221 matches
-
dus repede în bucătărie ,l-am pus pe masa și i-am picurat pe cioc puțină apă. Nu mai putea să-și țină aripile strânse... Rănit într-o încăierare picase la mine în balcon. Îl hrăneam la 2 ore, așa zgribulit cum era mă privia cu celălat ochi și nu opunea rezistență. Au trecut o zi, două, ...după patru zile trebuia să plecăm la țară la mama mea. Așa că a trebuit sa luam puiul cu noi. Se ținea cu gheruțele de
BAIATUL RANDUNICA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347492_a_348821]
-
apucasem prea bine să să-mi înfrupt din melodicitatea ei și unul dintre înotătorii care se aruncase în apă, au spulberat privirile celor de pe mal, lăsân-du-i cu mirări cioplite, urcând surâzând pe pontonul special amenajat, cu acea cruce în mână. Zgribulit și înghețat datorită puținelor straie ce avea pe dânsul, căuta ca-ntr-un fascicol de întuneric, privirea ierarhului. Desferecând parcă și frigul de afară, I.P.S. Casian Crăciun, a luat crucea de lemn din mâna tânărului înnotător, binecuvântându-l, ca și cum apa
DE SFÂNTA BOBOTEAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348771_a_350100]
-
în: Ediția nr. 422 din 26 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sfârșit de iarnă... Agățate de gânduri stinghere ramuri de vis stau rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite, frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s adormite toate. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat, parcă-s fulgi geruiti de zăpadă sau poate iarna s-a descălțat. Și din uriașe cizme de paradă
SFÂRŞIT DE IARNĂ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346843_a_348172]
-
de pâclă ieșind prin crăpături. Picăturile cernute pe chip: pe obraji, pe gene, pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină. Zgribulit, singuraticul își ridică ușor umerii și își pleacă și mai mult chipul îndesându-și protector gâtul la adăpostul gulerului. E îndârjit. Nici ploaia, nici vântul, nici umezeala, nici întunericul, nimic din toate acestea nu-l pot abate din drumul său
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
cele mai multe ori, singur. Floarea albastră se face atunci brusc nevăzută privirii omenești. “Marea artistă DARCLÉE s-a dăruit vieții și artei. S-a risipit în fără-de-grija zilei de mâine, până când vântul aspru al iernii din viață ne-a adus-o zgribulită, săracă și uitată, la limanurile natale.”, scria ]n ziarul său, la acea dată CEZAR PETRESCU. Dar suferința poate deveni, până la urmă, și cel mai bun profesor al sufletului, cu toate că îi contorsionează acestuia până la destructurare fibra, încercând să îl răpună cu
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
și privirile înspăimântate și pline de nedumerire ale oamenilor ce treceau prin apropiere. Observând că nu a fost suficientă, fără să stea pe gânduri, a mai rupt și din partea cealaltă o bucată. Mânecile și umerii i-au rămas pe trupul zgribulit mai mult de teamă decât de frig. După ce a reușit să-i oprească sângerarea, s-au întrebat ce este de făcut. Eugen ar fi dorit să se întoarcă. Spaima Alinei și rugămințile ei l-au oprit. In plus, și-a
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
ne vedea nimeni ne țineam de mână și ne jucam distrându-ne de jocul lor, ne zâmbeam și ne opream privindu-ne în ochi până unul dintre noi simțea că-i lăcrămează și și-i cobora. Stăteam pe vreo bancă zgribuliți și ne atingeam umerii, ne împingeam unul pe celalalt și iar râdeam. Și într-o seară din asta am sărutat-o. Ne-am oprit pur și simplu amândoi în semiîntunericul platanului bătrân, ne-am luat de mâini, ne-am privit
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SUNT DAC ! Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sub cetină de brad mugeau regește cerbii Iar păsări zgribulite plângeau în gerul iernii Din miazănoapte vântul urla clădind troiene Și iepurii spre scorburi fugeau de prin poiene. Zăpada ce căzuse le astupase urma Și-n văgăuni ascunse mai lumina doar luna Trona pe-ntreaga fire o liniște eternă Pe-
SUNT DAC ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375868_a_377197]
-
cu greu poți afirmă că aparține rasei canine. Un câine e ceva așa, ca un monstru, pe lângă ființă mignona care ni se învârte printre picioare. Că dimensiuni, aduce cu o pisică ceva mai mică. După baie, parcă e un șobolan zgribulit - câteva oscioare într-un săculeț lunguieț. Cand aleargă ... Citește mai mult Spuneți-mi, vă rog, care e femininul de la pechinez - pechineză sau pechinezoaică ? Întreb pentru că am acasă o cățelușă din rasa Pechinez Imperial care, din momentul în care a început
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
cu greu poți afirmă că aparține rasei canine. Un câine e ceva așa, ca un monstru, pe lângă ființă mignona care ni se învârte printre picioare. Că dimensiuni, aduce cu o pisică ceva mai mică. După baie, parcă e un șobolan zgribulit - câteva oscioare într-un săculeț lunguieț. Cand aleargă ... XXVI. TEHNICĂ MODERNĂ, de Dan Norea , publicat în Ediția nr. 1334 din 26 august 2014. Dragă Ina, dacă tu ai probleme cu invențiile din biologie, pe mine mă sâcâie cele din tehnică
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
la moară snopi de grâu. O ciocârlie înfioară, Bolta senină, fără nori, Cu triluri parcă de vioară, Ce-n suflete trezesc fiori. Apoi, alt vis. Foșnet de frunză, Sub vânt de toamnă ascuțit. Începe frigul să pătrunză, Un greier leneș, zgribulit. Pe care-l știu. Cântat-a vara, Fără să-i pese de urmări. Acum își ține strâns vioara, Și rătăcește pe cărări. Iar peste el încep să cadă, În liniște de nefiresc, Steluțe albe de zăpadă, Pornite din înalt ceresc
VIS DE IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376697_a_378026]
-
pot iubi pământ fără ca din el să răsară alte și alte rădăcini pline de spini și mărăcinii sunt frumoși undeva pe fantomele câmpurilor din jurul Bucureștiului nu știu țărmul acelei mări înnegurate dacă prinde aceleași rădăcini aceiași spini și aceiași mărăcini zgribuliți de adevărul nisipului din aripile îngerilor care au uitat să mai zboare ------------- oricum crucea tot spre cer ridică spinii acelei trădări pe care în fiecare granulă a timpului pământean o reînviem rostind trupul cuvântului care rănește curcubeul alb poate că
ŞI MĂRĂCINII SUNT FRUMOŞI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375166_a_376495]
-
ta, Ca-ntr-un apus de palide cuvinte Și mă-nfășor în fulgii moi de nea, Precum lumina-n raza ei fierbinte. Descopăr că, în timpul infinit, A-mbătrânit și iarna asta rece. Prin riduri noi, pe-un cer nedefinit, Un soare zgribulit abia mai trece. A-ncremenit un vis în ochii tăi - Speranța pentru noi și pentru mâine. Se-mbracă seara-n glas de zurgălăi, Amurgu-i ud și jalnic, ca un câine. Presimt acut iubirea-mbătrânind, Acea iubire, până ieri, fecioară, Și-mi amintesc
AMURGUL DIN MINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373147_a_374476]
-
-nchipuite, Când un vânt hoinar, tăios, Suflă rece, arțăgos, Îndemnându-le, aș zice, Care-ntâi spre Rai să pice... În acest posac melanj, Oamenii din peisaj, Trăindu-și povești de viață, Hoinăresc ‒ făpturi de ceață. Tăcuți, vii, îndrăgostiți, Se strecoară zgribuliți; Nu de timpul care-i rece, Ci de timpul care trece. Referință Bibliografică: TRISTEȚE DE TOAMNĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1715, Anul V, 11 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate
TRISTEȚE DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372216_a_373545]
-
nășteau vremelnice iubiri. Iar seara se-adunau bătrâni la clacă Torceau cântând, fuior, după fuior, În jurul lor erau copii de-o șchioapă Și ascultau vrăjiți povestea lor. Când vântul troienea zăpezi pe sate Iar gerul desena flori în ferestre, Noi zgribuliți ne strecuram în noapte, Să-i facem mamei glume, nebunește. Mi-e dor de iernile de-odinioară, Mi-e dor adeseori să fiu copil, Aș vrea ca amintirea să nu doară, Pășesc în vreme, trecător, umil. Plânge un copil- Colindul
BRĂDUȚ NINS DIN CODRU- COLINDUL BRADULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376135_a_377464]
-
veri se mai stingea un pic, venea la rînd, în necurmata scurgere a vremii, toamna, cea care, în tremurul pomilor dezgoliți de vântul vagabond care cutreiera zile și nopți la rând peste noi și lume, aducea cu ea mult prea zgribulita tristețe. Atunci sufletul nostru se răcea și se sleia la fel ca și cuibul brumelor de pe vânturatul Continit, iar când la urmă de tot, după ce treceau prin margine de sat toate turmele coborâtoare de la munte, după ce neaua se așternea peste
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
ecouri din lirica bacoviană: „Plouă cu tristețe/ peste orașul îmbătrânit,/ mor arborii/ pe marginea străzii/ în orașul/ cu oameni triști/ umbre/ ce se aventurează în cotidian,/ curge șiroaie/ peste asfaltul negru/ de supărare/ la un colț de stradă/ un bișnițar zgribulit/ încearcă/ să-și vândă marfa...”. Aproprierea, deocamdată timidă, de poezia postmodernistă este evidențiată mai ales de epicizarea consistentă a discursului liric, situat, cu rezultate notabile, în registru de expresie parabolic, alegoric, simbolic. Într-o asemenea manieră (în accepția de formulă
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
-nverzesc la fața, Să mărit diurnă la jertfă pe viață, Arde primăvară prin chemarea-n flori, Dar mai am înfrânte țipete-n culori, Despre primăvară, Marte e prim nun, Inca nu-i sezonul, ursu-i taciturn, Să respira stoluri apăsând răcoarea, Zgribulite nopți bântuie visarea, Picturi pastelate, dansante iubiri, Vor sosi chemării din vechi amintiri, Se pornesc dorințe în vis de cocori, Primăvara sorții prevestește-n zări. Referință Bibliografica: A venit iar Marte / Aurel Auraș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
la 1 iulie, în sandale, cu haine subțirele, de vară, am găsit lumea îmbrăcată exact la fel ca în toamna trecută, pe care am petrecut-o aici: pulovere pe gît, pantofi închiși, ciorapi, fulare, iar ca accesoriu obligatoriu umbrela. Trupuri zgribulite, strănuturi, răceli. A fost și o cumplită furtună vesperală, care a smuls copacii din rădăcini. M-am refugiat, ca și la Viena, prin muzee. Am revăzut-o pe Nefertiti la Muzeul Egiptean și, pe lîngă binecunoscutul cap al reginei care
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
Am crezut că sa prăbușit, dar nu era așa. Ea a intrat pe porțile unui castel tainic aflat sub nămeții mari de zăpadă. În palat, pe un tron de gheață, era o prințesă foarte frumoasă, înaltă, cu ochii verzi precum zgribulita iarbă a primăverii, cu un păr alb ca laptele și catifelat ca mătasea și niște mânuțe fragile și albe. Era îmbrăcată într-o rochie de culoarea omătului și o mantie argintie făcută dintr-o zăpadă foarte pufoasă. Pe cap avea
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
trandafiri ce învăluie natura gureșă. Ca un vis de tinerețe ce a vrăjit întreaga viață din casa tuturor viețuitoarelor, curcubeul se aruncă scânteind peste râurile lucii ce se încovoaie după copaci. Toți admiră spectacolul plin de veselie. Broscuțele verzi precum zgribulita iarbă a primăverii se joacă în unda străvezie a apei. Fluturii așezați pe petalele catifelate ale florilor, precum un fir de borangic, șușotesc lin. În văzduhul pur se simte un aer de veselie. Totul în jur este minunat și fermecător
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
și drumul spre absolvirea clasei a IV-a îți va fi ușurat. Succes!” Autoarea TESTE DE LIMBA ROMÂNĂ ȘI MATEMATICĂ ROMÂNĂ TESTUL NR. 1 1. Citește textul de mai jos: Un vânt rece de toamnă legăna frunzele copacilor. Vrăbiuța stătea zgribulită pe ramura de cireș. Simțea că este mai frig decât ieri, dar nu prea înțelegea de ce. O cheamă pe prietena ei, Rândunica, dar nu îi răspunse nimeni. Tristă, vrăbiuța zbură în căutarea rândunicii. La marginea unui lac se întâlni cu
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
pe care i-am surghiunit la bucătărie, până au murit). Trebuia să fie o personalitate de „sfântă”, ca mama, ca să accepte, fără murmur (ca să nu mă necăjească mai tare), intruziunea unei femei străine în bucătărioară (unde trăiau, resemnați șí ei, zgribuliții căței). Dar legile firii au acționat, inginera a rămas gravidă, a născut un prunc, iar acesta, tot prin legile firii, țipa în toiul nopții, trebuia îmbăiat («baia» devenise aproape impracticabilă seara); în odăița unde și așa nu știu cum de încăpuseră un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu-s amândoi la fel, zise altă vecină cu gândul la plodurile ei. Fac și eu ca Doșoaia când vorbea despre feciorii ei : „Bietul Gică și porcul de Mitică”. Nu se știe cum, pricăjit, într-un colț apăruse fierarul Mazarache. Zgribulit, își încălzește palmele la foc, în timp ce în vârful nasului îi atârnă o picătură tulbure. Slab, cu dinții galbeni și-o gâlcă de piele pe obraz, moșneagul ascute topoarele și din când în când oțelește gazdei câte-o pereche de foarfeci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nu mai încearcă să mă salveze fiindcă medicii au dezarmat de mult. Numai eu mai trag de mine”. Tot mi se pare nedrept. De ce este încă incurabil și de ce noi oamenii putem să producem o mulțime de boli? I. stătea zgribulită, lipită de peretele bucătăriei. Înconjurată de imagini ale ei pe când era doar radiant de frumoasă, fără tristeți constitutive. Mă privea căutând mereu, căutând soluții. Cred că în povestea cu bolile, cel mai nenorocit cancer este starea de spirit pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]