343 matches
-
fructul stejarului, care conținea hrana omului primitiv; gândac, sufixat cu -ak, denumește o specie de insecte, inclusiv viermele-de-mătase, având ca bază faptul că ele rod, ronțăie hrana bucățică cu bucățică; gânsac își trage denumirea de la faptul că ciupește, ciugulește; a zgândări, „a irita, a răscoli”, adică „a scobi în interiorul a ceva”. Cf. lat. gomphus (γόμφος) care însemna ceva de prins, de strâns: „țepușă, cui, șurub”; fr. gond „balama” este piesa de care se prinde canatul ușii, al ferestrei; germ. Hand înseamnă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
țara aspră a minunilor Luminițe, introspecție, curățenie Nu știu cât de mult am dormit. Cineva mă scutura de umeri. Primul lucru pe care l-am simțit a fost mirosul canapelei. Nu voiam să mă trezesc, dar cineva îmi agresa somnul dulce de parcă zgândărea o lăcustă de toamnă. Cu toate astea, ceva din interiorul meu mă îndemna să mă trezesc, îmi spunea că nu era momentul să dorm. În subconștient, cineva mă lovea în cap cu o vază de fier. — Trezește-te! Te implor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
două instituții și că nu ai unde să te mai adresezi, ca să ieși din necaz. De ce nu s-a apelat la Arabia Saudită (i-a împrumutat și pe americani!), la Republica Sud-Africană, la China, la alții cu bani? Răspunsul îl aflați zgândărind gena responsabilă de aplecarea spre slugărnicie și care te împiedică să stai drept și cu demnitate. Nu știu dacă guvernul alternativ al lui Crin Antonescu, care a stârnit reacții adverse în propriul partid, ca și cum ar fi de-adevăratelea, a luat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cumva, mesajul. Totul a fost prevăzut. Îl aplaudăm pe bătrân - semn că l-am acceptat în breasla scriitoricească. E fericit și ne strânge cu gratitudine mâna. Scena îmi amintește de veleitarii culturali, cu mulți bani, de la noi, care, dacă le zgândări puțin orgoliul artistic nămolos, sunt în stare să comită gesturi de caritate: sponsorizează editarea unei cărți sau plătesc câteva chefuri pentru scriitorii (presupuși adevărați) care „i-au recunoscut”. Câte asemenea duioase situații a înregistrat „grădina lui Cimpoi” de la Uniunea Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din nou și se regăsi plutind prin aer, fericită. 7. Zilele până la plecarea spre Cluj trecură împleticit și vremea se schimbă, devenind umedă și mohorâtă. în fiecare dintre acele zile, Clara se trezea întrebându-se dacă face, totuși, ce trebuie zgândărind cicatricea trecutului. Oare nu era mai bine să rămână totul așa cum era? Să rămână trecutul suspendat în aer ca un glob mat? Dar apoi se străduia să-și mute gândul în altă parte, continuându-și ritmul statornicit de atâta timp
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
exemplu le rezolvasem. Dar mai departe? Puterea obișnuinței este, de cele mai multe ori, covârșitoare. Cu cât stăteam mai mult să mă gândesc, cu atât eram mai convins că trebuie neapărat să dau o tură pe la serviciu. Poate că mândria mea era zgândărită mai mult decât voiam să recunosc, poate că o curiozitate teribilă îmi dădea târcoale, oricum simțeam nevoia să mă reped până acolo. O dată înșurubată această idee în mintea mea, trebuia să văd cum să fac să o pun în practică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lu' umflatu' ăla s-a întâmplat tot necazul". Dădu din cap cu gravitate: "M-a afectat la psihic". Se sumeți din nou: Că nu-mi era mie d-ajuns supărările și amărăciunile mele! Mai vine și târtițosu' ăsta să mă zgândăre, să mă facă mental cu capu'. Și acu, poftim, na! Uite ce s-a-ntîmplat". Mai medită câteva clipe, după care zise șoptit, cu sprâncenele ridicate a teribilă nedumerire: "Vorba e ce fac io acuma? Ai? Ce fac, nene, ce fac?". Tocmai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de masă și al jalnicului ei produs uman caracteristic. La cursurile lui care erau Întotdeauna dense - Ravelstein tușea, se bâlbâia, fuma, răcnea, râdea, Îi făcea pe studenți să se ridice În picioare, dezbătea cu ei, Îi provoca la dispute, Îi zgândărea, Îi hărțuia. Nu Întreba: „Unde Îți vei petrece eternitatea?” asemenea cucernicilor care pichetează cu sloganul „ sfârșitul - e - aproape”, ci, mai curând: „Cu ce ai să satisfaci cerințele sufletului tău În această democrație modernă?” Filfizonul ăsta lung cât o prăjină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
investiții și mai tăifăsui și cu ei despre fondurile din Singapore, apoi se îndreptă spre biroul Annei Sweeney ca să vadă dacă prietena ei se întorsese. Însă ușa era închisă, iar Anna era evident încă plecată. Cu Neil? Gândul acesta o zgândări din nou. Îi zisese Annei că ar fi fericită să o vadă implicată într-o relație cu Neil și, desigur, așa și era - însă o surprinse sentimentul neașteptat de invidie care o cuprinsese. Nu era invidie la gândul că Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sânge curge pe tavanul peșterii, îi simt gustul sălciu în gură, apoi urletul neomenesc în mintea mea înaintând în sânge ca o otravă, mă trezesc, e doar un vis! Transpirat tot, lac de sudoare, încă noapte afară, focul se potolește, zgândăr jarul nears și pun ultimele surcele încercând să-l aprind, suflu de câteva ori spre el, umplându-mi plămânii cu fum înnecăcios, în cele din urmă se pornește, nu voi ieși să mai caut lemne, ți-e frică! Da, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și spume la gură ori li se strâmbau mâinile, picioarele li se încrucișeau și se schimonoseau la față, dacă nu-s duși la timp la descântat pot rămâne pe viață sluți sau mor, Cu un băț de lemn cu care zgândăre focul femeia face semne hieroglifice lângă vatră, eu pe lavița de după masă aștept ca ea să-mi dezlege această taină ce mă urmărește din copilărie, Spune-mi descântul, o rog cape Dumnezeu, Ți-l spun, dar să știi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pecetluită de un document legal și agravată de un autoritarism împins până la tiranie. Inferior intelectualicește Tofanei, Rudy se dovedește nu mai puțin îndărătnic decât ea în hotărârea de a nu se întoarce la viața pe care o lăsase în urmă. Zgândărită de atitudinea condescendentă a lui Castriș, trufia Tofanei e răscolită până în străfunduri de refuzul lui Rudy. Această trufie este reversul, răzbunarea umilințelor îndurate de înaintașii ei obscuri, apăsați și diprețuiți. Trezită în ființa studentei, nepoata hingherului Sbilț se dezlănțuie năprasnic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
temperamentul, bagajul ori năravul aferent. Important este ca undeva să rămână ceea ce le nutrește personalitatea. Și deprinderile. Sau rânduielile. Dar, mai ales, comunicarea, a cărei miracol nu constă doar în faptul că le găzduiește ori le focalizează, nici că le zgândăre emoțiile, sentimentele, ideile, ci că în dialog se cuibăresc treptat atâtea și atâtea provizii de duioșie. Sebastian Crăciun a cules 51 de buchete de păreri, pe care le-a pus parțial în unde, transmițându-le ascultătorilor fideli ai canalului România
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
insignifiante, fără ecou într-un plan superior. Din acest motiv, prologul piesei poate lipsi, la fel cum corul antic, ca asistență neutră a întîmplărilor, își pierde rostul, monologurile prelungindu-se uneori pînă la sațietate, din pofta subiecților de a-și zgîndări narcisic slăbiciunile. Astăzi decadența teatrului nu stă în lipsă de talente, ci în îngustarea viziunii. Nu poți face artă scenică acolo unde fundalul spiritului a fost eradicat. E de prisos să ne întrebăm dacă, în lipsa temelor antice, Alexandra Ciocârlie ar
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
exprimată la început de noi sau opinia celuilalt, iar Ťcine are dreptateť n-ar fi decît un aspect irelevant sau, în tot cazul, secundar. Dar așa, este o chestiune de viață și de moarte. Vanitatea înnăscută a omului - ușor de zgîndărit, mai ales cînd se implică în exercițiile intelectului - nu vrea să accepte cu nici nu chip faptul că ceea ce am exprimat la început s-a dovedit a fi fals, iar opinia adversarului s-a dovedit a fi corectă. În mod
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
nou perceptibile. Realizez abia acum că mi-ar putea zice și mie foarte bine Kusok. Eu sunt fără picioare, așa cum este el lipsit de auz: un om incomplet. Măcar dacă nu m-ar mai furnica și nu m-ar mai zgândări acolo, înăuntru. Câteodată piciorul mi se contractă singur, mă uit la el, mi se pare că este altcineva. Eu care aveam așa o dexteritate la dat cu bidineaua, înainte, din trei arcuiri de braț văruiam un tavan întreg și iată
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
atât pentru colectivele de lucru constituite la nivelul regiunilor, cât și pentru cetățeni, solicitați să se pronunțe. Între proiectul gândit în 1967 și transpunerea sa în teren, un an mai târziu, numărul județelor a crescut la 39, pentru a nu „zgândări“ vechi rivalități și pentru a nu crea adversitatea populației față de noua lege. Așa au apărut, fără să fi fost „în cărți“, Brăila, Covasna, Mehedinți și Sălaj. Ulterior, în anii 1980, au mai apărut două județe, ceea ce ridică numărul județelor actuale
Agenda2004-7-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282053_a_283382]
-
uși numele și uimirea/ de a se vedea în chiar ciclonul uitării acolo unde/ a fi se zvîntă extrem de repede și devine a fi fost/ ( ...) tags/ pe crusta zidurilor citite numai de ochii orbilor/ și un fel ghemuit de a zgîndări inutilitatea/ cînd fără-de-perechea se izbește de propriul ei umăr/ în singurătatea lumii Dasein/ al foburgurilor și sictir al sictirității/ nimicul sare capra peste spinarea logicii/ iar neantul neantizează dînd zor să afle/ de ce există ceva și nu mai degrabă nimic
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
unui imbold al neseriozității spontane. Cauza unei asemenea superficialități strategice este de găsit în impulsul de a ne proteja liniștea lăuntrică și, mai ales, în dorința de a nu ne compromite viitorul. Căci ce poate fi mai nerentabil decît să zgîndărești rănile unei psihologii colective căreia oricum nu poți să-i modifici direcția? Nu ai face decît să aduci o undă de perturbare locală într-un ocean de fluctuații cu neputință de influențat. Și cum una din trăsăturile speciei umane este
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
pat cu colega ei de cameră, o chinezoaică din Taiwan, numai după un fir de păr drept și lung-lung și negru-negru, cum e la ei, găsit pe partea ailaltă a pernii, când, găsind-o singură, - Miriam fiind întâmplător plecată, - țipase, zgândărindu-l, de fapt ea dându-i ideea... Africa și Asia la un loc, poftim! - pufnea Pavelescu - se putea spune că băiatul poseda acum două continente, plus Europa. întorcându-se spre mașină, se gândea la treicraidelarăsărit prin ninsoarea înverșunată și la
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
sau altul, atenția personalității intervievate. Cu toate că eleganța și curtoazia lui Octavian Paler l-au făcut, în mai multe rânduri, să-mi adreseze cuvinte măgulitoare, accentul e pus tot mai mult - cum e și firesc - pe universul lăuntric al scriitorului faimos, zgândărit de un critic ce se eclipsează. Fac această observație și pe o notă polemică. De prea multe ori criticii literari se cred niște autorități infailibile, valori fără de care scriitorii mari nu există. Ei bine, nu. Lucrurile stau chiar pe dos
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
Mozaic, un mic portret sentimental intitulat Mîinile, prin care voia într-un fel, să-și omagieze mama, fiindcă nici ea, nici el nu erau firi extrovertite, ci mai degrabă invers. Am relatat la persoana a treia anume pentru a nu zgîndări firea modestă a autorului, dar precizez că e vorba de un citat, ușor rearanjat, care dă măsura înaltei valori stilistice și de conținut a acestei cărți neobișnuite. Spre surpriza sa, textul a apărut pe prima pagină. Se pare că noul
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
acest album,/ Pe orele mele nearătate." (Album) Cîte-o pereche de versuri pare scăpată din forja, născătoare de porțelanuri, a lui Arghezi: "Lângă coapsa ta aerul beat/ S'a oprit și a îngenunchiat." (Oră) Alte imagini, fără să aibă ascuțimea care zgîndăre și răstoarnă lumi poeticești, au prospețimea, rară, a întîlnirilor neașteptate: "Dar eu mohorăsc peisajul,/ Pământul cu flăcări îl junghii./ Da, totul e nou, dar degetele/ Au rămas lângă vechile unghii." (Nou) Reconfortant, dacă ne gîndim la nerecunoscuta unghie îngerească. Ciclul
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
eficienta mitocănie a concurenței occidentale. De-abia după ce-l întîlnești în micul lui palat, îți dai seama că Devis e totuși un om cumsecade, chiar și în desenele lui cele mai afurisite. Să nu uit, chiar dacă îmi place să-l zgîndăresc, îmi place să mă laud cu prietenia mea cu Devis, care din cînd în cînd e genial.
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
chiar modificată, rămânea importantă; de asemenea epicul, oricât de împins spre reflexivitate. În Zmeura de câmpie, personalitatea romancierului se vede în destructurarea unei ficțiuni încă nestructurate. La nivelul metaliterar, intervențiile, replicile, comentariile sunt abundente. Mircea Nedelciu scrie note de subsol; zgândăre curiozitatea cititorului și apoi o "satisface" dând informații în avans și în exces; introduce extrase din diferite cărți și își face personajele să se refere la el, Autorele care trage sforile. Autoreferențialitatea, intertextualitatea, lectura în doi timpi și în dublu
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]