488 matches
-
Winston Churchill, a scris o biografie laudativă despre strămoșul lui: "Marlborough: His Life and Times". Marlborough a fost devorat de ambiție, urmărit necontenit de setea de avere, de putere și promovare socială, ceea ce i-au adus faima de a fi zgârcit și lacom. Aceste trăsături poate au fost exagerate, dar, Trevelyan notează, că aproape toți oamenii de stat din acea epocă, au încercat să strângă bani în detrimentul public: Marlborough era divers de aceștia, deoarece și-a afișat în mod public setea
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
O infamie! — Chiar ești de părerea asta? Mă simt îngrozitor. — Atunci de ce nu i-ai dat Seniorului Nobunaga ceea ce ți-a cerut? — Sunt un samurai hotărât să-și dea însăși viața, dacă așa dorește stăpânul meu, atunci de ce m-aș zgârci la altele? Însă nu am cumpărat murgul ca să mă distrez, ci pentru a-mi putea sluji stăpânul pe câmpul de luptă. — Înțeleg. Dacă renunțam la cal, poate că stăpânul ar fi fost mulțumit. Însă nu-i pot trece cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vă puteți alunga gerul din oase doar încălzindu-vă degetele. Dezgropă câțiva tăciuni roșii. N-ar trebui să fiți mai generoși cu cărbunii? Înțeleg că până acum cantitatea folosită zilnic în fiecare cameră era fixă, dar e groaznic să ne zgârcim cu încălzirea. Folosiți-o pe deplin, vă rog. Veniți la magazie și luați cât aveți nevoie. De acolo, se dusela cazarma soldaților pedeștri și a scutierilor, încurajându-i să folosească lemne și cărbuni cât mai mulți, pe niște oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
urmă cu zece ani încheiați. După ce se instalară în Kyoto, Nobunaga se duse imediat să inspecteze lucrările de reparații ale Palatului Imperial. — Anticipăm ca Palatul Imperial să fie gata până la anul, îl informară cei doi supraveghetori ai șantierului. Nu vă zgârciți la cheltuieli, replică Nobunaga. Palatul Imperial a zăcut în ruine ani de zile. Ieyasu îi auzi comentariile și spuse: — Vă invidiez cu adevărat poziția. V-ați putut dovedi loialitatea față de Împărat prin fapte concrete. — Așa este, răspunse Nobunaga fără modestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de îndreptare. Sunt dornic să mă corijez. A auzit că ai învățat multe de la tatăl meu, care ți-a fost prieten în Cale. Nu l-ai putea învăța și pe nevrednicul său fiu câteva strategii bune? Te rog, nu te zgârci cu ceea ce ai de destăinuit. Fii bun și spune-mi, fără rezerve, ce am greșit și cum mă pot îndrepta, făcând lucrurile într-un fel sau în altul. Bine, atunci, lasă-mă pe mine s-o spun. Am jignit oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi nici vorba măcar de pierderi materiale ale Principatului. Dacă România aprețiază fruntarii naturale și rătunzite, dacă înțelege că ignorarea acestor condiții în dezavantagiul unui vecin puternic nu duce niciodată la un bun rezultat final, atunci nu trebuie să fie zgârcită cu câteva mile pătrate de pământ plin de lacuri și malștine. Și nouă ne trebuie o frontieră naturală ca și României și aceasta nu se poate stabili altfel decât primind noi Basarabia de sud, iar nu cedând pe cea de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de a ne putea juca cu puterile noastre vii și departe de a ne fi permis să le risipim, noi n-avem vrun prisos de puteri nici chiar pentru întreținerea vieții normale a statului român și că trebuie să fim zgârciți cu puținul ce-l avem. Convingerea însă că sîntem economicește săraci și ca popor relativ slabi ne va face cruțători cu banul și cu sângele nostru; ne va face să cunoaștem că armata noastră nu există pentru a apăra creștinătatea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
el nu înțelese cine anume, uitase ce-mi povestise... "Zic de bătrânul ăsta prăpădit..." "Vreo gustare ceva?", ne întrebă bufetierul. "Ce luăm, dom' șef?" zise țiganul. "Ia ce vrei, îi spusei, nu fac cinste cu mâncare, numai cu vin." " Da' zgârcit mai ești, dom' șef! se vaită el, păi să am eu banii tăi de la facultate..." Mă făcui că n-am auzit că mă tutuise și-i spusei bufetierului că eu vreau brânză, unt și salam de Sibiu. Țiganul fluieră a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Are medicul de gardă, zise, dacă vă dă el, vă facem..." Și o luarăm amândoi spre camera de gardă. Medicul se uită la mine surprins, dar fata i-o luă înainte, îl luă la vale, hai, dom' doctor, nu fiți zgârcit, doar atât îi spuse și nu-i mai așteptă răspunsul, îi luă pur și simplu cutia dintr-un sertar și ieșirăm. Când o aduse, Ion Micu se uită la fată clipind des. "Ați pus zahăr în cafea, zise. "No, zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întrebe ce hram intelectual poartă acest incisiv, caustic și vitriolant autor. „Hram intelectual” însemnînd: trăsăturile, orizontul interior, acele însușiri din care se încheagă fanta de înțelegere prin care privește lumea. Și cum Pandrea, histrion narcisic debordînd de filotimie, nu se zgîrcește în privința judecăților în marginea propriei persoane, avem destule indicii din care îi putem reface portretul interior. Cine e, așadar, Pandrea pe dinăuntru, în intimitatea spiritului său? Sub unghi spiritual, olteanul născut la Balș e un sceptic fără candori de ordin
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
cu cronica mondenă, cu benzile desenate. Evtușenko e sufletul blajin al culturii de masă, un june-prim, un charmeur, curtezanul galant, biruitorul pe plan erotic - oricărei femei îi e greu să-i reziste, pentru că el e celebru, sincer și nu e zgârcit. Nu-i plac nici Lolitele, nici prostituatele; e ahtiat după victorii, vrea obstacole, nu-i plac perversiunile, iubește în stil clasic. Dar, ce-i mai important, e un ingenuu masculin, - un erou simplu, naiv, care vrea binele oamenilor, dar care
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
pe care regina îl cunoscuse. Cele cinci scrisori adresate doamnelor, din finalul cărții, respectă aceeași evoluție - de la treburi gospodărești, hotărâte între soț și soție, la finețuri politice, schimbate între Marin Serghiescu și Catinca Kogălniceanu. Cu notele explicative, Iorga e destul de zgârcit. Nu aflăm foarte bine nici cine sunt personajele acestei istorii pe sărite, scoasă din cutiile cu scrisori, de bună seamă fragmentară, nici oarece despre schimbarea contextelor în care oamenii își scriu. Vedem că temele, tonul, intensitatea legăturilor epistolare se schimbă
Ăste foi de dânsa scrise... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3923_a_5248]
-
-o. — La supermarket acceptă și cărțile de credit, mi-a replicat ea rapid. Mențiunea referitoare la bani o readusese în mod brutal la realitate, rupând-o de lumea umbrelor în care rătăcise în ultimele câteva minute. Nu că mama era zgârcită. Departe de ea. Dar anii în care te chinui să hrănești cinci copii și doi adulți dintr-un buget limitat te învață să fii cumpătat. Să fii atent la bani e un obicei de care te dezbari greu. Sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fonduri prăbușite, amortizări și alte chestii de genul ăsta. În fond, omul ăsta era în stare - și probabil c-o și făcea în mod frecvent - să calculeze bacșișul unei chelnerițe până la a paisprezecea decimală. Nu vreau să spun că era zgârcit. Era doar foarte, foarte organizat. Mereu scria pe spatele plicurilor sau pe șervețele, pentru ca apoi să-ți scoată la lumină un calcul incredibil de detaliat care, absolut straniu, aproape întotdeauna se dovedea a fi corect. În cinci minute era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine. Exista un copil care depindea de mine. Știam că James avea să dea bani pentru Kate - o, da, știam. Credeți-mă, știam chestia asta! Și aveam un avocat scump ca s-o dovedesc! Nu că James ar fi fost zgârcit sau rău. Unde e cazul, trebuie să-i dăm ce-i al lui, etc., etc. Dar zilele în care îmi puteam cheltui salariul pe o lună întreagă pe ruj, reviste și alcool trecuseră demult. Foarte demult. Să fii matur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dotări deosebite, el a devenit repede celebru, primind numele de Trianon de porțelan. Era epoca în care istorisirile pline de imaginație ale misionarilor stârneau curiozitatea și interesul francezilor. Și nu numai. Mirajul Chinei incita puternic vederile nobilimii, care nu se zgârcea prea tare în fața ispitelor provocate de minunatele produse chinezești. în acea vreme, China nu producea făcături. Porțelanurile, dar și țesăturile, realizate în această depărtată țară asiatică furau ochii lumii europene. Așa stând lucrurile, nu se putea ca Franța, în speță
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
considerat un instrument de marketing și un factor economic. Dacă, la început, rolul ambalajului a constat în protejarea mărfii, cu timpul a mai căpătat și rol de depozitare și rol de reclamă. Dacă realizezi produse ce impun ambalarea, nu fi zgârcit, cumpără și fă tot posibilul să le personalizezi cu firma ta. Dacă vei comercializa produsele altora, fă-ți o pungă proprie. Ambalajul te va ajuta, îți va face reclamă. > Mașinile și echipamentele. Personalizează-le, întreține-le! Sunt agenți de publicitate
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
la întrebări specifice și dacă găsesc motivele pentru acțiune, atunci chiar trec la acțiune. CUM ALEGI UN SUPORT De regulă, ca suporturi utilizate avem: * fluturași; * radio; * presa scrisă; * internetul; * tv; * alte acțiuni, evenimente; * afișajul; * baza de date. > Fluturașii Nu te zgârci la bani și nu fă fluturași alb-negru trași la xerox. E sigur faptul că mesajul tău nu o să fie citit, ci aruncat la coș. Du-te la o tipografie, fă fluturași în minim 2 culori, introdu o imagine în interior
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
Sau, exact ca în complexul Regie din București, intermediază în vederea obținerii celor mai bune camere, cele ce se găsesc spre capătul culoarelor (mai liniștite deci) sau orientate spre sud (mai luminoase, detaliu important într-o țară unde soarele este cam zgârcit cu lumina). Un simplu cui găsit pe holul universității și-a recâștigat toată valoarea lui de cui, pentru că-mi va permite să agăț de el umerașul cu haine puse la uscat. Aici spălatul rufelor la mașinile de la subsol are un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întrevedeau ochii căprui, triști, meditativi, cu frunte înaltă, bombată, pleșuvă, bădia Eugen se înfățișa, la această dată, grav, tăcut, impenetrabil, rezervat, introvertit, cu o vârstă greu de ghicit, în pofida anilor de închisoare. Umbla îmbrăcat modest, cuviincios, curat. Vorbea puțin, cumpătat, zgârcit în aprecieri și declarații despre alții. Impunea respect. Colectivul l-a primit cu interes și respect. Dar fiecare dintre muzeografi și mai ales directorul știa că bădia avea patru ani de facultate, la Drept, fără licență. Și, se mai aflase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care ținea ca la ochii din cap și pe care-o slujea cu pasiune și statornicie să preia, să concentreze, să suplinească, ori, mai exact, să compenseze aripa pe care-o avusese și pierduse. Cum era un om introvertit, extrem de zgârcit la vorbă, am înțeles, totuși, că șocul pe care l-a trăit odată cu moartea Corinei l-a zguduit. I-a pricinuit o rană extrem de adâncă. Ea s-a vindecat și cicatrizat greu, cu timpul. Dar l-a obligat să mediteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
se ocupa cu vânzarea clandestină a cărnii pe care o procura de la complicii ei. Cu ceva bani în plus, mă aprovizionam mult mai ușor cu cele necesare hranei de zi cu zi. Același lucru făceau și alții. Oamenii erau foarte zgârciți datorită crizei. Îmi amintesc de vecina de palier care, atunci când i s-a stricat congelatorul, a pus la mine niște carne pe care, din neatenție am consumat-o, crezând că-mi aparține. Când mi-a cerut-o, nu am avut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din spate sau să mă mai mișc, am rămas aplecat. Moartă! Ce îngrozitor să îți imaginezi acea femeie bătrână moartă, într-un coșciug, sub pământ, cu fața acoperită și greutate apăsându-i pe piept, tăcută. Am simțit cum mi se zgârcește inima la ideea unei astfel de violențe. Pentru că trebuie să fi fost violentă moartea ei. Ea, care întotdeauna îndepărta brutal orice intervenție medicală, așa cum procedase cu mâna dentistului, trebuise probabil să fie sufocată cu perna. În ciuda fragilității sale, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sau grăsimea de pe o bucată de carne sau capătul de ață colorată de pe gulerul unei bluze. Ori astfel de trăsături distinctive ca atunci când vezi într-o tufă de trandafiri variațiile de căldură ce îți fac sufletul și vintrele să se zgârcească în anumite locuri, căci nu-ți dorești decât să răspunzi; când până și floarea de mucegai a răului te face să vrei să reacționezi, să vibrezi. Vreau adică să spun că această căldură umană care circulă și încălzește, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
regulamentare. Prin urmare Sophie petrecea o grămadă de timp cu mine, aranjându-mi camera de sus de la Owens într-un mod în care nu mai fusese niciodată dichisită. Se mira că dorm fără față de pernă și mi-a adus câteva. Ești zgârcit, mi-a spus. Nu, ești doar neglijent, că doar apreciezi lucrurile bune. Aici avea dreptate. Sophie era foarte inteligentă, chiar dacă fusese cameristă. Eram zgârcit la unele lucruri. Când mergeam într-un bar sau club de calitate îmi pipăiam buzunarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]