151 matches
-
mentul e ca un strat de flori plivit de buruieni, acolo totul are rostul 101 lui, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pentru tine nu, convingerea că poți rătăci oriunde, oricât și oricum, că Dumnezeu a făcut lumea nu mai și numai pentru tine. Ei bine, eu am simțit deplin asta abia acum, în Florența. Nepăsătoarea libertate a flanării inconștiente printre comori zeiești, secole, unicate. Tulburătorul firesc al mariajului dintre vârstele lui Cezar, Nero, Traian și Giuseppe Armani. Dintre medievalitate și Fellini, Renaștere și Gucci, ghelfi, ghibelini și Franco Zeffirelli. N-am să în țeleg niciodată de unde atâta inefabil în atâta marmoră, atâta
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un păcat: Atât de-adînc, de fără de margini și înalt Nu se cădea să ție un om la celalalt Prea nu aveam în lume nici sfinți, nici Dumnezeu Prea ne uitarăm astfel de tot și tu... și eu, Era o fericire, zeiască, dar păgână Nu se cădea s-o aibă o mână de țărână Și trebuia să piară. Nu se cădea, mă crede... În lume nu e loc Pentru atâta milă, pentru atât noroc. 8 2283 [BOGDAN] O, nu privi asttel, nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ridicare la putere simbolică o nuanță de sublimitate metafizică. Prozaicul adverb înăuntru devine un majestuos, înfricoșător Înăuntru, vântul ia înfățișarea mitică a Vântului, o stea, care poate fi identificată cu iubirea, intră în această mitologie ce spiritualizează totul ca o zeiască Lucitoare"6. Cu alte cuvinte, refuzul teatrului în negativ de a exista este tocmai sacrificiul necesar pentru a atinge această sublimitate metafizică. Și invers, ca într-un cerc, întotdeauna vicios (cum altfel?), această sublimitate determină și susține, prin ricoșeu, taina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
adesea la sine ca la o făptură stranie, asemeni unor mon ștri din vechile mituri, precum Typhon, sau asemeni unui om căruia 164 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 162. „ia fost de la natură hărăzit să se împărtășească din cine știe ce soartă zeiască“. Acest fapt îl determină să aban doneze preten ția de a cunoaște ceea ce se petrece în afară, în lume. Se întoarce la sine însuși, la ceea ce ia fost dat să fie. Numai că, vorbind despre sine, este nevoit să accepte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Hera se adresează Afroditei: "Mă duc până la hotarele pământului fecund (peirata gaies), să-l văd pe Okeanos, tatăl zeilor..." Aici, Oceanul, deci fluviul care în viziunea homerică înconjura pământul și care, ca element al umedului, este o arche a neamului zeiesc (și astfel a întregului univers)1, apare ca limita ultimă, despărțitoare a ființei de neființă. Aceeași imagine, suportând modificări doar la nivelul unor detalii de imaginație, este prezentă și la Hesiod 2. "Sursele și extremitățile tuturor elementelor" (panton pegai kai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și țară-a-și nărui. Antigona cinstește, în schimb, vechile credințe și cultul morților, norme nescrise mai presus de hotărârile omenești : Eu porunca ta/ N-o socotesc atât de tare-ncât pe om/ Să-l facă-a-nfrânge chiar și legile zeiești,/ Că-aceste legi nu sunt în slove scrise, nu !/ Dar pe vecie-s legi și nu de azi, de ieri. La Victor Eftimiu, argumentele predilecte ale personajelor sunt altele și se insistă asupra opoziției dintre umanitatea Antigonei și comportamentul despotic al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-i dată unui rege - Oedip, scena 8). Tot astfel, Iocasta se îndoiește de prevestirile care au anunțat că Laios va fi ucis de fiul lui și se bucură când acestea par a fi contrazise (O, unde-mi sunteți voi, oracole zeiești ?/ De teamă că-și va omorî pe tatăl său,/ Oedip s-a surghiunit. Dar Soarta-a vrut altcum - Oedip Rege ; au mințit/ toți ghicitorii, toate pitiile, toate-acele/ guri strâmbe bălmăjind în aburi vineți ! - Oedip, scena 9). Ulterior, când încearcă să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un Sandu, un Malin, Doamne ce lume de copii! Ioane dragă, În amintirea unui spirit curat și gingaș. Iași, 20 mai 1993 Sandu Tăcu” * În ,,Graiul Românesc” de la Iași un condei avizat, Sebastian Drăgulănescu scria: ,, Cine ar voi să recunoască zeiescul chip al copilăriei și adolescenței poeziei l-ar găsi, fără Îndoială, În ,,Călătorul profund”, cartea poetului Alexandru Malin Tăcu; din 1986 și până azi, si de azi până la sfârșitul timpului, el are și va avea mereu 17 ani: ,,Copilul face
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
înălțat un chiparos alb. De acest izvor să nu te apropii ! Vei găsi și un altul, a cărui apă rece își prinde cursul din lacul Mnemosynei [= Memoriei] ; iar înaintea lui stau străji. Ei îți vor da să bei din izvorul zeiesc, și-ndată apoi vei sta la loc de frunte, dimpreună cu ceilalți eroi (Tăblițele de aur din Petelia, găsite în morminte, seco- lele IV-III î.e.n. ; cf. 81). La populațiile „primitive”, motivele în discuție (drumul labi- rintic, copacul-călăuză, refuzul altor ființe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la sine ca la o făptură stranie, asemeni unor mon ștri din vechile mituri, precum Typhon, sau asemeni unui om căruia 164 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 162. „i-a fost de la natură hărăzit să se împărtășească din cine știe ce soartă zeiască“. Acest fapt îl determină să aban doneze preten ția de a cunoaște ceea ce se petrece în afară, în lume. Se întoarce la sine însuși, la ceea ce i-a fost dat să fie. Numai că, vorbind despre sine, este nevoit să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care avea să înceapă a se substitui elegantei romanțe. Opac, însă, la orice indiciu privind incapacitatea de înțelegere din partea bărbatului gonflabil, Profesorul continuă să-l instruiască plin de însuflețire: Nu, să nu-ți închipui, dumneata, că animiștii practică o genealogie zeiască, prelucrată rudimentar, precum horele cocorilor împrejurul Insulei Delos! Nu! Mai degrabă, aș zice eu, aceștia au niște intuiții relativiste, așa cum noi, oamenii acestui secol de grație, ne-am pune următoarea chestiune: Oare unui ins care e poziționat într-un vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cândva, această povară sau o pot hrăni cu uimirea sufletului rănit pentru totdeauna sau o pot folosi, cândva, ca o armă josnică, dar suspiciune nu mai poate fi, suspiciune nu, nu mai poate fi. O comunicare cu adevărat liberă, naivă, zeiască, fără apărare, deplină și pură, scumpa mea cățelușă. Abia atunci devenim în stare a înțelege sufletele, oricât de ciudate, ale prietenilor noștri, ale prietenilor noștri. Vom putea astfel vorbi, abia acum cu sinceritate, despre fantoma absentă care ne-a marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
niciodată să o Întrebe, așa cum nu-și permite azi să-i atragă atenția că În biografia americanului au apărut date noi, contradictorii. Uneori are impresia că pentru Christa figura tânărului american s-a suprapus până la contopire cu figura, tot mai zeiască, a lui Hermann: avantajul iubirilor care nu durează decenii. Poate Însă Christa nu are goluri de memorie, ci doar vrea să Îi menajeze orgoliul: să nu Îi stârnească gelozii retrospective. Sau poate că, În ciuda deselor ei povestiri depresive, rănile trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ta mentul e ca un strat de flori plivit de buruieni, acolo totul are rostul lui, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Încercam să fiu discret cu manifestarea sentimentelor, cel mai nepăsător individ În prezența ei, dar când credeam că nu mă vedea nimeni, când mă știam la adăpost, o sorbeam din ochi, mângâindu-i cu privirea fiecare părticică a trupului-i zeiesc. Dar vă jur pe sfânta mea cruce că o făceam Într-un mod cât se poate de nevinovat!... Eram vertical În aparență, aș spune chiar puțin cam mândru, dar, În esență, mă Întindeam și mă zvârcoleam ca musca prinsă-n
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
erau suficiente. Ceva lipsea, și acest ceva nu putea fi suplinit nici măcar de copleșitoarea personalitate a lui Alexandru. Regele Înțelesese că legenda ascendenței sale divine (de care Încerca să-l convingă cu perseverență mama sa, Olympiada) și coborârea din stirpea zeiască a lui Amon erau argumente fragile și efemere, bune, eventual, pentru Înflăcărarea soldaților pe câmpul de bătaie, dar neconvingătoare à la long. Iar Înlăuntrul lui Alexandru Își făcuse loc o himeră care Îl orbea cu strălucirea sa ademenitoare: să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al dosarelor. Din fragedă pruncie am fost crescuți în teama de dosarele întocmite mereu de o forță nevăzută, în numele unei puteri din neguri, ținute de inși care, prin însuși faptul că aveau acces la dosare, deveneau stăpâni atotputernici, cu drepturi zeiești asupra destinelor unor chinuiți, terorizați și îndobitociți de frică, oameni oarecari. Comunismul ne-a îngenuncheat și ne-a ticăloșit nu prin cine știe ce ideologie, nu prin nenumăratele crime și nedreptăți, ci doar prin teroarea continuă a dosarelor. Acolo, la dosar, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
născuse de două ori din Zeus și Semele-fiica regelui Cadmos și a Harmoniei. Naștrerea lui Dionysos fusese cu atât mai interesantă cu cât, la îndemnul Herei, Semele îl roagă pe Zeus să i se arate în toată forța și splendoarea zeiască, iar acesta, orgolios, apare într-un nor de foc, ceea ce face ca Semele să cadă fulgerată și să-l nască pe Dionysos prematur. Mai interesant devine mitul imediat după aceea. Zeus ia copilul și-l adăpostește în propria lui coapsă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
chiar a reușit. Pe urmele lui Houdini, eu am reușit să găsesc cifrul cătușelor căsătoriei noastre, să ofer calea elegantă a evadării din celula aceea strâmtă în care se acumulase prea mult spleen conjugal. Probabil că între vioară și penel zeieștile noastre mijloace de supraviețuire nu pot fi aruncate prea multe punți. Amândoi căutam armoniile frumuseții, dar atunci când le întâlneam erau în orizonturi diferite ale ființării. Pur și simplu nu mai puteam vibra simultan la aceleași emoții. Căsătoria noastră începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
favoriza destinul, (re)pornind de la zero etc. Poetul subliniază, în aceeași tonalitate calmă, derizoriul ființei, în latura ei vizibilă, dar și în ceea ce e dincolo de anvelopă, având ca obiect de studiu imaginea proprie, devenită portret-robot, fiindcă nu sunt de natură zeiască și, din acest motiv, plin de păcate în propria anvelopă, îi rămâne iluzia: urmez făgăduiala / ca magii / steaua ebree / dar..., altfel spus gândesc și aștept. O formă de împlinire a visului ar fi dezmărginirea, însă eul liric are conștiința caracterului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acesta nu s-a schimbat, doar zeii lor au fost alții Mai apropiați de Încrengăturile fixate de Darwin-profetul Puși Într-un cântar unde burta Înfrânge sacrul omphalos și celelalte mizilicuri. 29.09.1960 S-a pritocit În mine toată ambra zeiască din atâtea Încercări irosite (Sunt cu Întrebările departe de scâncetul lumii) Mi-adie prin labirintul ce nu mi-l cunosc, făr’ să le chem, vânturi duioase Pentru tine, mamă, care m-ai născut Îndurerată de bucuria facerii, Mă Încearcă iară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întâmplare de corpul lui. Nu se uită la mine ca la o femeie. Aruncă mereu o prăpastie Între mine și el, Între el și toate femeile. Niciodată nu cred că am să pot să-i Înfrâng aleanurile spre acea puritate zeiască despre care Îmi tot vorbește mereu. A dormit lângă mine și nu m-a atins nici cu răsuflarea sa. Când eu Îmi apropiam șoldul de al său, și-l retrăgea instinctiv, ca și cum ar fi fost o atingere impudică. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fixat textul canonic al Torei și Talmudului. Dar Origene cînd se oste-nea să scrie Hexapla în Palestina pe la anii 231, afirmă că mozaicii au falsificat cu bună știință textele canonice spre a ,,dărui” goimilor cap de lut o scriitură dumne- zeiască/drăcească plină de revelații și miracole toate ieșite numai de sub freza lor, pe care însă bunul simț nu le poate accepta pentru că sînt absurde și împotriva moralei și a lui Dumnezeu. În manuscrisele descoperite la Qumran, s-au găsit mai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
uneori, ceea ce este același lucru); este vorba de fiecare dată despre inflația de autorizare, care pervertește orice fapt atins de ea, în sensul că îi provoacă de-naturarea. Toate acestea se petrec sub autoritatea unor instanțe care au trecut drept fapte "zeiești", de la gesturi fondatoare pentru fel de fel de practici omenești, până la ceea ce numim acum "valori". Acestea încalcă, înainte de toate, "dreptatea" lucrurilor, faptul că ele se ivesc în "lume" cu o natură proprie e drept, judicativ constitutivă, de vreme ce tocmai reducția judicativă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]