul preistoric care a Pictorii au descoperit în imaginat acele zeități cu femeie pe mama, zeița, iubita, pântecele și sânii mari, sau pur și simplu femeia întruchipări ale maternității. femeie. Ei au admirat și Nudul a fost o temă curentă surprins simetria și proporțiile, în arta anticilor europeni. nu au ocolit seducția și ispita. Venus Capitolina
Nudul Omagiul frumuseţii feminine. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_82]
-
o pe „Oviri” („Sălbatica”), zeitate tahitiană a morții, pentru care Gauguin a simțit o afinitate specială. Preluând măcar în parte ceva din maiestuoasa visceralitate a lucrării din ceramică, gravurile în lemn, retușate cu acuarelă, variază de la o scenă în care zeița parcă iese din ceața unui fundal transparent la o alta, extrem de întunecată, în care Oviri, cu contururile ferme ale unui idol de piatră este luminată de razele lunii. Ca și mai vârstnicul Edgar Degas, Gauguin a ignorat, începând de la un
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
plaja din Aulida, din Ifigenia, sătenii care se adună să-l asculte par aceiași din vremea lui Euripide: „Cu toții sunt buni creștini“, reflectă Sofia plimbînduși privirea de la un chip la altul, „dar nu le-ar trece niciodată prin minte că zeița Artemis nu avea puterea să stăvilească vânturile. Ifigenia nu a fost sacrificată într-o altă epocă, de mult apusă ; sângele ei curge în vasul de apă purificatoare chiar în acest moment, pe țărmurile lor nisipoase“. Muezinii chemând la rugăciune în
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
într-însul imuabil. Barocului comportamental i se asociază setea de cunoaștere, un soi de baroc gnoseologic. Lacom să vadă totul, Ulise luptă împotriva amneziei, ca și a tuturor tentațiilor ce l-ar fi putut opri din drumul său (lotusul, mistrețul zeiței Circe, nemurirea promisă de Calipso, șederea lîngă frumoasa Nausicaa), pentru a "învăța" cît mai multe. Faptul că a dorit să audă cîntecul sirenelor, acceptînd să fie legat de catarg, se explică nu prin dulceața vocilor sau ineditul cîntecelor emise de
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
absolvă formele printr-o combinatorie personală: " Se construiește pe sine, se cîștigă pe sine mereu, în timp ce însoțitorii se pierd. Nu tinde niciodată spre desființarea formelor, ci spre ocuparea lor cu propria individualitate. Ar fi reușit cu un simplu Da! spus zeiței Calipso. Dar se situează mereu în afara lui și a determinațiilor, fără a fi pasiv. Pasivitatea nici nu e cu putință. Iar intrînd în luptă cîștigă mereu noi însușiri pentru sine". Trecînd, într-o manieră barocă, dintr-un rol în altul
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
în Marea Adunare Națională * 1967 - prim-secretar al Organizației Naționale a U.T.C. * 1969-1972 - membru CPEX * secretar C.C. al P.C.R. cu propaganda * 1974-1979 - prim-secretar Iași * 1979-1985 - director al Consiliului Național al Apelor * 1985-1989 - director al Editurii Tehnice... Moirele, călăuze - zeițe - care îndrumă destinele omenești decid, pînă la un punct, soarta fiecăruia. Internetul reia, ca într-o oglindă capricioasă, întîmplările de pînă mai ieri, alaltăieri, ca de pildă semnarea - de către I. Iliescu - a unui act din 24 decembrie 1989, aprobînd alcătuirea
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
cu mult mai tînăr n-are nici o importanță, la urma urmelor. Și nici că este Philippe Sollers cel instalat atît de confortabil în inima doamnei. Explicația ar putea fi că secretul l-au găsit împreună, la început: "...o anume falsă zeiță de pură convenție numită Memorie, aceasta nefiind decît mama purtătoare abuzivă ticsită de amintiri. Noi am știut-o din instinct de la început, Jim și cu mine, am expulzat-o din oficiu. Jos amintirile, idealizate sau diabolizate de această cumătră răuvoitoare
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
bună conturare a premisei identificate se pot culege și din capitolele despre "exilații interior". Și pentru că Gabriela Melinescu este singura femeie căreia i se dedică un capitol în acest volum, nu putem evita să menționăm că prima parte poartă titlul Zeița și geniul și conține incredibilele rînduri (deloc ironice!) "Era, la dreapta zeului (i.e. Nichita Stănescu - n.C.I.), inspiratoarea, muza, personajul care guverna istoria personală a marelui scriitor." - iar din Jurnalul suedez e selectată reacția la moartea Zeului și comentată astfel: Este
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
operate cu programatică statornicie, ca o exasperare a antiidealizării: "În noaptea asta Pan cerșea în cer/ O linguriță neagră de piper/ Și apostolicele frunți cedară/ Prînz gratuit nebunului o vară" (Noaptea cărăușilor). Sau: Și ce plictis era pe mare/ Dormea zeița de-a-mpicioare/ Prin pîlnia de lut, ovală/ Da drumul norilor din cală/ Ce-asupră-i se-abăteau apoi/ Mugind a palizi văduvoi" (De n-ar fi toate acestea). Sau: " În jilțul rupt îmbătrînită geme/ O muză vitregită multă vreme" (Jilțul). Sau: " În gări
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
protestelor; era, voia să spună el, ideea unui Timp atotiertător, înghițindu-i pe toți, victime și călăi, nu mai conta... Un fel de Havel? Posibil. Dar, oare, mai zicea, barbarii când intrau în Roma nu furau statuile, când ele reprezentau zeițe? Nu le ridicau, crezându-le muieri și pe care le duceau acasă, să le fie neveste?... Sau, când dădeau năvală în Senat și îi trăgeau de bărbi pe bătrânii romani neclintiți în măreția lor, purtându-se cu ei ca și
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
lor, stingerea lămpilor. Locuind pe un pământ atât de urgisit și sărac, neamul eschimoșilor dădea semne de oboseală și de neputință trupească. Așa că, cei din Alaska, ce s-au gândit? Ei se gândiseră să împrospăteze sângele celor din tribul lor. Zeița la care se închinau era un animal mare, cu mustăți și care le dădea lor tot ce le era de trebuință. Zeița aceasta era însăși Foca-Mamă căreia îi spuneau O, o simplă strigare și care era făptura ce o vânau
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
Așa că, cei din Alaska, ce s-au gândit? Ei se gândiseră să împrospăteze sângele celor din tribul lor. Zeița la care se închinau era un animal mare, cu mustăți și care le dădea lor tot ce le era de trebuință. Zeița aceasta era însăși Foca-Mamă căreia îi spuneau O, o simplă strigare și care era făptura ce o vânau, spre a trăi. O zeiță care să fie vânată, drept cam ciudat vine, dar aceasta se întâmpla în locurile îndepărtate, unde viața
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
era un animal mare, cu mustăți și care le dădea lor tot ce le era de trebuință. Zeița aceasta era însăși Foca-Mamă căreia îi spuneau O, o simplă strigare și care era făptura ce o vânau, spre a trăi. O zeiță care să fie vânată, drept cam ciudat vine, dar aceasta se întâmpla în locurile îndepărtate, unde viața este o luptă continuă. Dar să vă lămurim cum era cu acest obicei, numit atât de ciudat stingerea lămpilor. Obiceiul era ca în
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
faimoasa idilă masochistă. În agreabila comedie Femeia totdeauna deasupra, care etalează talentele culinare ale unei brazilience plină de nuri ce-și părăsește soțul ingrat și Bahia natală ajungînd la San Francisco vedeta unui popular show tv, este evocat cultul unei zeițe a mării care se implică în descîntecele de iubire ale protagonistei, vegetariana Penelope Cruze, în plină ofensivă de cucerire a pieței americane. Un mit mayaș care identifică ciocolata cu hrana zeilor - implicit cu puterea eliberatoare a plăcerii - a constituit miza
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
curte, însă tot atât de mare cel puțin precum Cântărețul iubirilor ușoare, cel dintâi liric important al Europei, libertin în artă și în purtări, osândit... Livia, soția lui Octavian Augustus, se spune că ar fi fost și o ferventă a misterelor egiptene, zeiței Isis, ființă tiranică, poruncitoare. Și că Ovidiu ar fi fost prea legat de Fabius Maximus în favoarea căruia ar fi încercat să intervină, prin intrigi de curte, împotriva lui Tiberius, moștenitorul legal al tronului, pe care avea să se urce mai
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
pe bon". Aceleași simboluri, noduri, leagă și firele grave din Haina de cînepă. Dar masca ghidușă a căzut: cîmpiile sînt "molestate de carnavale", "ador să călătoresc pe scară, vecinul de colivie/ să-mi sufle în ceafă aburi de moarte/ Sunt zeița pungilor de plastic, a biletelor de tramvai", "în gura florilor gîlgîie motorina". Pan și-a pierdut harul: "ursuz, încîlcit, maniac/ Cum un vrej de dovleac./ Rău la vorbă, nevrotic, poluat./ (...) Oricum s-a ramolit". Lumea e degradată iremediabil și toate
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
moral și afectiv. Dacă nu înțeleg, înnebunesc". "Scrînteala" începe cînd refuzi să afli și să discerni din dorința deșartă că o să dormi liniștit. Tocmai în coșmaruri apar vinovățiile noastre ascunse de lumina zilei și de ochii lucizi". Ne aflăm între zeița uitării, Lethe, și zeița adevărului, Authecatos, adică între "spălarea creierului" și veracitatea în gîndire și faptă, obligați a o accepta doar pe una dintre ele. Metanoia, transformarea lăuntrică, e un proces lung și dificil care cere consecvență, efort, dăruire. Max
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
nu înțeleg, înnebunesc". "Scrînteala" începe cînd refuzi să afli și să discerni din dorința deșartă că o să dormi liniștit. Tocmai în coșmaruri apar vinovățiile noastre ascunse de lumina zilei și de ochii lucizi". Ne aflăm între zeița uitării, Lethe, și zeița adevărului, Authecatos, adică între "spălarea creierului" și veracitatea în gîndire și faptă, obligați a o accepta doar pe una dintre ele. Metanoia, transformarea lăuntrică, e un proces lung și dificil care cere consecvență, efort, dăruire. Max Weber specifica o "etică
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
dovedește cititorului român Laptele morții, repovestire a uneia dintre variantele balcanice a Meșterului Manole. Rama în care scriitoarea pune legenda "deturnează" semnificația balcanică a mitului către una în care recunoaștem perspectiva occidentală. Aceeași soartă, a remodelării, o are și legenda zeiței Kali, cea al cărei cap ajunge pe trupul unei prostituate; mit indian, cu carieră europeană, ce i-a inspirat pe Goethe și pe Thomas Mann în încercarea de a găsi un sens contradicțiilor umane în mistica hindusă. Cea din urmă
Fascinația Orientului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16408_a_17733]
-
pe-acolo, zi de zi, vreo trei sțăptămâni, dacă nu și mai bine, n-o văzuse, de praf... Ea pretindea că era un semn. Dar ce o pusese mai mult pe gânduri fusese că statuetei, care trebuie să fi fost zeiță, dacă nu vreo matroană surghiunită ca Ovidiu, ori născută la Calatis, îi lipsea capul; că soarta, cine știe cum, i-l retezase... Mai târziu, peste câțiva ani, Sisi avea să relateze un lucru ciudat. Cu o noapte înainte de a fi arestat o dată cu
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
-ți dăruiesc, frumoasa mea. Ea gemu ușor de plăcere la auzul acestor tentante promisiuni, intensificându-și ritmul șoldurilor. Mircea răscolea cu tenacitatea cunoscută toate simțurile fetei. Se retrase din nou din ea și atacă cu sărutările sale pătimașe trupul de zeiță. Cobora, mângâind cu buzele și cu vârful limbii fiecare porțiune de piele bronzată de soarele verii, până ajunse la albeață din adăpostul slipului. Capul se ascunse între coapsele fetei, iar limba sa se insinua spre adâncitura acoperită cu mătasea ondulată
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]