223 matches
-
era un chip care avea o înfățișare de om, de la coapse în jos, era foc, și de la coapse în sus era ceva strălucitor ca niște aramă lustruită. 3. El a întins ceva ca o mînă, și m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între pămînt și cer, și m-a dus, în vedenii dumnezeiești, la Ierusalim, la ușa porții de la curtea dinlăuntru, care caută spre miază-noapte, unde era locul idolului geloziei, care stîrnea gelozia Domnului. 4. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
zicea Bătrînul, numai așa o să le faci să se simtă inferioare nouă, își amintește Roja. — Mai sînt și alte metode, nu se lasă Părințelul. Poate chiar mai bune. — Bun și restul distribuției, dar femeiușca asta lua toți ochii audienței cu zulufii ei, bonețica de pe cap și medalionul gigantic ce-i atîrna deasupra decolteului. — Privirea de Cleopatra, gesturile gingașe și măsurate, și droaia de inele de pe degete, completează Părințelul. încotro am pornit și unde am ajuns, se aude vocea șoferului puțin iritată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
instantaneu pe care mi-l Înmână spunând: — Poza asta a fost făcută acum cinci ani. Nu s-a schimbat prea mult. M-am uitat la bărbatul din fotografie. Ca mulți germani, Își purta părul blond tuns foarte scurt, cu excepția unui zuluf absurd care-i decora fruntea lată. Fața, plină de Încrețituri precum un pachet vechi de țigări, se mândrea cu o mustață ceruită și rezultatul general era acela de clișeu al Junkerului german, care putea fi găsit În paginile unui număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
își plimbă zâmbind ochii prin toată încăperea (știa că de un an a devenit o partidă și că toate neamurile boierești își trimit fetele la curte să-și completeze educația, chipurile, în jurul doamnei), în timp ce fețișoarele cu năsucuri cârne și cu zulufi rebeli se lăsau pe rând în jos când privirea lui trecea peste ele. — Doamna? adresă el întrebarea surorilor sale. Ilinca își luă ochii de pe broderie, îl cântări cu privirea și se miră de lipsa lui de delicatețe: — Cum, nu știi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi fost ! Într-un ziar central, dau peste un interviu cu Mircea Diaconu. Întrebat dacă actorii din telenovele mai au șansa revenirii În teatru, cunoscutul actor răspunde, tranșant :” Nu. Televiziunea Îi strică. Joacă din vîrful buzelor, dau un pic din zulufi și asta e”. Just! Da’ ce ne facem că , În ultima vreme, au pătruns În telenovele și actori stimabili - Oana Pellea, Răzvan Vasilescu, Marius Bodochi, Șerban Ionescu, Bebe Cotimanis, ba i-am văzut chiar și pe regretații Adrian Pin tea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-mi regăsi nepoatele. Acum, dă-mi voi să mă sprijin pe brațul tău și să mergem. Cu cea mai mare plăcere. Când doamna Hagiaturian intră în camera de primire, își îndreaptă imediat privirea spre cele două fetițe numai pistrui și zulufi castanii care-i aduc aminte de tinerețea și chipul Smarandei. Așezate pe canapea, așteaptă cuminți, cu mâinile în poala rochițelor bufante, la fel de albastre ca și ochii ce privesc cu interes la tot ce se află în jur. Ochii tatălui lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îngerii din ceruri, de unde veghează asupra voastră. Da? Adică ei ne văd acum? Sigur că da. Și se bucură împreună cu noi. Dar de unde știi asta? Poți să vorbești cu ei? -Oh, nu draga mea Emilia, răspunde doamna Hagiaturian, mângâindu-i zulufii castanii. Poate, adică sigur într-o zi voi putea discuta cu ei, dar până atunci mai este. Și de unde știi atunci că ei ne-au iubit așa mult? Un moment, doamna Hagiaturian privește tristă peste capetele celor două fețițe. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
luat în spinare și împreună cu mama, am plecat la spitalul de boli contagioase din oraș. M-au internat. Nu țin minte ce mi-au făcut doctorii, probabil clismă, în primul rând. Când m-am întors acasă, părul meu frumos, cu zulufi, nu-l mai aveam, căci eram tuns zero. Când m-am uitat în oglindă, am exprimat: - Uite, mamă, parcă-s Ghisă! căci nu-l pronunțam bine pe „ț”. Căci fratele meu, Ghiță, era elev și ca atare, era tuns complet
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un peștișor din apă, să zicem un oblete. Ea a făcut bâldâbâc, țușt sau pleoșc, iar eu am stâlcit numele unui spiriduș cumsecade și l-am întristat pe Matei. Îmi pare nespus de rău, mai ales că frati-miu, cu zulufii lui, cu obrăjorii preșcolari rotunjori, cu semnul de pe frunte din ziua în care a împlinit un an și cu vocea care-i inspira bunicului un viitor seminarist, îi tot plimba pe prietenii lui cu bărcuța prin cada de baie, arbitra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o pastilă de mentosan, suge un drops și se gândește la lucrurile înșirate așa curios pe hârtie, cum n-a mai pomenit prin cărticelele lui. Nu mă îndoiesc că destinatarul cu zulufi se află în posesia textului pe care tocmai l-am parcurs împreună (eu în calitate de frate al Mateilor, voi ân calitate de cititori), doar într-o chestiune atât de personală, de intimă, erorile funcționărești nu s-ar fi putut strecura, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Se pare că m-a păzit Dumnezeu sau o fi zis și El c-am pătimit destul sub instrumentul ăla de tortură cu dinți deși și ascuțiți care duhnea insuportabil a oțet și care se numea, aiurea!, pieptene, sau când zulufii care nu se lăsau descâlciți se prăbușeau apoi fără milă sub foarfecă pentru a-mi dezveli capul țuguiat, ori când gazul ăla puturos binevoia să-mi ardă pielea în căutarea dușmanilor și când o întreagă grupă mică, mijlocie, mare, bașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atunci când intra pe ușă era să se descotorosească de Patrie și s-o atârne în cuier. De parcă asta ar fi așteptat de nu știu când. De parcă ar fi fost o povară mult prea grea pentru capul lui transpirat și cu zulufi la tâmple. Apoi, între noi fie spus, atitudinea lui n-avea nimic grandios în ea, ca să nu zic că lăsa de dorit. El avea treabă cu mama. Iar mie îmi spunea „matenule“. Trebuie să știți că nimic nu-mi displace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care voi ajunge cît de curînd, a fost cauzat de simplul fapt că țeasta lui Norman nu era cheală chiar ca-n palmă. Investigația pe care am făcut-o asupra caracterului său, oricît de temeinică, a fost obturată de niște zulufi negri și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca pe umărul lui și i-aș fi explorat tîmplele cu lăbuțele, n-am nici o Îndoială că peste asta aș fi dat : cute În formă de semilună deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
păr își împletise albăstrele. Părea cu-adevărat o femeie, cum stătea pe tronul împodobit. Garoafa bătută, de la noi din grădină, o purta la ureche, căci își trăsese tot părul pe-o parte, așa încît urechiușa dreaptă și tot gâtul, până la zulufii cefei, îi apăreau goale și pure, ca într-o pictură. I-am înmînat obiectul ei, perla găurită, pe care-o apucă delicat între degetul mare și arătător. Trase apoi din pălăria unchiului meu bilețelul cu locul peste care avea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
centimetri, curbate în sus, obrajii ovali și pomeții ridicați, buzele arcuite mult prea perfect ca să fie frumoase, dar de la care nu puteai să-ți desprinzi privirile, pielea albă a gâtului, sub care se întrezăreau mușchii armonioși, gropița cefei, cei câțiva zulufi răsuciți spre spatele complet gol, totul părea ireal, pictat de un mare renascentist. Ochii ei nu erau făcuți ca să vadă, ci ca să-i împodobească fața cu apele lor ca de agat. Purta la gâtul decoltat patru șiruri de perle (firește
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de câțiva ani... Privește! Uite pe mama și pe tatăl meu adevărat. (Și Otilia întinse lui Felix o fotografie puțin ruptă, în care o Otilie din alte vremuri, însă cu privirile blânde, în rochie cu panier și cu un mare zuluf căzut peste umăr ținea de braț un bărbat gras, și el cu ochii Otiliei.) Dar papa mă iubește, și apoi... e îndatorat să aibă grijă de mine, fiindcă mama i-a dat o mulțime de bani, fără nici un act, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a-l considera son fiancé - Sandu Geblescu. Comentam amândoi evenimentul zilei, când zărim un automobil oprindu-se în poartă : o delicată mână înmănușată în alb imaculat făcându-ne semn prin portiera deschisă. Apoi o siluetă voinică, pășind incredibil de grațios, zulufii poznași sub borul pălăriei, bine cunoscutul zâmbet prietenos, ironic- Marie-Liliane ! în același moment se deschide cealaltă portieră și radioasă, fluturând jurnalul îndoit - Sophie ! Și iată-mă înconjurat de sexul frumos ce nu acceptă a fi servit decât cu cafea și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a început și nu mai sînt bilete. Atunci, haidem la Ateneu, la un recital! propune Mihai, făcînd deja doi pași, dar cu mîna întinsă în urmă, ca o chemare. Fata rămîne locului privindu-l lung, nehotărîtă. De sub basca ei, cîțiva zulufi blonzi zboară în toate părțile chinuiți de vînt. Zău, nu știu ce m-a apucat! clatină ea din cap cu vehemență. Ce-o să credeți despre mine?!... îi tremură vocea plină de rugă. După o clipă, cînd Mihai a făcut un pas înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
am datoria și eu să accept că dincolo de interesul meu stă cauza unei vieți trăită senin și frumos, atît cît depinde de noi! Altfel, frumoasă cum ești, te invitam la crîșmă... Tace un timp, alintînd cu vîrful unui singur deget zulufii blonzi. Apoi, toată palma lui se lipește de tîmplă și coboară încet pe obrazul umed și rece, din cauza fulgilor loviți de el. Mă interesează ce-a fost în sufletul tău cînd ai văzut-o pe Doris... Te rog!... Am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
scriitor trebuie să scoată totul pe tarabă, toate sentimentele lui sânt de vînzare." 14 aprilie Așa cum a făcut cu laptop-ul, botezîndu-l scurt și denigrator "lefton", astă-seară, la telefon, Monica mă anunță că "prietenul dumitale, Virjil, a început să ia "zuluf"". Iată ce a ajuns antidepresivul meu preferat, Zoloft-ull încerc să redresez pronunția. Ia lasă-mă în pace, Gabriel, "Zoloft", "Zuluf", tot aia e! Unde mai pui că de când prietenul dumitale ia "zulufi", eu îmi pierd echilibrul." Mă răzbun scurt: "Monica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-ul, botezîndu-l scurt și denigrator "lefton", astă-seară, la telefon, Monica mă anunță că "prietenul dumitale, Virjil, a început să ia "zuluf"". Iată ce a ajuns antidepresivul meu preferat, Zoloft-ull încerc să redresez pronunția. Ia lasă-mă în pace, Gabriel, "Zoloft", "Zuluf", tot aia e! Unde mai pui că de când prietenul dumitale ia "zulufi", eu îmi pierd echilibrul." Mă răzbun scurt: "Monica, îi spun pe un ton îngrijorat, am uitat să vă spun că "Zuluful" are uneori efectul ăsta secundar: persoanele din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că "prietenul dumitale, Virjil, a început să ia "zuluf"". Iată ce a ajuns antidepresivul meu preferat, Zoloft-ull încerc să redresez pronunția. Ia lasă-mă în pace, Gabriel, "Zoloft", "Zuluf", tot aia e! Unde mai pui că de când prietenul dumitale ia "zulufi", eu îmi pierd echilibrul." Mă răzbun scurt: "Monica, îi spun pe un ton îngrijorat, am uitat să vă spun că "Zuluful" are uneori efectul ăsta secundar: persoanele din anturajul celui care îl ia au amețeli în primele zile de administrare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ia lasă-mă în pace, Gabriel, "Zoloft", "Zuluf", tot aia e! Unde mai pui că de când prietenul dumitale ia "zulufi", eu îmi pierd echilibrul." Mă răzbun scurt: "Monica, îi spun pe un ton îngrijorat, am uitat să vă spun că "Zuluful" are uneori efectul ăsta secundar: persoanele din anturajul celui care îl ia au amețeli în primele zile de administrare. Însă pe măsură ce Virgil o să se obișnuiască cu Zuluful, o să vă dispară și dumneavoastră amețelile. Rezistați câteva zile!" Moment mai lung de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Monica, îi spun pe un ton îngrijorat, am uitat să vă spun că "Zuluful" are uneori efectul ăsta secundar: persoanele din anturajul celui care îl ia au amețeli în primele zile de administrare. Însă pe măsură ce Virgil o să se obișnuiască cu Zuluful, o să vă dispară și dumneavoastră amețelile. Rezistați câteva zile!" Moment mai lung de tăcere: "Auzi, Virjil, ce spune prietenul dumitale? Că din cauza Zulufului tău eu am amețeli." ― "Posibil", răspunde Virgil laconic. ―- "Gabriel, îți bați joc de mine?" ― Nu, Monica, dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care îl ia au amețeli în primele zile de administrare. Însă pe măsură ce Virgil o să se obișnuiască cu Zuluful, o să vă dispară și dumneavoastră amețelile. Rezistați câteva zile!" Moment mai lung de tăcere: "Auzi, Virjil, ce spune prietenul dumitale? Că din cauza Zulufului tău eu am amețeli." ― "Posibil", răspunde Virgil laconic. ―- "Gabriel, îți bați joc de mine?" ― Nu, Monica, dar fiind un medicament psihic, pentru suflet, înțelegeți?, acționează simpatetic asupra celor care au o comunicare specială cu pacientuî. Cazul dumneavoastră cu Virgil." ― "Gabriel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]