406 matches
-
și dacă ne spunea adevărul înseamnă că știa și franceză, printre alte lucruri, cum ar fi să cânți melodii ținând un creion între dinți sau să fredonezi și să bați ritmul cu o mână de monede pe care el le zornăia pocnind cu degetul mare masa, sau să joci șah. Bunica Lausch juca precum Timur, fie că era vorba de șah sau klabyasch, cu încrâncenare de felină și săgeți de aur în ochi. Juca klabyasch cu Dl. Kreindl, un vecin de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
altfel ca un stup, iar câinii lătrau cât îi ținea glasul; vacarmul îmbăloșat de Cerber aproape că mă sufoca atunci când veneam cu ultimul transport și mă schimbam din hainele de șofer în poncho și cizme de cauciuc; hărmălaia făcea să zornăie geamurile. Dar organizarea era excelentă. Guillaume se pricepea, nu glumă; dacă le dai mână liberă oamenilor, îți construiesc un Escurial. Zgomotul asurzitor, ca cel din Gara Centrală, era singurul semn de haos ce se împotrivea regulilor - altminteri, trenurile respectau programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ușa unui sanctuar sau a unui triptic sacru. Lumina rămase dincolo de ușă. 16 Am coborât treptele spre pivniță, împiedicându-mă și înjurând. Lada era infernal de grea. Am ajuns cu ea jos și i-am dat un picior. Sticlele au zornăit dojenitor. Un bec fără abajur și foarte slab lumina grota mucegăită care era pivnița lui Palmer. Un loc mai sumbru decât o pivniță obișnuită, în care mirosul sulfuros al ceții se contopea cu cel de lemne putrezite și de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se hurduca pe pietre, zornăind și bubuind. Când George se lansa într-una din crizele lui de furie, Stella rămânea de obicei tăcută. Dar de astă-dată prinsese glas: — George, dă-mi voie să trec eu la volan. Nu. — Lasă-mă să conduc eu. Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și închizând orice aș fi deschis. — E din cauza luminii puternice dinăuntru, zice. Actele de violență antigay au crescut cu sută la sută în ultimii cinci ani. Tata ajunge acasă și-și parchează mașina la jumătate de cvartal distanță. Cheile lui zornăie în noul zăvor din exterior în vreme ce mama împietrește în ușa bucătăriei, ținându-mă în spatele ei. Cheile se opresc și tata ciocănește, trei pocnete rapide, apoi două rare. — Ăsta-i ciocănitul lui, zice mama, da’ uită-te totuși pe vizor. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Fiatul în goană până-n partea cea mai întunecată a ruinelor, apoi stinge farurile și apasă frânele. Brandy și cu mine ne oprim așa repede că numai centurile de siguranță ne țin departe de bord. În jurul nostru, în mașină, larmă și zornăit de metal lovindu-se de clopoței și gonguri metalice. — Scuze, cred, zice Brandy. Îs tot soiul de prostii pe podea și-au intrat sub pedala de frână când am încercat să opresc. Muzică luminoasă ca argintul se rostogolește de sub scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
observase blocajul stradal și insultase un ofițer superior, convins fiind că ăla Îi sabota cariera. — L-ați văzut pe fiul meu, Kevin? Îl Întrebă pe Fioravanti, trăgându-l de mânecă, deoarece el era preocupat, Încercând să distreze o doamnă ce zornăia toată ca un lampadar de Murano. Când Elio o recunoscu, se Învioră - și instinctiv Întoarse capul pentru a vedea dacă Maja era În apropiere. Dar se liniști, căci devotata lui soție rămăsese Înăuntru, pentru a rezolva problema bacșișului. Nu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În sala de mese. Un lucru e cert: omul s-ar putea să dispară la un moment dat din peisaj, dar mirosul de varză fiartă nu va ieși din acești pereți În vecii vecilor. Din spate, de la bucătărie, se aude zornăind vesela de inox. Sala de mese e o Încăpere lungă, cu multiple Întrebuințări. Acum o folosim pentru ora de informare ideologică. Ofițerul de serviciu ne spune fără chef cîteva lucruri despre ce face Partidul pentru noi, apoi numește un caporal
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu un chip rotund, marcat de o mustăcioară scurtă și groasă, care, din cîte se pare, e un accesoriu local al uniformei. Veselia pe care o afișează În permanență e de origine bahică, diplomatul cu care vine dimineața În baterie zornăie de sticle. Cornea e al patrulea ofițer, tot locotenent, un tip scund și Îndesat, cu un cap rotund și mare așezat direct pe umeri, e versiunea un pic mai matură a lui Portocală: un lingău (față de superiori și față de cei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
frunzelor emite și el sclipiri vegetale, mai ales atunci cînd vîntul cald clatină coroanele. Și mai sînt În acest peisaj zgomote domestice, se adună Într-un zumzet calm din care uneori se ridică țipete vesele, scîrțîit de uși străvechi sau zornăit de farfurii - o mașină frînează violent În stradă. Și ce mai avem? Încrederea că o să fie bine... MÎine, există mîine, mîine e o zi bună de trăit. — Gata, bă, ho, terminați odată, vin acum! strigă Rică rîzÎnd. SÎnt stăpînul lor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
neatenție făcînd ca vreun mușchi al brațului să se relaxeze, și atunci scapă din mînă un obiect oarecare, un pahar, o cană, o farfurie sau un vas metalic, obiectul cade cu zgomot infernal, iar dacă nu se sparge, se rostogolește zornăind pe pardoseala bucătăriei. Vic vine Într-un tîrziu și spune cu voce calmă, clocotind de nervi: și doar te-am rugat să faci mai puțin zgomot! CÎteva minute mai tîrziu, sunetul strident al soneriei de la intrare o va face să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să las discuția despre Bazil pentru mai tîrziu. Mi s-a părut chiar ciudat că Pablo insista pe un subiect, din punctul meu de vedere, casat, și Încă Într-o Împrejurare atît de evident inadecvată. Ca să-mi fac de lucru, zornăiam plictisit niște monede În buzunar. Pe urmă mi-am privit ceasul. Trecuse de amiază, lumina zilei În declin răspîndea un fel de spuză tulbure, cenușie, iar pe deasupra lacului pluteau fîșii suprapuse de ceață. Nici Pablo nu arăta prea sigur de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sau somn - în aceste condiții nu este de mirare dacă și-a suprasolicitat capacitățile fizice, și dacă nervii și creierul au început să îl lase. Orice urme de nebunie ereditară existau în el - provenind din străvechea ramură de paracliseri care zornăiseră generații de-a rîndul în trecut cheile Bisericii St. Mary din Bristol, și umblaseră în miez de noapte printre coloanele sale, și săpaseră mormintele enoriașilor săi; sau provenind, chiar mai degrabă, de la acel tată al său bețiv și cu ochi
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ți-aș putea salva punga, dacă mi-o Încredințezi”. Zis și făcut. Din păcate, În momentul În care am Încercat să-i dau punga cu bani, mica legătură de chei - cu care Încuiasem bagajele trimise prin caravană - atașată de ea zornăi, dându-ne de gol. Hoții s-au repezit atunci la slujitor și, punând mâna pe pungă, au Încercat să i-o smulgă. Degeaba Încercă sărmanul om să se opună, căci tâlharii Îl Îmbrânciră În râu, reușind să intre În posesia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
salută la unison pe iubitul și frumosul lor frate. -Bineaivenit mărite Apolon. -Pace și lumină vouă-le răspunde Apolon. Cu lira și arcul, el merge impunător, distins, simplu ca orice muritor. Pletele îi flutură în vânt, săgețile din tolbă îi zornăie, iar marea calmă palpită. După numirea sa ca stăpân al lumii, coboară la Delfi. Templul strălucește în baia de flăcări divine și aure sfinte. Preoții din templu se prosternează în fața sa, felicitându-l pentru numire, urându-i bun venit. -Bun
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
amăgesc pe ambițioși și care, mereu urmăriți, vor rămâne veșnic în societatea noastră". Juvenal adaugă: "Cel care a fost exilat de mai multe ori, devine celebru. Lumea are încredere în arta celor care cu mâna stângă sau cu dreapta au zornăit lanțurile și au fost închiși mult timp. Dacă nu a fost niciodată închis, este un om oarecare. Dar dacă a văzut moartea de aproape, dacă a scăpat ca prin urechile acului de stâncile prăpastiei Serif, este foarte căutat de cei
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
abia în 1979. Este aici o lirică grațioasă, cuminte, în descendență moderat-blagiană: „Laudă zilei/ largi preerii de singurătate/ mă înconjoară.// În zare/ pași anonimi stârnesc/ pulberile.// Eu fluier, încet - / pe un petec de pământ gol și rotund/ blânda iubire își zornăie lanțul/ așteptând.” Delicate până la destrămare, decupate caligrafic din epiderma realului, scenele (sau „panourile”, cum li se spune în carte) se hrănesc din picturalitatea sui-generis a câte unui stop cadru: „Aici, aproape, o mașinărie/ ca un dragon cenușiu întinde gâtul/ se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
în țară... Și ochii se fac galbeni, cu ceară picurați, sau vineți câte-o dată, ca unghia strivită... Ficatul când se umflă, când se usucă-ncet și inima se joacă „de-a alergata-n cerc” și scârțâit de oase cu zornăit de lanțuri se-amestecă-ntr-un cântec cu armonie gravă și pedalată lung... ... și-adorm lipit de zid! O, ce scump e visu-acesta! Ce Taină crește-n zid, de crapă de lumină, Lumină izvorând? Serafice cântări mă însoțesc în sfere pe trepte de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se mai văzu deloc... Seara vântul încetase, fulguia continuu cu fulgi mari ce cădeau alene, așternând un strat gros de zăpadă moale. În sat luminile se aprindeau rând pe rând, zarva creștea necontenit, câinii lătrau de zor la necunoscuții care, zornăind din clopoței, se apropiau voioși de ferestrele împodobite de sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă și pustie, albastră ca o mare liniștită după apusul soarelui. Doar la casa omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pot să lucrez din cauza tulburelului, iarna cercetez cel mai mult, când sunt răcit și-mi fac ceai de tei, asta mă inspiră, dar în ultimii ani m-am îmbrăcat bine și n-am răcit deloc. Apoi începea un râs de zornăiau paharele, cei prezenți râdeau și ei, mai mult de râsul nestăpânit al protagonistului. În una din puținele zile însorite de iarnă, pe când cercetătorii își sorbeau cu nesaț ceaiul de import "Ceylon Tea" și discuțiile academice erau, cât pe ce, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a vidului ce se sparge de arcuri și propilee ca o limbă de clopot ruptă. Dacă este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci acest lucru înspăimântă muzica insolită a "sferelor" ("l'inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n visu-i / plânge, dar nu-și aude plânsu-și" (Ca o făclie). Avem însă o singură contra-pagină la această surditate a vidului între abside și bolți "repezite din arc în arc": episodul râsului ducilor daci pregătiți
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
balade. La Kemp se poate observa încercarea de a evita excesele retorice atunci când își permite câteva aliterați elaborate și antiteze - influențe ale eufuismului: "eu, altfel numit Caualiero Kemp, maestrul dansatorilor Morris, primarul orașului Heighs și singurul care face clopoțeii să zornăie și cel mai bun dansator dintre Sion și muntele Surrey, am început să dansez cu voioșie de la drepții și onorabilii lorzi ai Londrei la dreptcredincioșii (și bogații) primari ai orașului Norwich" (5). Dar odată cu derularea firului narativ, Kemp abandonează în
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acum Sunt ars la tren, de copil, 27.000 de volți s-au descărcat prin corpul meu Vreau să fac și eu o operație, un transplant de piele Să scap de starea aceasta. În timp ce vorbește, straturile de piele din jurul gâtului zornăie ca niște inele, trecătorii își întorc privirile îngroziți, aruncând bani aproape în fugă. Mai târziu, îl voi găsi pe tânărul nostru Bibendum într-un loc retras față de fluxul principal al trecătorilor, sub o scară a unei clădiri monumentale din zonă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
căderile sale de la etaj: refuza, pur și simplu, să colaboreze cu noi, căutătorii lui disperați. Degeaba Dani și cu mine, bătând în lung și în lat „curtea”, strigându-l cu insistență pe nume și stârnind astfel bănuieli și ironii, degeaba zornăiam cutia cu „Whiskas”, la al cărei zgomot țâșnea spre bucătărie oriunde s-ar fi aflat în casă - nici un răspuns, nici un efect. Chiar când, odată, l-am descoperit într-o boxă cu gratii, dar fără geam, n-a vrut să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bogate, cu căciuli țuguiate, adună morții; pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul spre Răsărit; pe turci îi târăsc, îi adună și-i fac stivă... Printre copaci, în zornăit de lanțuri, se scurge, abia târșind picioarele, un lung șir de prinși mânați din urmă cu harapnicul. Se apropie vitejii boieri ai Măriei sale clefăind prin clisa mocirloasă, cam sângerați, cam scărmănați, cu platoșele, cu scuturile stâlcite, dar altfel veseli, gălăgioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]