265 matches
-
la duș că nu am să plec la vecini până vii tu proaspăt și dornic să mă iubești cu devărat, spuse Săndica glumeț, împingându-l pe Mircea de lângă ea. Ea a rămas lângă pat, să se șteargă și să-și zvânte părul cu foenul. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP. X / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1540, Anul V, 20 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri de parcurs și vom reuși să ajungem în dreptul hotelului ”Mangalia”. Am intrat sub protecția digului spart, numit de noi pescarii ”Digul Cormoranilor”, pentru că pe el se odihnesc și își zvântă aripile ude cormoranii după partidele de pescuit și am luat-o pe sub el, spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului. Am abandonat ideea
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
unul de șaizeci și cinci de ani, altul de șaptezeci, s-au luptat cu stihiile, cu natura dezlănțuită și cu moartea și iată că au scăpat cu viață, ajungând la mal. Mai conta, că totul plutea în barca noastră? Lucrurile se vor zvânta în bătaia vântului, sau a soarelui. Singurii fericiți erau guvizii, care înotau prin toată barca și noi că am rămas în viață și nu am devenit hrana celor pe care ne-am dus să-i capturăm. Speram, să fie ultima
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
zeci de litri de apă. Când trosnea, parcă se rupea cerul, de ziceai că acum se despică în două, iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ, încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape, de puteai să-ți strecori degetele de copil
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
la bucătărie să facă ordine. - Să te ajut cu ceva? - Stai cuminte, mă descurc singură. Doar ține-mi de urât până termin să le pun la loc. - Măcar să șterg ce speli tu. - Nu, că le las mai întâi să se zvânte apa de pe ele. - Bine, cum crezi! - Bei o cafe? - Da, chiar dacă am de gând să dorm puțin. M-am sculat destul de dimineață și nici nu prea am putut dormi noaptea trecută cu gândul la plecare. - Cum o dorești, lungă sau
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
cum s-a construit o barcă ca și a lui și peripețiile echipajului său din timpul călătoriei, pe traseul lui Sinbad din poveste. Drumul de întoarcere a fost mai relaxant, mergeam pe un drum deja cunoscut și între timp se zvântase și șoseaua. Pescarii erau tot la copcă dar nu pot spune dacă au prins ceva. După alte mai bine de trei ore de drum și zeci de fotografii făcute din viteza mașinii, am revenit acasă unde am gustat berea suedeză
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
fi al tău Ghimpele razei lui îți sfârtecă sufletul cu sărutul său. Imposibilul îți strânge visurile-n pumni sau într-o urnă Te lasă pustiit doar cu-amintiri sclipind ca-ntr-o nocturnă Tristețea te transformă în cenușă, lacrimile se zvântă risipind Speranțele-nvechite bătute de-al vântului colind. Toți căutăm înfrigurați propoziții eliptice de predicat Căutăm locuri din noi despre care nu am învățat Căutăm iubirea sorbind iluziile cu mâinile goale Fumul din arșița inimii mistuite se-nalță-n rotocoale
PICĂTURI DE DRAGOSTE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381345_a_382674]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > BUCOLICĂ Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului BUCOLICĂ Pădurea izbucnește-n primăvară: Potecile se zvântă-n frunze vechi, Mijesc albastru pajiștile-n soare De toporași, brândușe, tămâioare, Adună cuiburi păsări în perechi A câta oară? Izvoarele au izbucnit în cântec: Și-aruncă-n vale unda cristalină, Ce-n șipot proaspăt, clar se răsucește, Apoi din piatră-n
BUCOLICĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381372_a_382701]
-
banal!)în grilajul unui canal,iar tu, prințul visurilor mele,(expresie de basm sau de „manele”!)ai scos pantoful ... XXVI. BUCOLICĂ, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016. BUCOLICĂ Pădurea izbucnește-n primăvară: Potecile se zvântă-n frunze vechi, Mijesc albastru pajiștile-n soare De toporași, brândușe, tămâioare, Adună cuiburi păsări în perechi A câta oară? Izvoarele au izbucnit în cântec: Și-aruncă-n vale unda cristalină, Ce-n șipot proaspăt, clar se răsucește, Apoi din piatră-n
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Care-s deșarte. Întind fetele pânze să se-albească De in sau borangic, țesut cu drag Flăcăi ce trec, să vadă, să le-admire Că poate soarta vrea ca vreun mire ... Citește mai mult BUCOLICĂPădurea izbucnește-n primăvară:Potecile se zvântă-n frunze vechi,Mijesc albastru pajiștile-n soareDe toporași, brândușe, tămâioare,Adună cuiburi păsări în perechiA câta oară?Izvoarele au izbucnit în cântec:Și-aruncă-n vale unda cristalină,Ce-n șipot proaspăt, clar se răsucește,Apoi din piatră-n piatră tot
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Din cauza ei părăsise plaja care era acum inundată până la jumătatea ei de furia valurilor ce intrau în golful format între cele două diguri. „Mâine nu va fi bine de plajă, chiar dacă va fi soare”, gândi Ana. Când se va mai zvânta nisipul după câtă apa a tot înghițit? Cine va aduna atâta vegetație și resturi aduse de valurile mării și aruncate pe nisip? Pe plajă a început să se adune tot felul de scoici și alge, sticle, pungi de plastic și
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
ramura cu teamă și o duc încet la buze. Gustul purității sacre mă frământă și tresar... Mai rămâi pe văi și dealuri, bucură-mi vântul hoinar! Însă Vara, ca o doamnă, printre voaluri se destramă Și cu soarele pe umeri zvântă norii c-o năframă. Ploi cu flori de tei dezmiardă strada visurilor noastre, Eu mă pierd pe-un câmp de vise, printre stelele albastre. Peste munți cu plete albe Primăvara mă privește, Ca să-mi amintesc de tine și de-a
PRINTRE ANOTIMPURI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371459_a_372788]
-
zeci de litri de apă. Când trosnea, parcă se rupea cerul de ziceai că acum se despică în două iar fulgerele luminau ca o pălălaie de foc. Era ceva asurzitor și totodată înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
am plămadit din aceasta clisa daco-romano-slava, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecam, așa de temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvântată iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, si așa mai departe, la nesfârșit. Apoi ne-au luat la urina rușii, care timp de un secol si-au încrucișat jetul cu turcii, pe care , in cele din urma, având
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
gratulau cu o milă nesfârșită. Ea le explica totul și se scuza, dar mie îmi pierise cheful. Mă durea nasul foarte tare, la cea mai mică atingere, mai mult decât ochiul. Rana de la sprânceană prinsese o pojghiță roșiatică și se zvânta. Echimoze urâte se anunțau pe sub ochi și nasul, vai, arăta groaznic. Și mai ales mă durea. Din minut în minut priveam în oglinjoara ovală din poșetă să mai văd cum arăt. Ea mi-a adus ca argument miile de boxeri
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
Din cauza ei părăsise plaja care era acum inundată până la jumătatea ei de furia valurilor ce intrau în golful format între cele două diguri. „Mâine nu va fi bine de plajă, chiar dacă va fi soare”, gândi Ana. „Când se va mai zvânta nisipul după câtă apa a tot înghițit? Cine va aduna atâta vegetație și resturi aduse de valurile mării și aruncate pe nisip”? Pe plajă au început să se adune tot felul de scoici și alge, sticle, pungi de plastic și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
Nici vremea nu s-a lăsat mai prejos față de dorința bucureștenilor. Soarele zâmbea încrezător, prin oraș nu exista niciun semn că ar fi fost iarnă cu doar câteva zile în urmă. Zăpada dispăruse ca prin farmec, trotuarele și șoselele erau zvântate și curate. Profesorii se pregăteau de ziua mărțișorului, indiferent dacă erau bărbați sau femei. Fiecare bărbat dorea să acorde colegelor un simbol al venirii primăverii. Sebastian a vrut să fie un coleg deosebit de data aceasta față de două persoane din cancelarie
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
dealului, două alunecări mari de teren și încă vreo două alunecări mai mici. Pe partea dealului unde era casa bunicilor, nu se vedea nicio alunecare de teren. Vremea dădea semne că ziua aceea va fi nespus de frumoasă. Roua se zvântase, albinele se porniră să zumzăie voioase în jurul stupilor. Bunica, plecând la fân, la vale, unde bunicul începuse să cosească mai multe brazde, îi zise lui Ionuț să nu plece de-acasă, să nu-i dea iarăși bătăi de cap, lăsând
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
mine! Pofta de joc pentru copii dispăru pe loc și fiecare fugi acasă cât mai repede. Dar ce să facă cu hainele ? Anuța și cu frățiorii ei s-au dus la cișmea și au clătit hainele de noroi. Se vor zvânta repede, căci ziua era deosebit de însorită și călduroasă. Însă bunica îl luă de mânuță pe “porcușorul” ei de copil, îl dojeni, îi mai dădu o palmă pe șezut, îl duse în casă, îl schimbă de hainele lui mâloase și ude
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
o floare , o floare ardeleană ce-ți fură și ochii și pașii , în palme de aur luându-ți privirea cu farmecul ei pustiu și ciudat , ciudat de plăcut cu pașii în floare , cu firul de apă ce ochii ți-i zvântă până-n prăpăstii adânci , cu umbră și tufe , cu oi și cu pași , cu iarbă și vise . Pe măguri de raze acolo oile cântă , cântă-n pășune surâsul păscutului viu , până la părul a cărui umbră ne răcorea , când pașii sub el
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
întunericul nopții . Însă Ogrădeasa rămânea departe , în întunericul nopții , iar noi ne înveleam cu frunze de vis în izvoarele nopții. Pașii prin iarbă așternuți , când roua îți cântă sub ochi și oile-s aproape , în raze de soare ce-ți zvântă privirea e Ogrădesa în floare pe muchia zilei . Pe ici pe colo , mai găseam pomnițe de pădure, mai găseam căpșuni, însă destul de rar . Îmi amintesc de tufele de la Ogrădesa dinspre părău dar nu-mi amintesc nimic de tufele de la vârful
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
dealuri până hăt în zare. De multe ori, fiind încălziți de la urcuș, odată pătrunși în întunecimea pădurii ne simțeam deodată spatele înghețat așa că, ne dezbrăcam iute de cămășile pe care le fluturam rotindu-le prin aer pe deasupra capetelor până ce se zvântau după care le îmbrăcam uscate ca să nu răcim. Așa cum ne tot dăscăleau cei mari, bântuiam pădurea hăulind pentru a ne anunța din timp prezența și astfel, să punem pe goană vreo fiară care ar fi putut să ne atace. Și
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
Acasa > Strofe > Atasament > SĂ NEVISĂM ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Să nevisăm într-o trezie frântă De răsăritul impregnat cu ceață, Când neodihna cearcănelor zvântă Cleștarele'nridate'n dimineață. Siliciile'n clepsidre'și pierd răbdarea, Noi nemurim cu buzele'ncleștate. Hrănită cu nesaț, îngemănarea, Ne poartă lin înspre eternitate. Acolo,'n panteonul nemuririi, Și'n pulberea stelară încrustată, Ne proclamăm arhangheli ai iubirii Cu mii
SĂ NEVISĂM ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378045_a_379374]
-
mele cărora le dau nuanță. Ciocârlii în mine cântă, aud susur de izvoare. Mângâi tandru orice floare ce-mi surâde și mă-ncântă. Spre-mpliniri visu-mi se-avântă. Strălucește-n mine-un soare ce cu raze sclipitoare lacrimile mi le zvântă. E desigur o minune care-mi ară în ființă aruncând în suferință și în plâns semințe bune. Cânt pe-ale iubirii strune, cred că totu-i cu putință, prinde viață-orice dorință și-n surâs durerea-apune. Stau mirat privind în vreme
ZBOR ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376431_a_377760]
-
trei noaptea, Mototolea i-a trezit pe țigani, care se aruncară bezmetici și cu ochii cârpiți pe banchetele mașinii. Demară în viteză, strigând la ei: --Cu suta vă duc, băă, cu suta! Într-adevăr, șoseaua era liberă, dar nu se zvântase. Însă Mototolea, cu experiența de taximetrist, reușea s-o strunească pe bătrânică și s-o biciuiască atât cât trebuie. Era o noapte sticloasă, cu un cer plin de stele, din care picura un geruleț pișcător dar și un șuvoi de
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]