361 matches
-
Varietăți”, „Bibliografie”, care cuprind știință popularizată, curiozități, informații culturale, întâmplări din viața oamenilor iluștri, anecdote, sfaturi practice. Rubrica „Fel de fel” era redactată de Coșbuc. Tot el ținea în 1895 rubrica intitulată „Vorba ăluia”, unde încerca să explice originea unor zicători și expresii idiomatice. Revista a publicat și note politice referitoare la situația din Transilvania, trezind un interes viu aici și în Bucovina. Simpatiile socialiste ale revistei (se recomandă „Literatură și știință”, se anunță „Almanahul social-democrat”) nu erau pe placul Junimii
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
ZICĂTOARE, specie folclorică prin care se exprimă în mod figurat, cu o expresie succintă și plastică, o constatare general valabilă, o normă de conduită. Termenii pentru denumirea speciei sunt de proveniență populară, confundându-se, în parte, cu denumirile date proverbelor: cuvânt
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
face zile fripte (zile negre) cuiva”, „sperie lupul cu pielea oii”. Ca și proverbul, z. are o anume simetrie, ritm, intonație, accent, uneori rimă. Diversitatea ei atestă capacitatea de inventivitate și de îmbogățire continuă a limbii române. Ediții: Petre Ispirescu, Zicători populare, RIAF, 1882-1883, vol. I-II, 1884, vol. III, 1885, vol. V; Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, I-X, pref. G. Dem. Teodorescu, București, 1895-1903; ed. vol. I-II, îngr. Mugur Vasiliu
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, I-X, pref. G. Dem. Teodorescu, București, 1895-1903; ed. vol. I-II, îngr. Mugur Vasiliu, pref. Nicolae Constantinescu, București, 2003; Gh. Ghibănescu, Din traista cu vorbe, Iași, 1906; I.-A. Candrea, Dicționar de proverbe și zicători, București, 1912; Din înțelepciunea poporului, îngr. Corneliu Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Apa trece, pietrele rămân. Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1966; Petru Rezuș, Dacă poți râde, să râzi, pref. Dumitru Lazăr, Timișoara, 1974; Proverbe și
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
București, 1912; Din înțelepciunea poporului, îngr. Corneliu Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Apa trece, pietrele rămân. Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1966; Petru Rezuș, Dacă poți râde, să râzi, pref. Dumitru Lazăr, Timișoara, 1974; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar de proverbe și zicători românești, îngr. și pref. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, București-Chișinău, 2001. Repere bibliografice: I. C. Chițimia, Paremiologie, RITL, 1960, 3; Ovidiu Bârlea, Proverbe și zicători românești, București, 1966; Ovidiu
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
1957; Apa trece, pietrele rămân. Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1966; Petru Rezuș, Dacă poți râde, să râzi, pref. Dumitru Lazăr, Timișoara, 1974; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar de proverbe și zicători românești, îngr. și pref. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, București-Chișinău, 2001. Repere bibliografice: I. C. Chițimia, Paremiologie, RITL, 1960, 3; Ovidiu Bârlea, Proverbe și zicători românești, București, 1966; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 596-604; Ist. lit., I, 139-199; Gh.
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
Timișoara, 1974; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar de proverbe și zicători românești, îngr. și pref. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, București-Chișinău, 2001. Repere bibliografice: I. C. Chițimia, Paremiologie, RITL, 1960, 3; Ovidiu Bârlea, Proverbe și zicători românești, București, 1966; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 596-604; Ist. lit., I, 139-199; Gh. Vrabie, Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii, București, 1970, 276-282; I. C. Chițimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 239-267; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
părinții să răspundă calm și pe înțelesul copilului la întrebările pe care le adresează aceștia pentru că interesul de cunoaștere trebuie satisfăcut și cultivat, căci el constituie o pârghie pentru părinți și dascăli în dezvoltarea intelectuală a copilului. Parafrazând o cunoscută zicătoare românească am putea zice: „Spune-mi cel interesează pe copilul tău, pentru ca să-ți spun ce este și, mai ales, ce va ajunge în viață”, căci interesul de cunoaștere determină întreaga orientare și evoluție a omului. II. Greșeli ale părinților în
PĂRINŢII, PARTENERI ACTIVI ÎN CUNOAŞTEREA ŞI VIITORUL COPIILOR. In: Arta de a fi părinte by Viorica Bâzdâgă, Constantin Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1398]
-
Hunedoara, îngr. Clemente Constandin și Aurelian Sârbu, Deva, 1972; Vasile Oarcea, Poezii populare din Țara Zarandului, București, 1972, 212-512; Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade, îngr. și introd. Romulus Todoran și Ion Taloș, Cluj-Napoca, 1976, 80-180; Proverbe, zicători, ghicitori și strigături, îngr. Mihail M. Robea, București, 2001. Repere bibliografice: Tache Papahagi, Poezia lirică populară, București, 1967, 271-308; Monica Brătulescu, Contribuție la cercetarea creației noi de strigături, REF, 1961, 1-2; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 142-197; Gheorghe
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
o frază, un adevăr cu valabilitate generală , impus prin tradiție. Denumirea speciei este de proveniență cultă (din latinescul proverbium și francezul proverbe) și a înlocuit mai vechiul parimie, de origine neogrecească. În popor se folosesc termenii cuvânt, pildă, vorbă, zicală, zicătoare. Izvorât dintr-o experiență colectivă îndelungată, p. a circulat la toate popoarele, din cele mai vechi timpuri. Pătrunzând foarte devreme în scris, s-a confundat cu maximele, sentințele, pildele filosofilor și scriitorilor din Antichitate, a fost difuzat prin texte juridice
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
decât bogat și pătat”). În centrul atenției stă omul cu calitățile și mai ales cu defectele sale; de aici, un mare număr de p. satirice („După război mulți viteji s-arată”, „Popa mănâncă și de pe viu și de pe mort”). Spre deosebire de zicătoare (care se constituie ca expresie figurată fără o existență independentă și nu exprimă o concluzie, ci doar o sugerează), cu care este înrudit, p. are un conținut bine determinat, exprimând o judecată completă și o concluzie. Prin conținut se apropie
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
ele colorează poveștile, povestirile și amintirile lui Ion Creangă. Surse: Anton Pann, Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, București, 1847; I. C. Hințescu, Proverbele românilor, Sibiu, 1877; ed. îngr. Constantin Negreanu și Ion Bratu, pref. I.C. Chițimia, Timișoara, 1985; Petre Ispirescu, Zicători populare, RIAF, 1885, vol.V, 153-165; Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor, I-X, pref. G. Dem. Teodorescu, București, 1895-1903; ed. vol. I, îngr. Mugur Vasiliu, pref. Nicolae Constantinescu, București, 2003; I.-A. Candrea, Dicționar de proverbe și zicători, București ,1912
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
Petre Ispirescu, Zicători populare, RIAF, 1885, vol.V, 153-165; Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor, I-X, pref. G. Dem. Teodorescu, București, 1895-1903; ed. vol. I, îngr. Mugur Vasiliu, pref. Nicolae Constantinescu, București, 2003; I.-A. Candrea, Dicționar de proverbe și zicători, București ,1912; Din înțelepciunea poporului. Proverbe, zicători, ghicitori, îngr. Corneliu Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1967; Iordache Golescu, Proverbe comentate, îngr. și pref. Gh. Paschia, București, 1973; Proverbe și zicători bănățene
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
V, 153-165; Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor, I-X, pref. G. Dem. Teodorescu, București, 1895-1903; ed. vol. I, îngr. Mugur Vasiliu, pref. Nicolae Constantinescu, București, 2003; I.-A. Candrea, Dicționar de proverbe și zicători, București ,1912; Din înțelepciunea poporului. Proverbe, zicători, ghicitori, îngr. Corneliu Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1967; Iordache Golescu, Proverbe comentate, îngr. și pref. Gh. Paschia, București, 1973; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
și zicători, București ,1912; Din înțelepciunea poporului. Proverbe, zicători, ghicitori, îngr. Corneliu Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1967; Iordache Golescu, Proverbe comentate, îngr. și pref. Gh. Paschia, București, 1973; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar de proverbe și zicători românești, îngr. și pref. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, București-Chișinău, 2001. Repere bibliografice: G. Dem.Teodorescu, Cercetări asupra proverbelor române, București, 1877; Gaster, Lit. pop., 197-201; I.C. Chițimia
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1967; Iordache Golescu, Proverbe comentate, îngr. și pref. Gh. Paschia, București, 1973; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar de proverbe și zicători românești, îngr. și pref. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, București-Chișinău, 2001. Repere bibliografice: G. Dem.Teodorescu, Cercetări asupra proverbelor române, București, 1877; Gaster, Lit. pop., 197-201; I.C. Chițimia, Paremiologie, RITL, 1960, 3; Ist. lit., I, 193-199; Ovidiu Bârlea, Proverbe și
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
românești, îngr. și pref. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, București-Chișinău, 2001. Repere bibliografice: G. Dem.Teodorescu, Cercetări asupra proverbelor române, București, 1877; Gaster, Lit. pop., 197-201; I.C. Chițimia, Paremiologie, RITL, 1960, 3; Ist. lit., I, 193-199; Ovidiu Bârlea, Proverbe și zicători românești, București, 1966; Pavel Ruxăndoiu, Aspectul metaforic al proverbelor, SPS, 94-113; Pavel Ruxăndoiu, Proverbele ca gen folcloric, în Folclor literar, I, îngr. Eugen Todoran și Gabriel Manolescu, Timișoara, 1967, 183-199; Vasile Netea, Primele colecții de proverbe românești publicate, în Studii
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
discuție și influența lui Ioan Slavici. Țărani care au mereu în gând munca, bunăstarea și răsplata după faptă, personaje a căror soartă e legată de credințe și vrăji întrupează ceea ce ține de realitatea și poezia rusticității. Vorbe înțelepte, proverbe și zicători colorează aceste pagini alerte, care au făcut din autorul lor unul din cei mai citiți povestitori ai Transilvaniei, prezent și în numeroase antologii. SCRIERI: Poezii, Gherla, 1881; Novele, I, Gherla, 1902. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 187-188; N. Drăganu, Vasile
RANTA-BUTICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289134_a_290463]
-
de boieri mari, de negustor, de flăcău, de tineri, de băiat, de fată mare, de copil mic, de babă, de mocan, de cioban, de pescar, de vânător), plugușorul (12 texte), Vasilca, sorcova, conăcării, 56 de descântece, 250 de proverbe și zicători, 759 de ghicitori. Textele provin dintr-un spațiu larg, cuprinzând zona unde s-a născut culegătorul, apoi zonele unde a funcționat ca profesor, baladele fiind adunate de la câțiva buni interpreți: Lucan Candoi din Celei, Petre Stăncilă din Orlea și Fănică
PASCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288708_a_290037]
-
Ducipal, calul său credincios, îl pedepsește pe făptaș. Bocetului soției lui Alexandru, Ruxanda, prezent numai în versiunile balcanice, i s-au adăugat elemente folclorice românești. Alexandria a lăsat urme în literatura populară orală: în orații de nuntă, descântece, colinde, basme, zicători și proverbe, legende. Ecouri din Alexandria, cea mai răspândită carte populară la români, se întâlnesc la cronicari, la scriitori de la începuturile literaturii noastre moderne, iar mai târziu la D. Bolintineanu, I. Creangă, P. Ispirescu, G. Coșbuc, O. Goga, I. Agârbiceanu
ALEXANDRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285243_a_286572]
-
observațiilor, cât și includerii într-un univers specific popular. În memorialistica noastră, B. ocupă un loc onorabil. Ionel (1901) este un roman pedagogic în care plăcerea povestirii se împletește cu evocarea tradiției, a obiceiurilor „din bătrâni”. Nenumărate proverbe, vorbe înțelepte, zicători sunt presărate peste tot, dând paginilor un aer oarecum antonpannesc. Ionel este însă un amestec de didacticism și naturalețe, o întâlnire a sfătoșeniei și bunei cuviințe populare cu mijloacele „intuitive” de persuasiune. Pedagog de vocație, autorul încerca astfel să ilustreze
BORGOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]
-
de bibliografia variantelor apărute în volume și a celor existente în Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor din București. Lucrarea este un excelent instrument de lucru, accesibil și specialistului străin. Autoarea a mai publicat câteva antologii de ghicitori, proverbe și zicători, însă importantă este lucrarea sa, rămasă deocamdată în manuscris, Lirica de dor și dragoste. Păsări, animale, flori, elaborată în cadrul proiectului Colecția națională de folclor. În Israel, B. scrie și publică proză, cartea sa, Răsunete din Caucaz și alte povestiri (2001
BRATULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285871_a_287200]
-
707 c), REF, 1968, 4; Quelques constantes dans la structure du conte populaire roumain, „Zeitschrift für Balkanologie”, 1971-1972, 1-2; Motifs concordants dans les narrations populaires des peuples de la Péninsule Balkanique, „Zeitschrift für Balkanologie”, 1973, 1-2. Ediții: Din înțelepciunea poporului. Proverbe, zicători, ghicitori, București, 1957 (în colaborare cu Gh. Ghiță); Lupul pârcălab. Povești cu animale, pref. edit., București, 1960; Făt-Frumos. Basme populare românești, pref. edit., București, 1967. Traduceri: Nicolae Milescu, Jurnal de călătorie în China, pref. trad., București, 1956; ed. 2, București
BARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285636_a_286965]
-
rolul psihologiei în studiul limbii. Spirit deschis progresului în cercetarea umanistă, C. oferă lucrări care rămân modele de metodologie și rigoare științifică. SCRIERI: Dicționar de rime, București, 1890; Influența țiganilor asupra literaturii poporane române, București, 1893; Dicționar de proverbe și zicători, București, 1912; Straturi de cultură și straturi de limbă la popoarele romanice, București, 1913; Iarba fiarelor. Studii de folclor, București, 1928; Dialectologie și folclor romanic. Raporturi între limbă și cultură, București, 1929-1930; Lumea basmelor, București, 1932; Folclorul român în legătură cu al
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
amănunte, acesta fiind un element catalizator în alternarea lor pentru a crea efectul comic. De asemenea, operele sale abundă de notări onomatopeice, care, venite din partea unor personaje aparent serioase, stârnesc amuzament. În fragmentele dialogate sunt utilizate exclamații, interjecții, proverbe și zicători, rime, juxtapuneri și anacolute, ce conturează un stil impregnat cu mult umor și care își are un scop bine precis: cel de a pune într-o lumină favorabilă orice element marcant al textului, indiferent de menirea sa reală. Această manieră
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]