466 matches
-
la eficiența ei maximă ce ca țapul ăla bătrîn care s-a acrit În suc propriu din vezi doamne ce criterii morale că nu mă angajez că nu mă vînd ce face cu tot ce știe nici măcar nu lasă umbră zgîrcitu dracului ca și martirul meu auzi ovrei Își fac neamul de rîs că nu așa au pus ei mîna pe bogățiile lumii ce-ar vrea să-mi iau fotografiile și să-mi capitonez cu ele pereții veceului și debaralele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine ca să-l pot privi în ochi. Îi țineam părul strâns la ceafă și-i priveam de foarte aproape ochii mici, alungiți. O clipă, ochii aceștia plini de o suferință întunecată mă priviră, apoi, probabil, neputând să-și rețină lacrimile zgârcite de bărbat, se ascunseră după pleoape în timp ce între sprâncene se adânci o cută îndărătnică. Imediat ce ochii i se închiseră, auzii un glas necunoscut, tânguitor. - Vadimă Tuă Dragul meuă Tu singur-singurel mă crezi. Și pentru prima dată, simțind cum mâini puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
punct de lucru. Patronul vedea acolo o exploatare mare și intenționa să aducă utilaje cu care să poată săpa mai repede și mai ușor. În seara aceea prelungise lucrul până târziu în noapte. Muncise ca un descreierat și nu se zgârcise cu amenințările pe tot parcursul zilei, nu dăduse oamenilor drumul la culcare decât în momentul în care buldozerele ajunseseră la prăpastia ce înconjura platoul de sus. Era obosit dar mulțumit de faptul că izbutise să facă ce își propusese. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o situație la fel de deznădăjduită ca și ei și, când au rămas fără nici un bănuț și noaptea era îngrozitor de friguroasă, erau bucuroși să poată împrumuta măcar prețul unui acoperiș deasupra capetelor de la oricine câștigase un franc în cursul zilei. Nu erau zgârciți, vagabonzii ăștia, și cel care câștigase ceva nu șovăia să împartă banii cu ceilalți. Erau oameni din toate țările de pe lume, dar asta nu reprezenta o barieră în calea tovărășiei lor, căci se simțeau cu toții cetățeni liberi ai unei țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se muncească. Să se muncească pentru ei. Reîntorcându-ne la Castel, sinceritatea ne obligă să spunem că este clădirea cea mai importantă din burg. Bătrânul Destinat, vreau să spun tatăl, îl construise imediat după dezastrul de la Sedan. Și nu se zgârcise deloc. În ținutul nostru, cum vorbim puțin, ne place uneori să impunem respect pe alte căi. Procurorul a fost întotdeauna un locuitor al orașului. Ba chiar mai mult de atât: aici s-a născut și tot aici a murit. Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rezist, trebuie să intru neapărat cu tine în gangul ăsta ca să‑ți simt buzele tari lipite de‑ale mele, zice Anna mieroasă și plină de pofte. N‑ai decât, păpușico, mormăie voiajorul nedeslușit și cu mintea încețoșată, n‑o să mă zgârcesc sub nici o formă, oi fi eu din Linz, da‑s generos când e cazul. În localitatea Linz de pe Dunăre, fetițele astea ca tine intră în categoria copii, iar poliția le protejează cu grijă, pe când aici, în orașul ăsta putred și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
al doilea. Un hol impresionant, având mai multă marmură decât altarul de la Pergamon, ducea la al doilea etaj, unde aveam un apartament cu camere ale căror tavane erau la fel de înalte ca la tramvaie. Arhitecții și constructorii germani nu s-au zgârcit niciodată. Cum picioarele mă dureau precum o iubire aflată la începuturi, am făcut o baie fierbinte. Am zăcut în cadă mult timp, uitându-mă în gol la fereastra din sticlă colorată care era suspendată de tavan în unghiuri drepte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atâtea amăgiri. Ce bănci aveam! În ele-am stat atâția ani și ani! De multe ori noi ne-am certat din bârfe, pentru bani, Nici noi n-am fost uniți deloc, dar astfel este omul; E rece, rău și e zgârcit dar, trece totul, totul! Eu am uitat ce-a fost urât, căci „și uitarea e o lege”! Și amintiri ce mă răneau, de azi mă lasă rece. Doar clipele de fericire cu drag le voi păstra, Le-nchid cu cheia
AI MEI DRAGI COLEGI de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364005_a_365334]
-
în fișa postului. Să le calci rufele, să faci de mâncare pentru întreaga familie, curățenia în toată casa, exact ca o femeie de serviciu, sau mai bine spus, ca o servitoare oarecare. Nici nu te respectă ca om. Alții sunt zgârciți la mâncare, îți fac socoteala și la ultimul cent. Apoi sunt cazuri, când bătrâna te mai lovește, te zgârie, că are probleme cu capul, sau când bătrânul trage de fundul tău... - Vai Doamne, unde am ajuns ca români? Slugile Europei
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
sunt numai zâmbete, aduc frapierele cu băutură, sunt atenți când îi strigă Mărița sau jupânul) ANTON PANN: (urmându-l pe Mănescu, îi arată pe cei doi băieți de prăvălie) Privește-i pe năzdrăvani!... Ai să vezi cum Dodoloanță, Care e zgârcit la bani, O să deie în dambla.” De aceea noi credem că opereta Anton Pann „a domnului Marin Voican nu este cum s-ar crede un simplu text de revistă, ci este o lucrare mult mai profundă și mai valoroasă. Valoroasă
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
cu bucătarul lui Nikita Hrușciov! Dintre multiplele cunoștințe făcute în tot atât de multe și diferite circumstanțe, Dumitru Sinu a reținut un fapt petrecut în timpul unei călătorii cu avionul, pe când traversa Atlanticul de la Paris la Los Angeles. Cum niciodată n-a fost zgârcit la vorbă, fiind iscusit în a conduce și menține o conversație interesantă și cum nimănui nu-i trebuie mult ca nea Mitică să-i devină simpatic, în acel avion l-a cunoscut pe bucătarul lui Nikita Hrușciov, conducătorul Uniunii Sovietice
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
A pățit-o chiar în bar La Zbârneață, când pahar După pahar a golit nesățios Până căzuse pe jos. Cine credeți că-l cinstea, Iar Bimbi se lăcomea? Era majurul scuipat... Ras de Bimbi la palat; Care nu-mi era zgârcit, Când pe Bimbi a-ntâlnit. Hoțu-n taină,-a aranjat Ca să-l facă de rahat, Când un gealat a intrat Și i-a spus că are-un mort, Chiar iubitul lui nepot. Majurul, viclean ca dracul, S-a făcut că-și pierde
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
găsit ea, parșiva, să mă încerce? S-a lins pe bot. Cu mine nu-i ține, vericule!... Ce s-o fi grăbind, că nici n-apucai să fac țuica de prune?!... O cinsteam, doar mă știi că nu sunt așa zgârcit.Costică a zâmbit, prefăcându-se că l-aprobă, dar și-a văzut de drum; nu avea chef de vorbă. Junghiurile pe care le simțea Andrei că-i mănâncă zilișoarele, care nu erau de ieri de azi, l-au făcut să
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
-mi pot reveni până la Crăciun și să particip și eu, „ca toți oamenii”, la masa festivă...nu, într-un colț, cu pâine prăjită și ceai. Și dacă ai mei se mai certau în ajun de Sărbători (căci mama nu se zgârcea la cumpărături, ca să ne ofere de Crăciun tot ce putea visa un copil), când tăiam porcul era pace, liniște și armonie...lucrau împreună, se înțelegeau din priviri, își zâmbeau ștrengărește la glumele deochiate ale măcelarului, luam masa toți, cu papricașul
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
1066 din 01 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Români, e ziua țării voastre, Să strângeți niște bănișori, Să-i dați: roș, galbene și-albastre, Măcar un buchețel de flori. Cătați-vă prin buzunare, Întoarceți-le și pe dos; Nu vă zgârciți pentru o floare Și să-i vorbiți, vă rog, frumos! Să-i cerem, în genunchi, iertare, Că prea au dușmănit-o toți Și am uitat că-i sărbătoare Și nu mai suntem patrioți! Luați, români, în brațe țara! Și chipul
LUAŢI, ROMÂNI, ÎN BRAŢE ŢARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344505_a_345834]
-
aburilor euforici de..aurolac. O clipă, numai o clipă, am fost derutat. Atât de aproape de noi, o ființă omenească se droga și ea? Da! Numai că visele cele roz, el le căuta în punga generoasă de aurolac. Pentru că Timpul fusese zgârcit și răutăcios cu acest nefericit tânăr. De ce nu i-a dăruit și lui o mânuță de vise din acel Viitor întunecat? De ce l-a persecutat, că avea de unde? Îmi spuneți că nu este de vină Timpul? Să fie de vină
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
ce am putut realiza ca într-o adevărată cursă contracronometru.De altfel trebuie spus,fără falsă modestie că și maestrul ne- a lăudat,afirmând despre noi că avem picioare de dansatori și ne-a asigurat că de obicei este foarte zgârcit cu laudele aduse celor pe care îi pregătește. În același fel a decurs și pregătirea suitei de dansuri de pe Someș cu maestrul Cornel Botoș.Tot un timp foarte scurt am avut la dispoziție, doar câteva zile. Aceleași eforturi,și mai
SCURT ISTORIC AL ANSAMBLULUI DOINA OLTULUI DE NICOLAE GHINOIU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365296_a_366625]
-
sine. Iar de aici, cu greu vei mai găsi o ieșire. Și totuși, iubirea e singura care salvează, îl pierde pe om, dar îl și scoate la liman. Rugăciunea este începutul Duhului Sfânt, te luminează pe dinăuntru. Dumnezeu nu se zgârcește, nu socotește, nu pune în balanță, nu stă pe gânduri. Doar să-i ceri ceva. El ne ajută necondiționat, în orice clipă. De ce atunci să alergăm la oameni, care ne dezamăgesc de fiecare dată? Și, de felul cum primim sau
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
departament pe care vreau să-l reorganizezi, este cel de IT, oricare dintre șefi de compartiment ți s-ar opune, aici Codruț a aruncat o privire fugară spre Sonia, îl sancționezi. Vreau disciplină, muncă, rentabilitate, iar eu nu voi fi zgârcit cu banii. Deocamdată nu-ți măresc salariul, aștept primele rezultate, apoi discutăm. Primești? -Mulțumesc Codruț, sunt onorată de încrederea ta, mă voi strădui, să nu te dezamăgesc. -Cum poți să dai postul pe care mi-l oferiseși mie, unei fătuci
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > VISÂND LA MÂINE Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016 Toate Articolele Autorului La poartă am un nuc tot mai zgârcit la rod și tot mai trist, nu mă îndur să-l tai că-n el îmi doarme de un timp un gând la fel de drag și de bătrân... Cu ei, prieteni buni,îmi beau cafeaua-n fiecare dimineață, citim pe rând
VISÂND LA MÂINE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366610_a_367939]
-
albe, Un anodin șirag de jalbe, Ce emană fum de tămâie De parcă sunt o liturghie Ei scriu, ne prevestesc destinul Așa le-a poruncit divinul Să laude întreg soborul Chiar dacă sărăcesc poporul Ei scriu, ades scriu acatiste Și nu se zgârcesc la cuvinte Când folosesc prea mult amvonul Să laude doar epigonul. BISERICI ȘI HRIBI Au răsărit biserici ca hribii după ploaie, Popimea se îmbracă-n odăjdii de ocară, Fără pic de rușine enoriași jupoaie, Modifică din scripte credința ancestrală. Și-
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
aș fi vindecat de dor și de vântși de stele căzând...De-aș fi avut,iubite,minte...!... XIV. VISÂND LA MÂINE, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016. La poartă am un nuc tot mai zgârcit la rod și tot mai trist, nu mă îndur să-l tai că-n el îmi doarme de un timp un gând la fel de drag și de bătrân... Cu ei, prieteni buni,îmi beau cafeaua-n fiecare dimineață, citim pe rând
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
bătrâni schimbându-ne păreri și hainele de drum, pe câte un sărut de noapte bună... Și-n urma zilei,o țigară pe jumătate stinsă rămâne-n scrumieră visând la mâine. Citește mai mult La poartă am un nuc tot mai zgârcit la rodși tot mai trist,nu mă îndur să-l taică-n el îmi doarme de un timpun gând la fel de drag și de bătrân...Cu ei, prieteni buni,îmi beau cafeaua-n fiecare dimineață,citim pe rând câte o știre
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
viața telurică au avut de suferit de pe urma fragilității trupului, și-au mlădiat sufletul într-un vaiet al codului liturgic. Bacovia fracționa în versul lui timpul și îl măsura cu fiecare zi ce îi trecea ca o povară, întunecându-i și zgârcindu-i fiindul însă îl lumina spre o lume tainică a deplinei meditații deusiene: O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, / Că plâng, și nu știu unde să mă duc (Nocturnă). Plânsul bacovian din volumul Scântei galbene, pe care îl publică la cinci ani
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
un simplu pictor, ci și pictor de biserici (ceea ce mi se pare o încununare a artei plastice).... VII. CUM ȘI-A PLIMBAT SUFLEȚEL DEPRESIA PE LA PRIETENI, de Florentina Loredana Dalian , publicat în Ediția nr. 739 din 08 ianuarie 2013. Jean Zgârcitu, zis și Suflețel (că așa era el, suflet bun - ori de câte ori avea o problemă, le-o dona altora; că ce era să facă el cu-atâtea probleme?), se pregătea, ca orice om cu scaun la cap (mai bine zis cu masă
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]