301 matches
-
erau și ei buni și nu se războiau niciodată cu nimeni, din care cauza nu aveau dușmani. Ei iubeau animalele, plantele și păsările, iar acestea, la rândul lor, îi iubeau pe ei. Cangurii, koala, bilby și wombat-ul se jucau toată ziulica cu copiii lor. Eucalipții și tufișurile de mulgă le țineau umbră, marea pasăre emu îi ducea în spinare, iar kookaburra, pasărea care seamănă cu o pupăza, îi trezea dimineață că un ceas deșteptător. Cu toată viața tihnita pe care o
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
răsfăța și îi dădea să mănânce tot felul de bunătăți. Cu timpul se îngrășă așa de tare, de parcă era un miel și toată lumea începu să-l strige... Ispas-Motan Gras! Acestuia nici că-i păsa de ce zic alții. Leneș, zăcea toată ziulica pe un covoraș, la soare, în pridvorul casei și în afară de mâncare nu se sinchisea de nimic. Din când în când mai deschidea câte un ochi ca să vadă ce se mai întâmplă prin-prejur și pentru a arăta lumii că nu este
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
decât să rupă marginea de care voia să se prindă, până când și-a zis că fără ajutorul cuiva din afară, nu poate să facă nimic. Eu am fost tare de înger de mic copil, mă lăsa mama acasă singur toată ziulica, îmi amintesc că se ducea câteodată cu tata să taie coceni noaptea pe răcoare, rămâneam singur fără să mă sperii. Asta e. Nu-mi este frică și pace bună! Încă puțin și o să se lumineze de ziuă, începe forfota, strig
RĂMÂI CU MINE de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340729_a_342058]
-
-n furculița, care lucra în construcții, el zicea că e zidar și câștigă binișor. Intrasem adânc în familia lui Pândele Ciupitu, eram de al casei. Mă cunoșteau vecinii și cred că știau exact ce „hram” am de mă vânzolesc toată ziulica în cojmelia lui nea Ciupitu, cum îi spunea mahalaua. Mă știau și alți dănciuci ce aveau și ei porția lor de bomboane sticloase și când găseam, le aduceam și banane. Dar treaba se împuțea pe zi ce trece. Lăură, nevastă
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
neputință”. Grea era speranța într-o așa distanță de ani, dar nu imposibilă. Și Bunul Dumnezeu de data aceasta a fost alături de Natalița și de Ion, dăruindu-le o fătucă frumoasă și cu plămânii puternici după țipetele ce umpleau casa ziulica întreagă. Deocamdată mini concertul la care visase în grădină, ascultând cântecul ciocârliei, se rezuma la țipetele disperate ale micuțului vlăstar. Solfegiul îi era compus doar dintr-o singură notă: oa, oa, oa... repetată cu insistență ori de câte ori își dorea câte ceva, fie
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
O să vină primarul să ne amendeze că fac porcii gălăgie, glumi ea cu nepoata, păstrând o mimică serioasă a feței, ca cea mică să creadă că vorbește serios. - Of! măi bunică, dar eu când să mă mai joc, dacă toată ziulica, Mirela în sus, Mirela în jos, Mirela fă aia, Mirela drege-o pe ailaltă? o făcu fata pe supărata. - Lasă că ai toată ziulica timp să te tot joci, fiți-ar joaca pe pustii. Nu asta îți dă de mâncare
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
creadă că vorbește serios. - Of! măi bunică, dar eu când să mă mai joc, dacă toată ziulica, Mirela în sus, Mirela în jos, Mirela fă aia, Mirela drege-o pe ailaltă? o făcu fata pe supărata. - Lasă că ai toată ziulica timp să te tot joci, fiți-ar joaca pe pustii. Nu asta îți dă de mâncare. - Și ce? Îmi dau purceii? - Dar era bun șoricul și toba când tăia bunică-tu, Dumnezeu să-l odihnească, purcelul de Crăciun, așa-i
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
ai tot timpul din lume să te joci. Nu vezi câtă treabă am și eu? Cum pot să le termin singură pe toate? Acuși se face seară și vine mă-ta de la serviciu și mă'ntreabă ce-am făcut toată ziulica. Cam așa îi trecea ziua copilei în preajma bunicii Natalița, care atunci când mai avea câte un răgaz, îi povestea despre străbuni, despre Ion Creangă de la Humulești, Eminescu, Alecsandri, Coșbuc și mai ales despre toți marii domnitori ai țării. De la ea va
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă, să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie, că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din grădină. Terminându-și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ mult, gras, dar nu avea cine să-l muncească. Toate satele erau pline cu tătari, dar cum acestora nu le plăcea să lucreze pământul, nu erau interesați de agricultură. Stăteau cât este ziulica de lungă cu picioarele răsucite sub fund, în fața caselor joase, cu ferestrele aproape de sol și cu acoperișul din pământ aruncat peste bețe de floarea soarelui sau crengi de salcâm și fumau din narghilea. Tătăroaicele, cu șalvarii lor pe ele de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
Stalin!” - tocmai murise Stalin șI luasem toți o vacanță frumușică de vreo câteva zile, un fel de doliu național, după moartea marelui învățat al omenirii...Plecasem pe coastă la marginea orașului, ne stânsesem într-un cimitir și ne chioram toată ziulica la crucile morților, le citeam epitafurile și ne amuzam... Popescu ăsta se împrietenise cu paraclisierul, unul Șmith, un neamț rămas pe acele meleaguri, care-l ținea pe mâncare să-i tragă clopotele eliberatorului omenirii.. Imi mai aducea și mie ce
LA TERASA TROCADERO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343630_a_344959]
-
beție, degeaba am încercat să-l fac să renunțe, doar îl știi cât e de căpos, el nu ascultă de nimeni. Și de la serviciu a început să lipsească, îl prindeau zorile cu bețivanii, venea acasă pe trei cărări și dormea ziulica toată. Umbla cu mașina de nebun, m-am rugat de el să nu mai umble cu ea când este beat, dar nu m-a ascultat. Într-o noapte, beat fiind, a pierdut controlul și s-a răsturnat într-un șanț
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340138_a_341467]
-
nu o strângă în brațe și să-i fure un sărut, nu se putea mai mult, se fereau să-i nu-i vadă lumea. Se despărțiră cu regret, dar fericiți. Înăuntru, Ionuț povestea deja cu vervă ce au făcut toată ziulica, radia de bucurie. - Bunica, mâine mergem la circ și o să văd leul, și ursul, și maimuțelele, și clovnii care fac atâtea năzbâtii, ca noi să râdem. Nenea Gabi ne-a făcut o surprizăăă! Tare mi-i drag de el, știe
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378847_a_380176]
-
Nu-i chiar așa, nea Macovei! încercam eu să mă apăr cu demnitate. Am învățat carte, am niște idealuri în viață... muncesc pentru oameni... pentru vremurile viitoare... - Măi, băiete! Da' noi ăștia bătrânii pentru ce muncim, bre? Nu muncim toată ziulica pentru noi și pentru copchii noștri, ba încă și pentru ăștia de la oraș?... - Știu, nea Macovei, știu! Însă am vrut să zic că și noi, ăștia cu carte, avem menirea să veghem ca lucrurile să meargă bine pe lumea asta
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
muncă se găsește. Până l-om vedea mare și pe Gavrilă ăsta, că tare mi-e frică de viitorul lui. Nu se leagă învățătura de el nici cu de-a naibii. Nu-i place cartea, dar prostii face cât e ziulica de lungă. Știu eu cui seamănă el așa...", medita Ioana privind încruntată preșurile decolorate de spălările făcute în timp. La ultimul gând a tresărit și s-a uitat speriată la bărbatul ei, dar tocmai plecase, parcă mai îngândurat decât ea
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ mult, gras, dar nu avea cine să-l muncească. Toate satele erau pline cu tătari, dar cum acestora nu le plăcea să lucreze pământul, nu erau interesați de agricultură. Stăteau cât este ziulica de lungă cu picioarele răsucite sub fund, în fața caselor joase, cu ferestrele aproape de sol și cu acoperișul din pământ aruncat peste bețe de floarea soarelui sau crengi de salcâm și fumau din narghilea. Tătăroaicele, cu șalvarii lor pe ele de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
ăla... Într-o zi ne-am luat inima-n dinți și ne-am dus cu Ioniță la ea în grădină. Legase un preș de doi pruni și-și făcuse un fel de șezlong aerian în care se da huța toată ziulica cât e de mare la umbra prunilor. -Bună, Frida! - îi zic eu ca mai apropiat. -Bună, băieți! - răspunde ea, foarte prietenos, cam rar dați pe-aici! Vă e frică de ăsta - și arătă către casă - să nu vă apropiați, că
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Copii > HĂRNICEL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o frumoasă livadă de pruni, pe un deal cu pantă lină, își făcuse cândva sălaș o colonie de melci. Cât era ziulica de mare, puteai vedea la umbra frunzelor, prin roua ierburilor mărunte, cum dormitau în căsuțele lor, zeci de melci. Mici, mijlocii, mari, subțiri sau grăsuni, nu făceau altceva decât să lenevească. Când trebuiau să-și mute căsuțele din calea soarelui
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
și geografie se ocupa de programele artistice școlare (cântece, dansuri populare, monologuri, piese de teatru, cor, recitări de poezii etc...). Copilăria mea a fost de vis. După terminarea orelor mergeam cu vitele pe câmp, unde ne jucam și cântam toată ziulica. Părinții ne obligau să luăm cărțile cu noi ca să ne facem lecțiile. Eu, însă, o mărturisesc, puneam jocul pe primul loc, nu temele. De aceea învățam seara până târziu, acasă (târziu, ca să adoarmă părinții și să nu mă verifice). Nu
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
al Lui Dumnezeu - un om - despre care se știe - de-acum - cât de ticălos este - și egoist și trădător și mincinos și...? - decât un pui de ciută sau decât un bou din cireadă - ascultător și muncitor pe brazdă - cât e ziulica de lungă...mai exact - cât e ziulica oamenilor de la crâșmă - care beau - chefuiesc și-o bat în cap...?!” “-dar omul este creația zilei a șasea...nu ca...!” “-chiar așa! - omul este creația zilei a șasea - deci e făcut numai din
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
se știe - de-acum - cât de ticălos este - și egoist și trădător și mincinos și...? - decât un pui de ciută sau decât un bou din cireadă - ascultător și muncitor pe brazdă - cât e ziulica de lungă...mai exact - cât e ziulica oamenilor de la crâșmă - care beau - chefuiesc și-o bat în cap...?!” “-dar omul este creația zilei a șasea...nu ca...!” “-chiar așa! - omul este creația zilei a șasea - deci e făcut numai din resturi și din vechituri - numai bune de-
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
demult, pământul era locuit de zmei așa cum este acum locuit de oameni. Își vedeau și ei de ale lor așa cum ne vedem noi de ale noastre, adică își construiau castele, își creșteau copiii și umblau după ale gurii cât era ziulica de mare pentru că zmeii nu-și domolesc foamea chiar așa cu una cu două. Și tocmai de la această foame nestăpânită s-a pornit gâlceava între zmei și oameni. Că, vezi bine, zmeii nu s-au mulțumit cu ceea ce au găsit
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din grădină. Terminându-și
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ mult, gras dar nu avea cine să-l muncească. Toate satele erau pline cu tătari dar cum acestora nu le plăcea să lucreze pământul, nu erau interesați de agricultură. Stăteau cât este ziulica de lungă cu picioarele răsucite sub fund în fața caselor joase, cu ferestrele aproape de sol și cu acoperișul din pământ aruncat peste bețe de floarea soarelui sau crengi de salcâm și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
îndepărtat, așezat la marginea unei păduri dese, o femeie nevoiașă care avea o fetiță, Papelcuța. Casa lor era mică, dar strălucea de curățenie, pentru că fetița era harnică și o ajuta mult pe mama ei, care muncea din greu cât era ziulica de mare. În chiote și veselie, mătura, ștergea praful, spăla podelele, ba mai spăla și geamurile, dădea la păsări grăunțe și avea grijă de paznicul casei, un cățel negricios, care nu lăsa pe nimeni să se apropie, anunțând venirea oricărui
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]