363 matches
-
jujeu, ce va fi confecționat din material lemnos de esență tare prin strunjire și va avea următoarele dimensiuni minime: diametrul d=4cm, lungimea l=30 cm. Jujeul are fixată la jumătatea lungimii sale o brățară metalică prinsă prin intermediul unui lanț de zgardă de la gâtul câinelui. Lungimea lanțului se stabilește în funcție de talia câinelui astfel încât jujeul să incomodeze deplasarea în alergare a câinelui. După montarea ansamblului, jujeul trebuie să stea în poziție orizontală și să fie poziționat imediat sub nivelul
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
îi cântă LYRA cu voce tremurată. COROANA BOREALĂ, în voaluri de mireasă, Către PERSEU, în taină, privește-nfiorată. Dar GEMINI, văzându-i, se-aprind de gelozie, În timp ce URSA MICĂ stă tot nepăsătoare Lătrată cu turbare de CÂINII din stihie, Scăpați de zgarda lungă a STELEI reci POLARE. Atunci OPHIUSCUS, slabul, chemă SĂGETĂTORUL Ce i-a-nțepat pe dată cu fulgere-ascuțite, ȘI toși se potoliră, doar HERCUL, luptătorul, Veni ca să-l înfrunte cu brațele-arcuite. Deodată, de pe VULTUR, sări CASSIOPEEA, Din cap până-n picioare urzită-n
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > SĂ BEAU DIN POCAL INOCENTĂ ȘI PRADĂ Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Norii se rup din cerul defunct, Vântul se ține de zgarda, jilav, Zarea pliază din linie-n punct Păsări planând din zborul firav. La maluri de-argint, copil-semilună Așază din spumă de mare-n pocal, Din cer și pământuri, el își adună Străfulgere lungi, tăind vertical. „Să beau din pocal inocentă
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
inimă.” Răspunsul nu se lasă așteptat prea mult, moșul tocmai se apleacă vioi și adună ceva de lângă o buturugă, cu un aer triumfător. A găsit ghebe, le adună cu grijă le curăță cu un briceag care-i atârnă de o zgardă a curelei de la pantalonii de doc de o culoare incertă cu multe buzunare pe picior, pe care nu-i leapădă decât când se culcă. Curăță ghebele îndepărtând pământul negru și frunzele și le pune în traista kaki care-i atârnă
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
câte alte bucate! Nici nu le răzbesc pe toate! Vino și tu, dacă vrei, Să stai la stăpânii mei! -Da! Da! Da! Pricep și eu! Dar parc-am văzut ceva Strălucind la gâtul tău? -A! E o nimica toată: O zgardă de oțel lată. -Ce frumoasă! Ce lucește! Dar la ce îți folosește? -Stăpânii mă țin legat Să n-alerg hoinar prin sat. -Hoinar!? Hoinar!? Nu cunosc și n-am habar! -Uite-așa, cum stau acum De vorbă cu tine-n drum
LUPUL ȘI CÂINELE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375506_a_376835]
-
șuvoi firesc Noaptea jumătate robul lui Morfeu când se bat armate, pentru leșul meu Cealaltă, de vise care mi le prad și când, pare-mi-se că adun și scad, Bat tobele garda un domeniu umblu-l sunt legat cu zgarda de pământ, ca plumbul Fiecare zbor s-a născut în gând și când ele mor, mor numai arzând Parfumează ora florile din glastră cântă aurora vesel în fereastră Setea de ambiții neguri vin pe ape lipsa de muniții bate pe
CÂND SE BAT ARMATE de ION UNTARU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345541_a_346870]
-
Toate Articolele Autorului Miau-Miorlau, motan isteț, Ham, cățelul nătăfleț, Cum de regulă sunt câinii, Își urmează-atent stăpînii, Hotărâți să-nvețe-n grabă Cum se circulă pe stradă. Dar Ham-Ham și pisoiașul Nu prea cunoșteau orașul Miau, cu torsul, Ham, cu zgarda, Neobișnuiți cu strada, Mergeau tot într-o mirare: Măi, da câte reguli are! Câte semne, indicații Și-au căzut pe gând fârtații. Mara și Dănuț, ce-și zic? Hai să ne distrăm un pic! Să le dăm și lor ’’de
HAM-HAM, MIAU-MIAU ȘI SEMNELE DE CIRCULAȚIE de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377931_a_379260]
-
unii au plecat, mai norocoși în soartă, la câte un om bogat, cu vilă și cu poartă... Dar sfânta libertate a lor, a celor mulți ce nu cuvântă, rămase amintire ce-n lunga noapte, cu jale, o mai cântă... În zgardă, gâtul strâns legat, sugrumă lătrătura, de nici nu știe omul când altul rău îi calcă bătătura. Grăbiți, își fac atâția case ce-s una peste alta, iar bieții câini lipsiți de curți, își blestemă și soarta. Se-adună greu și
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
latră către om, îl recunosc și nu-l confundă-n drum cu trunchi uscat de pom... Ei legea lor o fac și-o apără cu vehemență, că-n lumea lor, câinoasă, nici nu primesc clemență... Ei lesă n-au, nici zgardă, nu recunosc pe cei ce-s slugă la stăpân și stau ca prințișorii pe perne, nu pe fân... Ei sunt blamații zilei, sunt neam de boschetari și n-au statut ori lege, nu-s câini comunitari... Dar vor o viață
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
mult Samy, i-a răspuns veselă, Prima Doamnă. - Să vă bucurați cât mai mult timp de Ziky, le-a urat cu sinceritate bătrâna și la despărțire, i-a îmbrățișat din nou. Râzând, Președintele a scos repede din buzunar o mică zgardă cu lănțișor argintiu pe care a legat-o grăbit la gâtul cățelușului! Ziky a făcut un salt sprinten, sărind direct în brațele Președintelui apoi de acolo în... limuzina Prezidențială! Vesel și zglobiu, mișcând permanent din coada lui scurtă, Ziky se
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
după o ședință de cabinet ceva mai încinsă, Președintele a ieșit cu Ziky la o plimbare de câteva minute, în parcul din jurul Casei Albe. În timp ce se odihnea pe o bancă, el s-a aplecat și i-a dezlegat lui Ziky zgarda de la gât, strigându-i vesel: - Ești liber! Aleargă băiete: Toată iarba verde de la Casa Albă îți aparține! Scăpat de zgarda care uneori îl deranja, Ziky a luat-o la fugă prin iarbă și printre tufișurile dese din jur. După câteva
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
parcul din jurul Casei Albe. În timp ce se odihnea pe o bancă, el s-a aplecat și i-a dezlegat lui Ziky zgarda de la gât, strigându-i vesel: - Ești liber! Aleargă băiete: Toată iarba verde de la Casa Albă îți aparține! Scăpat de zgarda care uneori îl deranja, Ziky a luat-o la fugă prin iarbă și printre tufișurile dese din jur. După câteva minute s-a întors, sărind vesel pe bancă, lângă Președinte. - OK Ziky, ești băiat bun, hai să mergem în casă
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
prin iarbă și printre tufișurile dese din jur. După câteva minute s-a întors, sărind vesel pe bancă, lângă Președinte. - OK Ziky, ești băiat bun, hai să mergem în casă, i-a zis el și nu i-a mai pus zgarda la gât! La intrarea în clădire, unul dintre agenții de pază a observat că Ziky nu mai avea zgarda cu lanț la gât dar totuși, detectorul de la ușă, a sunat! Surprins, agentul l-a rugat încet pe Președinte să aștepte
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
Președinte. - OK Ziky, ești băiat bun, hai să mergem în casă, i-a zis el și nu i-a mai pus zgarda la gât! La intrarea în clădire, unul dintre agenții de pază a observat că Ziky nu mai avea zgarda cu lanț la gât dar totuși, detectorul de la ușă, a sunat! Surprins, agentul l-a rugat încet pe Președinte să aștepte și i-a făcut semn cu degetul la gură, să nu vorbească! Punându-și toate lucrurile metalice din buzunare
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
-su să-mi aducă clopotul ăsta pentru Joiana. Că-i dată dracu de n-are păreche vaca asta! Tot timpul se răznește la păscut, de n-o mai găsești prin tufe și hogașe. Auzi ce frumos sună! Îl luă de zgardă și-l bălăngăni. - Sună frumos, ca ăl de la Biserica Mare și strălucește ca soarele, preciză convingător Mărgăreta fiului său. Îmi mai zisă să-l leg cu lanț și să-l prind cu lacăt când îl pun la gâtul vacii, că
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
văzu că-i turnat din bronz și fusese bine lustruit. Probabil cu amor, o pastă de lustruit metalele, pe care o știa el de când fusese elev la liceul militar și-și lustruia nasturii de alamă ai ținutei. Ținându-l de zgardă, îl scutură și constată că mumă-sa avea dreptate. Suna frumos! - Cred că se aude din capul satului când vii cu vacile acasă! remarcă Petrică cu sinceritate. Cât dăduși pe el? - Niciun ban. Lăietele ăl bătrân a trecut într-o
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
dacă știa să conducă în așa fel lucrurile, ca acestea să fie în favoarea sa? Mircea se dovedise a fi o fire maleabilă. Trebuia doar să se arate afectuoasă față de el și devenea animăluțul său de companie. Apoi îl strunea din zgardă cum dorea, doar se pricepea la așa ceva. Proverbul românesc că atunci când „semeni vânt, culegi furtună”,începea să se adeverească.. Oare nu se mai învață minte să nu-și mai creeze singură necazuri? Ce-i mai trebuia acum și încurcătura cu
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
pregătise eroul se dovedesc a fi inutile pentru că cele două personaje se înfruntă „în lupte, că-s mai drepte” (29, p. 78). După o „zi de vară până-n seară”, voinicul răpune leul și-l leagă cu „curea neagră”, sau cu „zgardă albă de bumbac”, sau cu „o sfoară de mătasă,/ împletită-n cinci, în șasă” (29, pp. 71-78). Mi-l leagă cu curele și în frâne subțirele ca de-o ață răsucită în trei [șu]vițe împletită (30, p. 536). Până în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
arme războinice, acestea joacă (paradoxal) același rol magic, de legare : Binișor că mi-l lega, Cu cordița arcului, Arcului voinicului (66, p. 37 ; 31, p. 90). în acest caz, arcul e folosit ca arcan. O dată legat, leul este scos „în zgardă” din „zonă” (anabasis) și adus „la țară” (în sat) sau „în târg” ca tropaeum (trofeu) sau ca hostia (animal de sacrificiu). Pe drum, oamenii îl elogiază pe erou și-i laudă părinții care au un astfel de fecior. Un număr
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Biserica Doamnei (București), bisericile din Gura Văii (119), Căzănești, Genuneni, Covrești, Copăceni, Drăgășani (Vâlcea), Vladimir (Gorj), Urși, Vineți (Olt), Ciofrângeni-Ungureni, Cotu (Argeș) ș.a. (85). În decorurile de lemn sculptat ale tâmplelor apar, de regulă, repre- zentări parțiale : fie balauri cu zgardă (Biserica Rucăr-Muscel, Mănăstirea Cotroceni etc. ; cf. 120), fie Sf. Gheorghe (fără fecioară) răpune un balaur cu zgardă (Biserica Șerban-Vodă - București, tâmplă expusă la Muzeul Național de Artă al României). Este interesant faptul că motivul legendar „Sf. Gheorghe omo- rând balaurul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Vineți (Olt), Ciofrângeni-Ungureni, Cotu (Argeș) ș.a. (85). În decorurile de lemn sculptat ale tâmplelor apar, de regulă, repre- zentări parțiale : fie balauri cu zgardă (Biserica Rucăr-Muscel, Mănăstirea Cotroceni etc. ; cf. 120), fie Sf. Gheorghe (fără fecioară) răpune un balaur cu zgardă (Biserica Șerban-Vodă - București, tâmplă expusă la Muzeul Național de Artă al României). Este interesant faptul că motivul legendar „Sf. Gheorghe omo- rând balaurul” a penetrat în iconografie în condițiile în care multe dintre Mineele bizantine și chiar postbizantine (45, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tine, și te Întreb: ce vezi? Amprenta obiectului: tonuri de negru și gri agitându-se În fața ochilor tăi: un contur plin de culoare, totuși mereu variabil, mereu În mișcare; petele căprui ale ochilor, de două ori un pic de roz (zgarda pentru pureci, și limba, când, satisfăcută, Își linge firimiturile de biscuit de la baza mustăților). Și mai auzi: tropăitul pe care Îl face alergând și sărind (fericită de noua Întâlnire, așa cum e ea Întotdeauna) pe podea; mârâitul, poate chiar lătratul ei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sărind (fericită de noua Întâlnire, așa cum e ea Întotdeauna) pe podea; mârâitul, poate chiar lătratul ei, dacă trece cineva pe stradă, prea aproape de geamul casei pe care se simte obligată s-o păzească. Și mai adulmeci: izul de mentol al zgardei contra purecilor, poate o vagă aromă de vanilie de la biscuiți. În ultimă instanță, dacă nu te temi de câini, ai putea pipăi blana catifelată, ca un pluș foarte fin și mereu cald, a acestui cap. Toate aceste impresii pătrund În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de refuz. Pentru început, spuneți paznicului să plece și să ia cu el și câinele... Se supuse. Glasul îi rămase vesel, dar nu putu ascunde o vibrație sonoră și, mai ales, accentul rusesc, dintr-odată mai perceptibil. Paznicul apucă de zgardă câinele și dispăru în fundul grădinii. Șirul întrerupt al lămpilor de-a lungul aleii se stinse, iar chipul lui Vinner nu mai era acum luminat decât de valul albăstrui ce venea dinspre felinar. Încercă să zâmbească, vru să vorbească... Și tăcu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
blândă și nu conține violență, dominarea pulsiunilor se face inteligent. Cel ce visează se reconciliază cu dimensiunea sa animalică. O lasă să se exprime, dar cu măsură. În schimb, în cazul în care câinele trage de lesă, dacă are o zgardă care îl strânge sau, semn și mai puternic, o botniță, cel ce visează este angajat într-un conflict violent cu viața sa pulsională și inconștientă. Este angajat într-o luptă pentru refularea laturii sale animalice. Forțele împotriva cărora luptă și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]