150 matches
-
în măsura în care e cutremurat de vântul sălbatec al lucrurilor lumii, ci în măsura în care el e armonie, formă cristalină a totului, zâmbet răsfrânt al unității"45. Atunci însă când vede lumina doar în nălucire, e sufletul care și-a pierdut aripile, esența zborului zeiesc, fiind "doar o fărâmă de zeu;/ Căci ce-i zeul ce-și pierde arìpele?". Zborul e posibilul imponderabil, înălțarea și orientarea spre orientul vederii, spre unitatea care vine de sus, adică din cer. Tema platoniciană a atelajului înaripat - imagine a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atelajului înaripat - imagine a sufletului - pune accentul tocmai pe "firea aripii - prin care sufletul se înalță"46: "natura a înzestrat aripa cu puterea de a face ca ce e greu să se ridice către înalturi, acolo unde își are neamul zeiesc sălașul". Căci "din toate câte țin de trup, ea mai ales ne înrudește cu divinul"47. Când însă, "prin cine știe ce năpastă, de viciu și uitare", sufletul se îngreunează, el "își vatămă aripile și cade pe pământ", "mulțime de suflete se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
perspectiva celor eterne. Ceea ce se dă se redă la nesfârșit, însă acest dar fără sfârșit este mereu cel dintâi, întâiul nedeterminat, adică începutul: "Supremelor matrițe redați, care ne cheamă/ Din formele căderii, la pura-ntâietate,/ Să ne topim în alba, zeiasca voluptate...". Imaginea nu face decât să "redea" chemarea modelului; ceea ce ea dă de văzut nu se dă spre revedere, ci redă forma nevăzutului pe care e chemată să o aducă la vedere. Imaginea apare și ia forma chemării înseși în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pura-ntâietate" a in-diferenței. Aici imaginea nu e altceva decât forma în care cuvântul se reformează și se vede, înalță creația la cer, se rostește în puritatea începutului în care toate se topesc. Frumusețea se redă mereu sieși, în "alba zeiasca voluptate"; ea cade în imaginea de sus a cuvântului începător, în albul din care totul vine și se arată. Dimitrie Stelaru. Reversul dezvăluit La o vedere fugară, poemul Mări în sus de Dimitrie Stelaru 1 aduce în prim plan imagini
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un Sandu, un Malin, Doamne ce lume de copii! Ioane dragă, În amintirea unui spirit curat și gingaș. Iași, 20 mai 1993 Sandu Tăcu” * În ,,Graiul Românesc” de la Iași un condei avizat, Sebastian Drăgulănescu scria: ,, Cine ar voi să recunoască zeiescul chip al copilăriei și adolescenței poeziei l-ar găsi, fără Îndoială, În ,,Călătorul profund”, cartea poetului Alexandru Malin Tăcu; din 1986 și până azi, si de azi până la sfârșitul timpului, el are și va avea mereu 17 ani: ,,Copilul face
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și țară-a-și nărui. Antigona cinstește, în schimb, vechile credințe și cultul morților, norme nescrise mai presus de hotărârile omenești : Eu porunca ta/ N-o socotesc atât de tare-ncât pe om/ Să-l facă-a-nfrânge chiar și legile zeiești,/ Că-aceste legi nu sunt în slove scrise, nu !/ Dar pe vecie-s legi și nu de azi, de ieri. La Victor Eftimiu, argumentele predilecte ale personajelor sunt altele și se insistă asupra opoziției dintre umanitatea Antigonei și comportamentul despotic al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-i dată unui rege - Oedip, scena 8). Tot astfel, Iocasta se îndoiește de prevestirile care au anunțat că Laios va fi ucis de fiul lui și se bucură când acestea par a fi contrazise (O, unde-mi sunteți voi, oracole zeiești ?/ De teamă că-și va omorî pe tatăl său,/ Oedip s-a surghiunit. Dar Soarta-a vrut altcum - Oedip Rege ; au mințit/ toți ghicitorii, toate pitiile, toate-acele/ guri strâmbe bălmăjind în aburi vineți ! - Oedip, scena 9). Ulterior, când încearcă să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Iisus, Omul. Recitind materialul, fără să vreau, mi-a venit în minte o analogie ce poate fi considerată deplasată. Risc, totuși. Iisus nu ar fi putut să-și transmită mesajul mulțimilor dacă s-ar fi prezentat acestora într-o formă... zeiască, oricare ar fi fost ea. Dumnezeu se prezintă permanent sub diferite forme de manifestare (ploaia cu tunete și fulgere, renașterea naturii primăvara, fulgii de zăpadă, soarele, luna și stelele pe cer...) dar noi, familiarizați cu ele (cu prezența lui Dumnezeu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
legea sau porunca; nu, ci fulgerul va coborî asupra sa din cerul cel mai senin, mai albastru sau... nu va coborî deloc! Și acest „bun plac” teribil este, de fapt, originea acelei spaime care, În diavolescul ei, are o sclipire zeiască, așa cum sunt tunetul sau focul ce aprinde din nimic mii de hectare de pădure și oceanul ce ridică valuri cât casa. Și nu e de mirare că atunci când dușmanul secular Îți invadează teritoriul, toți se ridică, cu mic-cu mare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
otrăvit de chingile propriilor lor, trecute, interese, de propria lor amintire, memorie, chiar din chingile cele mai ferme ale omului - legătura dintre cauză și efect. Sau, cei care trăiesc o catastrofă primesc „În dar” prezentul, ce-și arată fața teribilă, zeiască, Înfricoșându-i Încă o dată și catapultându-i fără milă În realitate - cea mare, cea „concretă”, acea moară care produce indestructibil și infinit creația și distrugerea - necesară Viului. - Ein jeder Engel ist schreklich! strigă Rainer Maria Rilke În prima și a doua
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este, mai mult sau mai puțin, lucid de propria grandoare și dacă știe s-o „Întrebuințeze”, pentru a mă exprima oarecum cinic! -, În acele momente am trăit cu adevărat tensiunea, exuberanța, sentimentul covârșitor de bucurie și conștiență a darului uriaș, zeiesc, care este existența pentru orice făptură. Preocupat de opera lui Dostoievski, care m-a format și m-a Întovărășit, m-a „asistat” În multe clipe și ceasuri grave, acest mare „creator al modernității” și al psihologiei omului de azi și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de așteptare al criticii și al opiniei publice. Am zis - „se termină”?... Oare sunt azi convins că cea de-a „doua ambiție”, cea a „sobolului ascuns, harnic și răbdător”, care mi-a dăruit, de altfel, cu o promptitudine și generozitate zeiască, textele mele cele mai „largi și substanțiale”, cu o tendință afirmată de a depăși orizontul tematic al prozei tradiționale românești, e... ultima?! Se „termină” oare cu „ea” metamorfozele voinței mele de a exprima drama individului contemporan? Nu cumva mă aflu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
preoteasă și că sfintele canoane interzic oficierea după asemenea isprăvi prealumești. Nici chiar cei mai bătrâni ai satului nu fuseseră cruțați de Diavolul care presărase pe aici, În zborul lui de noapte, neghina concupiscențelor, tulburând astfel liniștea, până atunci dumne zeiască, a munților, a pădurilor și a apelor din acest ținut atât de ferit din calea relelor. Unul, vânător vestit pe vremuri de urși, de mistreți și de că prioare, afară de când mai pica vreun râs sau vreun cocoșde-munte, era orb
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asta simpatică nu ajunge decît pentru o jumătate de film, iar jumătatea a doua în care Hancock nu mai e un zeu în mizerie, ci un zeu adevărat, tratat de realizatori cu toată pompa aferentă (o soție de aceeași condiție zeiască și un götterdämmerung bubuitor) strică aproape tot efectul. Dilema Veche, iulie 2008 100% plastic Totul despre sex/Sex and the City (SUA, 2008), de Michael Patrick King Am tot amînat să merg la Totul despre sex ; aveam o presimțire foarte
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
meu. Doctorul Octavian Peleș este magnetic atras de o femeie ce îl domină prin răceala nefirească cu care conduce manevrele acceptării subînțelese și ale repudierilor succesive. Aventura este amplificată enorm de imaginația bărbatului, care dă contururi mitologice femeii, neparticiparea ei, zeiască, la viață concretizându-se în viziunea fascinantă a identificării sale cu un orbitor diamant verde. Și dacă, pentru Peleș, frigiditatea reală dezleagă enigma și pune capăt iubirii, Viorica Stanian, înțelegând neputința de a accede la esența feminității ca pe o
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
o sumă de calități, dar nu le mai câștigă pe cont propriu, în urma unui traseu inițiatic. Dar Inorogul, se înțelege, este singurul urmaș legitim al acestui simbol al perfecțiunii absolute, pe care doar condiția de muritor îl desparte de cea zeiască. 3. Lupul filosof Dacă în bestiarul lui Cantemir unele animale sunt reprezentate cu fidelitate față de modelul lor fixat prin tradiție, altele sunt denaturate conform unei logici conflictuale a cărții, fără să se mai țină seama de ipostazele impuse încă din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în centrul mașinii lui de făcut genii. De fapt, putem distinge felul în care în această imagine se insinuează vectorul democratic, posibilitatea unei extrapolări nelimitate. Când Vulcan spune, la începutul articolului despre Țichindeal: În momentul acestei profunde amorțiri, providența d-zeiască, care veghează neîncetat preste destinele popoarelor, își reîncepe misiunea sa și organele sale esecutive sunt bărbații științelor, adevărații luminători ai poporului, apostolii esmiși în lume"85, amestecă două logici imaginare distincte. Una religioasă, care încadrează dinamica anticipării într-un scenariu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
narativă abilă, dar și evocarea șederii nefericite a eroului la nimfa Calipso. În timp ce ceilalți eroi ai Iliadei erau deja întorși la casele lor, "el singur se topea de dorul casei și al nevestei, căci îl oprise într-o peșteră adâncă zeieasca nimfă Calipso" (1.13-14)25. Perioada petrecută în insula lui Calipso este primul exemplu de perversiune a ospitalității. Din cauza căror aspirații? În cântul al V-lea, Calipso relatează lui Hermes, venit să-i transmită ordinele zeilor de a-l elibera
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
legende legate de multiplele sale legături amoroase , pentru că , din câte se pare , în ciuda faptului că era căsătorit cu ni , era un zeu extrem de lasciv . În mitologie, există două divinități cu numele Indra: Indra - conducătorul divin al tărâmului spiritual al ființelor zeiești În timpurile vedice, Indra era cunoscut ca fiind regele tuturor zeilor. El era conducătorul Deva-șilor, zeul războiului, zeul fulgerului și al furtunii, cel mai mare dintre războinici și cel mai puternic dintre toate ființele. Era apărătorul zeilor și al întregii
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
semănau cu un munte sfânt. De-a lungul timpului, Indra a primit numeroase nume: Sakra („Cel Puternic”), Vajri („Cel care fulgeră”), Purandara („Distrugătorul orașelor”), Meghavahana („Călărețul norilor”) și Svargapati („Domnul Cerului”). Reședința celestă a lui Indra este tărâmul ființelor divine zeiești (Svarga Loka), paradisul celest, care înconjoară cel mai înalt pisc al muntelui sacru Meru. Acest paradis se putea deplasa oriunde, la comanda stăpânului său, Indra. Indra și frumoasa lui contraparte feminină, zeița Indrani, domnesc peste acest paradis. În palatul lui
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“". Ilustrativă în acest sens este și balada "Turn înecat", turnul simbolizând "axis mundi", având în crucea-i celestă o crăiasă adormită „de două mii de ani“, Runa, un soi zeiesc de „sămânță a lumii“, sortit a rodi după „cataclism“ (aluzie, poate, chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui tihnit, / Să-l tulbure cu sulițe și umbre. Picior
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
regelui teban Cadmus și a Harmoniei. Se număra deci din cea de-a doua generație de zei olimpieni. Semele își găsi sfârșitul datorită geloasei Hera, care o determinase să-i ceară lui Zeus să i se arate în ipostaza sa zeiască. Zeus i-a apărut într-adevăr, înconjurat de fulgere și tunete, și i-a cauzat astfel moartea. Zeus a reușit totuși să-și salveze copilul încă nenăscut și l-a cusut în propria lui coapsă, de unde îl zămisli apoi pe
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
a Harmoniei. A fost iubita de către Zeus, cu care a avut un fiu, pe Dionis. Trezind gelozia Herei, Semele a fost sfătuită în mod perfid de către această să-i ceară lui Zeus să i se înfățișeze în toată splendoarea să zeiasca. Stăpânul zeilor i-a îndeplinit ruga dar, la vederea lui, Semele a căzut fulgerata și a murit. Dionis a fost salvat din pântecul Semelei de către Zeus și ținut în coapsă să pînă a crescut destul.Hera a dat nebunia lui
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“". Ilustrativă în acest sens este și balada "Turn înecat", turnul simbolizând "axis mundi", având în crucea-i celestă o crăiasă adormită „de două mii de ani“, Runa, un soi zeiesc de „sămânță a lumii“, sortit a rodi după „cataclism“ (aluzie, poate, chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui tihnit, / Să-l tulbure cu sulițe și umbre. Picior
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
1864-1867, lucrări surprinse în pisania de peste intrare. Textul, în litere chirilice, destăinuie următoarele fapte și nume: "„Cu ajutoriu prea Sfintei Treime: și a D[u]h[u]lui Sf[ânt]: amin: s-au ridicat această sf[â]ntă, dumn[e]zeiască biserică unde să prăsnuește cu hramu Intrării în Biserică a Maici[i] D[omnului]: împreună și al Sf[i]nților Voivoz[i] Mihail și Gavril și a sfintei C[u]v[ioasa] Paraschiva: începăndusă din temelie la leat 1864: în
Biserica de lemn din Roșioara () [Corola-website/Science/321760_a_323089]