143 matches
-
ales că el îndreptase multe din omisiunile unor arhitecți grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult timp, poate s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pornea scara care ducea direct în stradă, roti ochii peste peisajul ce i se desfășura în față: parcul teatrului, clădirea muzeului istoric, și nu departe de aceste edificii, noua și impozanta clădire a galeriilor de artă. Coborî apoi cu pași zoriți și se îndreptă spre noul lui șantier. Pe drum se întâlni cu mai mulți cunoscuți și se salutară reciproc. Cu unii dintre ei, ar fi legat un dialog ad-hoc, dar era prea grăbit. Aștepta proiectanții și arhitecții din Capitală cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
neliniștită de prezicerile bătrânului lor proprietar. Dacă ne trezim cu vreun viscol mare și nu mai putem să facem botezul?... Prostii! Badea Panciu îi dă și el cu doamne-ajută..., o contrazise Virgil, dând din mână. Totuși, chiar a doua zi, zorit și bătut la cap de nevastă, care se temea tot mai mult ca nu cumva prezicerile lui moș Panciu să se adeverească și astfel să le rămână copilul nebotezat, Virgil se înarmă cu două damigene mari de câte o vadră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur, la o distanță nu prea mare, se ridica un zid înalt. Eram fericit acum deoarece scăpasem de apăsarea de pe piept, inima îmi bătea aproape normal, zorită numai de emoția prin care trecusem, iar deasupra mea cerul se spuzise de stele. Abia când m-am desmeticit, am priceput că nimerisem într-un fel de capcană și m-a cuprins din nou teama. M-am așezat între bălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi și să tresalte șirurile de crăițe din grădina vânzătoarei de borș din capătul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nostru anonim împreună. Sunt dimineți când intenționat poate n-o văd, când uit de ea, când o pierd în masa indiferentă a celor care așteaptă în stație. Alte dimineți când ea se plictisește să mai aștepte cealaltă mașină și pornește, zorită, în josul străzii, pe lângă toneta de ziare, pe lângă țiganca cu flori, pe lângă părculețul din fața Facultății. Dincolo de automatul de bani, aproape de intersecție, dintr-odată, iarăși o pierd. Nu face mai mult de o sută de pași până să dispară ochilor mei. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să citesc, am scos din servietă alte foi. Rătăcisem textele, luasem altceva în locul lor. Am zorit și le-am adus pe cele pentru lectură. Îmi blestemam aiureala, speriat că, la întoarcere, va ieși rău. Voi fi sfâșiat, credeam. Atunci, traversând zorit parcul, m-am încrucișat cu Ester. N-o văzusem de ani buni. M-am oprit năuc în fața ei. Și ea a rămas să caște gura. N-am mai apucat să-i văd reacția. Am ridicat doar neputincios din umeri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a aerului încă dur al acestei dimineți. Un aer încă somnoros, lăsându-se greoi despicat de fetișcana zorind în fața mea. O perdea de aer încă rigid, refuzând să se mlădieze după acest trup schilod în așteptarea frumuseții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de la Arhivă, unde mă prinseseră evenimentele, am coborât pe Bulevard. Nea Dumi era în fața cinematografului, cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum agita steagul acela. „Or să tragă, dom’le!“, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
galbene, voi auzi până și picurii ploii cum cad peste ea, cum se preling pe părul ei, pe umerii ei, pe șoldurile ei, cum cad în căușul urmelor ei, voi auzi cum zorii vin spre ea, zorii ei cu pași zoriți, înrourații zori ai acestor lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ar fi vrut să alunge vechile amintiri, respiră adânc, umplându-și plămânii cu acel aer dens și parfumat. Se gândi la cei o sută de mii de oameni ieșind de la lucru, vârâți în paltoane cenușii, cu ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
consistență, nu mai au valoarea statuată cândva. Nimic nu mai conta! Fiecare gând întrupat în cuvânt se topea și trecea dincolo de zidurile încăperii în care o adusese boala. Bănuielile se transformaseră în certitudini și clipele treceau și treceau... Olga încropi zorită un text lapidar pentru o telegramă exasperată: „Ina, vino urgent, mă sfârșesc! Olga Ina bănuise tot timpul, în forul ei intim, după ce se căsătorise cu Alex, că Olga purta ascuns în cutele inimii un cui înnegrit de invidie. La unii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
iar pe citysearch.com erau Înșirate sume cu o singură cifră pentru meniuri. Da, sigur, stai o secundă. Verific imediat pentru tine. Și, dintr‑odată, Domnișorica‑Nu‑Pot‑Să‑Țin‑Minte‑Pe‑Dinafară‑Fiecare‑Cuvințel‑Care‑Apare‑În -Ziar bătea zorită ceva la tastatură și fredona surescitată un cântecel. Mă durea capul după fiasco‑ul de aseară. Fusese plăcut să Îi fac o surpriză lui Alex și incredibil de relaxant să lenevesc puțin prin apartamentul lui, dar, pentru prima oară după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-n pace pe cocoș! zise deodată Nicu, care voia să lege și pe câinele babei de sfoara cățelei șchioape, ca să se joace cu ei de-a caii. ― Huo, potaie, ce ai cu cocoșul! făcu Ioana fără însă a se uita, zorită cum era să pregătească mâncarea găinilor ce începeau a se aduna acasă de pe unde hoinăreau toată ziua, fiindcă începea să se însereze. Mai trecu un răstimp până ce se putu așeza pe pragul casei, cu blidul mare în poală, strigând cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că tocmai în zilele acestea tulburi a coborât în mijlocul sătenilor, dând pildă de curaj și virtute și altor proprietari... Platamonu, asistând la întrunire împreună cu fiul său, a crezut de bine să amintească prefectului că Nadina se află la conac. Boerescu, zorit cum era să ajungă la Costești înainte de a se întuneca, ar fi uitat-o, deși Miron îi spusese și chiar îl rugase s-o viziteze. ― Bine, bine, domnule prefect, dar ești sigur că până mâine nu se întîmplă nimic rău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Viena. Între 1881 și 1882, cutreieră județele Suceava și Neamț, ca revizor școlar. O relație furtivă cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu, îndrăgostit de blonda stihuitoare, și C., temător de urmări și simțindu-se vinovat, se transferă zorit, în 1882, ca revizor în circumscripția Argeș-Vâlcea. Un timp va fi, apoi, funcționar în București, la Regia Monopolurilor Statului. Din legătura sa, neoficializată, cu o funcționară, Maria Constantinescu, se naște, în 1885, Mateiu, viitorul scriitor. În 1886, C. funcționează ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
ilustrat, simbolic, de ultima secvență a cărții, în care Bizu încearcă în van să dea de mâncare unei păsări mai deosebite, cu cântec frumos ("dublul" său simbolic, de fapt), ce stă mereu la distanță, departe de iureșul vrăbiuțelor "vulgare și zorite". Izgonit din vis, contemplativul agronom se vede silit să privească seară de seară, cu vădită resemnare, la această "imagine vie a vieții". Mai puțin resemnat, Lovinescu reconfigurează ulterior destinul personajului său, împăcându-l din nou cu viața. Astfel că, voindu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
veche... Am primit zilele trecute al treilea roman din acest ciclu (Maramureș) și sunt curios să văd ce mai născocește acest autor pe care l-am părăsit, ca cititor, în momentul în care personajele sale din Estul Europei se îndreptau, zorite, spre Paris spre a-i cere socoteală autorului pentru modul în care îi înfățișase în roman... Înspăimântat, autorul se refugiase într-o casă din Normandia... pentru a continua, evident, această saga postcomunistă. EUGEN SIMION SCRIERI: Exerciții, București, 1966; Frig, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]