712 matches
-
M-am ridicat și i-am făcut o demonstrație, numărînd destul de exact arborii pe care-i lăsam În urmă pe partea stîngă a aleii. — Uite, i-am spus, ecolocație! Pașii mei fac zgomot, se lovesc de copaci, iar În dreptul trunchiului, zumzetul ambien tal e ecranat pentru o fracțiune de secundă. Eu văd o dungă neagră verticală sub pleoape, apare brusc și dispare de cum am trecut de pom. Unu, doi, trei arbori, uite-l și pe al patrulea. — Păi, tu nu vrei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aici ?" întrebă copilul. "Nu" veni răspunsul. "Ești cioban?" " Da." " Atunci cum de ți-ai lăsat turma ? Nu se aude nimic altceva" spuse copilul. Și, într-adevăr, se făcuse atât de liniște în poiană, încât se auzeau cosașii în iarbă și zumzetul albinelor, ba chiar și zborul fluturilor în jur. Amuțise până și foșnetul lung al brazilor și clipocitul pârâului... "Păi, tocmai că am venit s-o caut" răspunse străinul. "Dar ai pierdut-o ?" Nu, răspunse el. S-a rătăcit ea singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
două zile... și nu mă mai luaseră acasă... la ce bun să se obosească?! În noaptea aceea, fusese tare frig... stăteam cu ochii închiși... era prea greu să-i mai deschid... zarva dimineții abia mai ajungea la mine... ca un zumzet... Deodată, mi s-a făcut cald, cald în inimă... Așa o fi când mori, mi-am zis, fiindcă atunci ți se iartă păcatele și... dar căldura aceea mă învăluia și, iată, a început să vorbească: "Vrei să te faci sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu mai există. ...Era tare frumos afară. Stăpânii mă hrăniseră bine și pe urmă mă legaseră lângă casă. Mă tolănisem la soare. Mirosea iarba fragedă, mirosea și aerul , dulce-amărui, așa, ca primăvara a soare cald, a miere, a flori și zumzet de albine, vedeam cu un ochi cum se suia pe firul de iarbă o buburuză... vedeam petele negre pe aripile stacojii... și cred că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Undiță. „De acord, băiete, dar știi tu povestea cu coarda... Cântă frumos până n-o Întinzi prea tare. Dacă ai Întins-o, atunci plesnește. Și e mare păcat de coardă, da’ și de muzicant”... Cum cei de față au slobozit zumzet de râs, Petrică a reușit să-și mai tragă oleacă sufletul. Nu mult timp, Însă: „Am să trag de ea numai până o simt bine Întinsă - a făcut Undiță precizarea. „Eu am să rămân aici și voi fi cu ochii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ele tunuri... Șapte din ele erau tunuri grele, urmate de cincisprezece tunuri ușoare. În urma lor, alte șase camioane grele supraîncărcate!... Apoi... pauză... Dar, peste vreo jumătate de ceas, pe când urletul primei coloane se stingea, a Început să plutească un nou zumzet de motoare... „Petrache, ai notat tot ce ai văzut?” - m-a Întrebat Toader. „Lasă, că la urmă numărăm bețișoarele” - i-am răspuns eu. ― Da’ ce, acolo erați rămași tot la bețișoare? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Doar nu te duceai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu parte În perioada de instruire pentru a deveni cercetaș - a vorbit Petrică... La un timp, când toți se ospătau, s-a auzit glasul lui Nicu: ― Da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat, prietene Petrică... ― Și, cum spuneam... Zumzetul de motoare, venit din stânga, creștea, semn că se apropiau cu viteză mare. Părea mai slab ca cel ce trecuse deja. Asta Însemna că acele mașini erau Încărcate cu artileriști și poate și cu grupul de comandă... În cele din urmă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură, că fulgerele care străbat universul sunt traiectoriile unor forme ciudate, care se deplasează palpitând și emanând zumzet și parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de un nimb cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că se va reîntoarce la materie. Dacă o radiografie a acestui spațiu ar fi posibilă, desigur s-ar putea vedea corpuscule minuscule agitându-se ca într-o mișcare browniană. După o oarecare toropeală urechea stângă pare să perceapă din ce în ce mai bine. Zumzetul de albine a devenit scrâșnet de mașină de găurit care perforează o scândură. Așa trebuie să și fie, căci simte rumeguș cu parfum de brad ieșind prin nara stângă. Urechea vigilentă înregistrează un ordin dat de o voce depărtată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
detaliu, din interioare și de la anexe, grădină, livadă, împrejmuiri. Că doar nu în zadar toți nepoții așteptau cu nerăbdare vacanțele ca să mai petreacă și ei măcar câteva zile în raiul de la poala pădurii al bunicilor, cu flori, cu miresme, cu zumzete, cu fructe, legume și bucate ecologice, cu ozon berechet, cu hârjoană și mijoarcă prin livadă și hambare; cu patine pe lac în timpul iernii și cu săniuș pe derdeluș. Dar și feciorii împreună cu nevestele reveneau cu mare drag la cuibul copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să-mi trag sufletul. ,,De față cu toți se văd cei doi și rămân pe loc, neschimbându-și nici măcar privirile de frică să nu piardă ceva, strice momentul. Lumina bleu, artificială, de interior a barului elegant de noapte, încremenește. Orice zumzet piere, din punct de vedere fizic, corpurile nu mai există, nu se simte greutatea lor sau vreo apropiere dintre ele, totul e mintal, privire si o legătură mai strânsă decât orice altceva din jur, neafectabilă de nimic, pură si neînțeleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
miazăzi, și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii. La auzul acestei vești, Uran s-a îndreptat spre ieșirea din adăpost, urmat de Amar. Afară era o liniște adâncă stăpânită de amenințarea morții, peste care se așternea încet zumzetul infernal al tălăngilor ce venea dinspre miazăzi și creștea în intensitate pe fiecare minut ce trecea, anunțând că nenorocirea care vine odată cu năvălitorii barbari se apropie. La un moment dat iscoditorul mincinos a explodat într-un nor de fum înecăcios
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tatăl lor etc. Printre elevi, frumoasa adolescentă cunoscută de noi la începutul filmului, lăsându-și virginitatea undeva pe o plajă, în brațele unui tânăr neamț de care s-a lăsat cucerită mai mult din curiozitate. Este gravă, vag distanțată de zumzetul cotidian din jurul ei (suava Marine Vacht, fostă manechin). Cu aceeași gravitate și regală absență va păși și pe culoarele unui hotel, va bate la ușa unei camere, își va da jos hainele în fața unui client, cu gesturi de profesionistă prea
Cannes, 2013: La șaptesprezece ani nu ești serios - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79346_a_80671]
-
și mușcându-și buzele, fiindcă altfel ar izbucni în hohote... Materialul din care este făcută rochia ce o poartă e ieftin, - și nici o podoabă nu văd, care să o distingă... O însoțesc intrigat. Sixtina, deodată, nu mă mai interesează, cu zumzetul ei ireal de voci într-o lume ce nu mai este a noastră... n-a fost niciodată a noastră, căutând să ne facă să înțelegem semnele ei... Pentru mine, acum, important, e să aud glasul acestei femei rostind ceva, - să
Sixtina (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7270_a_8595]
-
aici dorința de a împinge caricatura pînă la apogeul exagerării. Acesta e și motivul pentru care volumul acesta de futilități hazoase merită atenția unei cronici. În rest, dacă la mijloc n-ar fi fost decît bunadispoziț ie ce emană din zumzetul anecdotelor, secvențele mustoase n-ar fi meritat defel să fie comentate, tonul fatal minor al timbrului comic mărginindu-le efectul la un amuzament efemer, caz în care cititorul, de îndată ce ar fi închis cartea, nu și-ar mai fi amintit ce
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
de idee, în care figura axială este nostalgia în raport cu o ireversibil pierdută stare de spirit numită, în genere, copilărie. Când se întreabă Schiller de ce suntem seduși instantaneu de „o floare banală, un izvor, o piatră acoperită cu mușchi, ciripitul păsărilor, zumzetul albinelor ș.a.m.d.?“, el vizează faptul că senzațiile noastre sunt filtrate de o reflecție, rotitoare, în speță, în jurul a ceea ce ființa noastră a fost și ar trebui să redevină. A fi, pur și simplu, și a contempla pot descrie
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
fraze succinte și indubitabil clare, Kierkegaard scrie lung, pletoric și fatal ambiguu, într-un ritm alert ce te duce cu gîndul la un ritual săvîrșit în vederea eliberării. De aceea, cititorul cult se lasă în seama litaniei spre a-i gusta zumzetul, așa cum ar asculta o melodie din dorința de a căpăta o stare de spirit. Dar după cum nici o melodie nu spune ceva anume, nici de la Kierkegaard nu trebuie să așteptăm revelații în materie de căsătorie. Numai că, în cazul lui, frumusețea
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
merite numele, trebuie să schimbe ceva în mersul lucrurilor. Să aibă urmări. Multe „evenimente", inclusiv culturale, se înscriu firesc în cotidian și nici nu-și doresc ori n-ar trebui să-și dorească altceva. Căci e necesar un fundal, un zumzet cultural cotidian, persistent, pe care să se proiecteze, atunci când se ivesc, Evenimentele. O întâmplare culturală lansată anume cu surle și trâmbițe poate părea, o vreme, eveniment, dar în durata ceva mai lungă a istoriei nu păcălește pe nimeni. Când, într-
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
pescuind din eter șoapte divine, cînd de fapt el este un ales căruia mișcările duhului îi picură în urechi o muzică aparte. Lovinescu, dezvăluind în Memorii rețeta prin care își convertea muzica interioară în fraze articulate, sau Schiller, mărturisind cum zumzetul cadențat ce-l resimțea în urechi era tiparul inițial care-i chema apoi cuvintele - sunt două cazuri de posedați superiori cărora starea muzicală le preceda cuvintele. Ilie Constantin se înscrie în aceeași matcă de scriitori de esență muzicală: o cadență
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
să fie vinovat de ceva anume. Vina zumzăie în văzduhul ultratensionat al acestei istorii epice; un murmur afund locuiește scoica urechii eroilor. Așa cum, la începutul acestui straniu roman rusesc, cu Antigone dezlănțuite și prinți bizari, se auzea, în fundalul romanesc, zumzetul destinului. Cum să nu tragem cu ochiul, din nou, spre Hegel, care găsește sursa măreției și a puterii în materia magmatică a vinei? - „Un mare om vrea să fie vinovat, ia asupra lui marele conflict; astfel a făcut Christos, individualitatea
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
accede la esență. Sunt construcții echilibrate care fac efortul subtil și expresiv de a înțelege universul literaturii/culturii. Multiversul literar se lasă interpretat, ba chiar există prin intermediul lecturii. Cititorii neavizați, cum ne-am obișnuit, cam grăbit, să-i numim, creează zumzetul de fundal al nevoii de literatură. Cititorul avizat face un pas mai departe și pune în legătură, reconstituind rețele, diversele ficțiuni intermediare și parțiale. În fine, deținătorii de instrumente ale analizei profunde și ale sintezei suple dau lumii (literare/culturale
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
azi o ediție critică acurată și inteligent alcătuită. O selecție din Caietele acoperind perioada 1969-1973 este organizată sub titlurile Halucinația ideatică, Semenul uitat, Jurnal de vise, Filosofia unică. Repunerea la îndemâna cititorilor a unor autori care, la vremea lor, au asigurat zumzetul de fundal al celor pe care posteritatea îi va alege ține, cred, mai degrabă de arheologie, decât de istorie literară. Aceasta din urmă e rareori dispusă să-și revizuiască drastic listele. Fântâneru, ca și alți autori „uitați”, e prezentat adesea
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
Poate va fi și cineva s-asculte./ Eu nu-s decât scribul fără glas. Eu nu-s decât un martor care-aleargă/ Și zvârle-n calea roiului țărână/ Până la rât în adumbrirea largă/ A unui trunchi de salcie bătrână,/ Foșniri și zumzet crucea zilei leagă/ Sub coșnița ce-așteaptă într-o rână. [...] Eu nu-s decât drumețul, pentru-o oară/ Oprit să însemnez, să mai ascult/ Oculte voci cât nici nu pot să moară/ Și nici să-ntoarne stinsul lor tumult/ Din uruirea
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Florin Irimia Încercam să-mi văd cuminte de viață, mergând pe poteci umblate dar la momentul acela pustii când zumzetul vibrațiilor de pe telefonul mobil începură să-mi dezmierde buzunarul pardesiului. Cui nu-i păsa că ar fi putut să-mi tulbure somnul?, m-am întrebat, fără să mă grăbesc să văd cine era „intrusul” de pe micul ecran luminos. Care somn
Un telefon by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5749_a_7074]
-
formă superioară de renunțare. Despre vreo urmă de vanitate a unuia dintre cei mai sîngeroși și cruzi patrupezi nu se mai poate vorbi de milenii. De la prima dresură. Faima leilor s-a stins odată cu prima lor generație sedusă de om. Zumzet de elicopter. Din nou. Am ridicat capul. E altul decît cel de la amiază. Cu siguranță, nu-l scoseseră pe primul din cursă, doar se ceruseră întăriri. După cunoștințele mele, orașul dispune de un singur aparat de acest tip, păstrat pentru
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]