3,501 matches
-
rând, nu are nici cea mai mică teamă de a pătrunde în Infern, adică de a pătrunde în zonele-tabu ale Ființei spirituale. Și de acolo înainte, nu are nici cea mai mică ezitare de a construi gesturile mântuirii: Zborul, ca îmbrățișare (eros) a Arborelui Vieții; Răsăritul-Revelație a lui Hristos-Eros Agapé: “Cum din mormânt răsare Hristos învingător / Iar inimile toate s-unesc în armonie” (II-36). * 1-CINA CEA DE TAINĂ (EMINESCIANĂ) Masa mistică (pâinile și peștii) prefigurează, ca gestică ritualistică, Cina cea de
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
nu demult, acest stat a fost un paradis imobiliar și un loc al emigrației masive, o minune a abilității dăruite de Dumnezeu omului, de a-și schimba locul în care trăiește. Fraților din AZ vreau să le transmit o călduroasă îmbrățișare, dar și toată dragostea și încurajarea noastră și îi provoc că în aceste vremuri tulburi, să rămână pe TEMELIA care este Domnul Isus Christos și să-și ducă până la capăt mântuirea, fără să se compromită și fără să-și piardă
PASTORUL NELU URS MUNCESTE DIN PLACERE SI SE BUCURA DE VIATA IN PARADISUL DIN HICKORY, CAROLINA DE NORD de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341833_a_343162]
-
în casa pustie, Cui de-o batrână-i pasă, la ea cine să vie? Pe masă are-o pâine și-un măr pe-o farfurie. Nu-i trebuie mâncare. Ii e dor de de fete, de nepoți Ar vrea cu o-mbrățișare, să-i mângâie pe toți... * În dimineața zilei de-ntâi din noul an S-o semene cu boabe o fată și-un puștan Au tot bătut la poartă dar nimeni n-a venit. Nu s-a dat nici o stire, și
IN NOAPTEA DINTRE ANI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341919_a_343248]
-
că nu refuză să le aparțină. Precum se întâmplă, de pildă, în “Sfânta Grădină” a Muntelui Athos, unde “pretutindeni aerul a mir amiroase” și icoana Edenului nu a încetat să existe: Ca într-un carusel vremurile vin și trec. În îmbrățișarea albastră a mării, pe Sfântul Munte dăinuie prezentul. Pe de altă parte, “timpul cel fără de timp”, “ochiul uscat al vremii”, “gheața timpului și a lumii” ne pot duce cu gândul, eventual, și măcar în parte, tot spre Apocalipsă, mai exact
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
de lebede. Când apele sunt încătușate sub platoșa de gheață, alunecă, se rostogolesc și plonjează în copcile făcute de pescari. Sunt ca iubitele, albe ca marmura, calde, mlădioase, moi ca mătasea, alunecînd din brațe, sunt elegante ca balerinele topite în îmbrățișări. Nimic nu seamănă în splendoare cu lebedele care atunci când plutesc pe unde, pare că începe un bal princiar cu răpitoarele inimilor, frumoasele și cochetele domnișoare și doamne ale înaltei societăți, valsând în saloanele castelurilor cu geamuri de cristal și draperii
IVAN PATZAICHIN. POEMUL NESCRIS AL LACULUI LEBEDELOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341917_a_343246]
-
Era întuneric, iar marea era luminată doar de razele lunii. Vântul adia ușor, luna-și etala diamantele în mare, unduindu-se în valurile care dantelau țărmul cu sărutul lor posesiv. Ștefan îmbrățișă fata de după umeri. Dalia zâmbi. Se desprinse din îmbrățișarea lui, se descălță și se îndreptă în fugă spre mare cu sandalele în mână. Ștefan o urmărea din priviri și nu-și dezlipea ochii de la silueta care stârnea în el senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere și
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
care tocmai el îl abandonase când o văzu ieșind din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
Scriitorii în lume sunt precum pomii înfloriți primăvara în livezi; roadele lor nu se văd, ci se simt și se bănuiesc, încă din PrimaVară a vieții fiecăruia dintre ei. Acum și aici, mlădițele lui proaspăt ivite se pregătesc pentru lunga îmbrățișare cu lumina, vervă unui anotimp îngemănat cu așteptările înaltelor vârste ale Copilăriei, ale Speranței... ... George Nicolae Stroia moștenește din familie „Bogăția Sufletului”, de aici evadând cu firave aripi de rouă spre „Anotimpul Viselor” - povești care încă de această treaptă de
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
din natură, salcâmul este simbolul iubirii... În minte dau năvala amintirile, prima iubire (în clasa a doua, eram îndrăgostită de degețelele colegului de bancă, rozalii și cu pernițe), apoi visele de fată „la mama acasă”, prințul din vis, fiorii primei îmbrățișări și ai primului sărut, pe banca din parc, învăluiți de mirosul teiului în floare... L-am înțeles pe poet, iar acesta a reușit să aducă la suprafață, din subconștient, amintiri de mult uitate, dar dragi mie... Simt o stare de
STAREA POETICĂ-INTROIECŢIE ŞI PROIECŢIE de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342297_a_343626]
-
măreție a dragostei, un tip electronic, alături de care nu mai e ce a fost. Romanticele scrisori de dragoste s-au înlocuit cu mesajele de dragoste electronică: „te ib”, „cd ne vd?”, „k”...! Așa se compun azi scrisori de dragoste. În loc de îmbrățișări și sărutări se trimit emoticoane cu brațe și buze electronice... Iar minunatele cântece de dragoste sunt atacate cu grenade aproape goale pe deasupra, aproape seci pe dedesubt! Cântecele de dragoste de azi sunt o apă proaspătă simulată prin mijloace optice, iar
LUCKY MARINESCU. DRAGĂ CA DRAGOSTEA DE CÂNTEC, FRUMOASĂ PRECUM CÂNTECUL DE DRAGOSTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342288_a_343617]
-
la Cluj Napoca”, după cum mărturisește Diana într-o scurtă prezentare, într-o familie de ardeleni originari din zona Huedinului. Își petrece copilăria în satul bunicilor, localitatea Călățele, județul Cluj, acolo unde Apusenii își pleacă frunțile spre Depresiunea Huedinului, într-o dulce îmbrățișare cu dealurile ce mărginesc poalele Vlădesei, masivul care străjuiește cu Pietrele lui Albe și Cetățile Ponorului poarta de intrare spre inegalabila Țară a Moților. Pătrunde în tainele cunoașterii pășind pragul școlii la Timișoara, unde azi este elevă în clasa a
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
bun motiv ca degetele lui să le atingă mereu pe ale mele, am chiar impresia că aceste atingeri nu sunt chiar întâmplătoare. Mă simt ca în adolescență când întunericul sălii de cinema era un bun paravan pentru mângâieri ușoare, scurte îmbrățișări, chiar un sărut fugar pe obraz! La o scenă mai violentă, în care unul dintre eroii pozitivi moare împușcat, îmi dau lacrimile, pe care le șterg rapid, să nu mă fac de râs. Dar Dragoș observă, își trece brațul pe după
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
carouri zburător îmi ascunde cu un colț instantaneul de călătorie din care nu prea fotogenica Alice mă mai privește cu mirarea topită în surâsul visului frumos. CIULEANDRĂ Cu greu spre dimineață mă desprind din vis și mă trezesc în nălucita îmbrățișare de zile ce mă împresoară cu zidul lor viu nebun vârtej de ciuleandră și iarăși mă rostogolesc ghem de spini în tăcuta singurătate așteptând să mă uimeasc din nou cu o reâncolțire în acest imens deșert la fel ca oricare
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
de cereale se îndreptau spre târgul de la poalele dealului și depresiunii Cozancea. Pe strada principală, îmbrăcat într-un costum negru și pălărie de fetru, m-am întâlnit cu Pincio Păun, prieten vechi, strecurat de mult în amintiri. După salutările și îmbrățișările călduroase, mi-a pus inevitabilă întrebare: - Ce mai este pe la Cluj? Mai apare „Tribuna”? Dar „Filarmonica”? Mai ții Cenaclul înființat de tine, „Vasile Sav”? Nu știam cum să-i răspund. „De unde știa el de aceste lucruri, când noi ne aflăm
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342428_a_343757]
-
continui să-mi trimiți invitații, gânduri, meditații, chiar dacă nu ți-am mulțumit pentru cele trimise deja, chiar dacă nu le-am onorat, chiar dacă nu-mi aduc aminte exact despre ce era vorba în ultima invitație primită... Tot tu, draga mea, ai îmbrățișarea și bucuria revederii mereu proaspete, o bunătate și o înțelegere a vieții dificil de egalat și, mai ales, o încredere în celălalt, ai zicedemodată, dar tocmai de aceea sublimă..., gata să te inspire s-o iei de la capăt, reînvâțând să
DRAGA MEA PRIETENĂ de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342432_a_343761]
-
tihnite..., ci a strigătelor! Toate iluziile despre tine însuți, despre puterea, înțelepciunea și educația ta se înneacă cele dintâi. Pentru ele nu există salvare. Sunt făcute anume pentru a fi desfăcute de volbura apelor. Acum ai ocazia celei mai dorite îmbrățișări. Prins de mână când tocmai urmai iluziilor tale, înțelegi că El este lângă tine, că ești în mâna Lui și că nimeni nu te poate smulge de acolo, nici cea mai cumplită furtună. Auzi, ca prin vis: Nu te teme
SUPRAVIEŢUIND CREŞTERII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/342430_a_343759]
-
tine, că ești în mâna Lui și că nimeni nu te poate smulge de acolo, nici cea mai cumplită furtună. Auzi, ca prin vis: Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor! (Isaia 41:13b). Căldura acestei neprețuite îmbrățișări îți transformă inima într-un templu al tăcerii recunoscătoare, al bucuriei negrăite... E doar începutul aventurii! Faptele tale bune sunt ignorate sau vorbite de rău, cele rele, mediatizate la maximum, altele neadevărate sunt inventate de prieteni creativi, norma nu mai
SUPRAVIEŢUIND CREŞTERII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/342430_a_343759]
-
brad v-aș pune tuturor Din vâsc sfințit, ca talisman, speranța pentru viitor. Cu stele din smarald și-opal v-aș ninge casele cu drag, Iar cu beteala de tandrețe aș decoră al vostru prag. Pe langă globuri și-ornamente, îmbrățișări și sănătate, V-aș primeni cu veselie și flori de răi nenumărate, Iar celor ce n-au brad sau casă, nici pâine, haine, bucurie, Pe Domnul l-aș ruga fierbinte să-i scape-n veci de sărăcie. Cu suflet larg
DE-AȘ FI MOȘ CRĂCIUN de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342450_a_343779]
-
având rădăcini ascunse în copilăria și tinerețea lui... Mi-am reamintit apoi că, mai demult, la Institutul Cultural Român din Tel Aviv, am văzut îndeaproape unele din tablourile Lianei Hirodi Saxone. Albul, albul tablourilor, albul și o trainică și frumoasă îmbrățișare a unor culori, împreună cu o forță deosebită ce se degajă din pânzele acelea, m-au urmărit lăuntric, m-au implicat și m-au rechemat. Am desprins din nou, și am notat și atunci, energia vulcanică a Lianei Saxone Horodi, ca
CONCERTUL CULORILOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342577_a_343906]
-
șoptit Să nu fugă de toamna iubirii Aflată sub jarul asfințitului. Atunci, s-a îmbăiat melancolic în ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor. I-am înfășurat nopțile sub lună, Ca să nu uite de coapsa verii Și de îmbrățișarea noastră sub lumina stranie a astrului. I-am acoperit în drum și cuiburile Iar păsările mi-au cântat a iubire Zburând cu eșarfa în țări calde Pentru a mi-o restitui în primăvară. Am învelit marea în cețurile toamnei Ca să
ELISABETA IOSIF POEZIA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342606_a_343935]
-
eșarfa, s-a lăsat prinsă, A măsurat clipa...și-a făcut-o să ardă... Numai tristețea nu a intrat în plasa Toamnei, devenind taina poetului, Acoperită cu eșarfa mărturisită A poeziei iubirii, punând-o Peste ochii poemului, ca să nu vadă Îmbrățișările noastre vinovate. Doar timpul nu se păcălește... Învăluie Vieți împreună, luminând a iubire... Elisabeta IOSIF Noiembrie, 2015, București Referință Bibliografică: Elisabeta IOSIF Poezia iubirii / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1802, Anul V, 07 decembrie 2015. Drepturi de
ELISABETA IOSIF POEZIA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342606_a_343935]
-
că nu-i putea da frizerului replica înțeleptului care s-ar fi vrut a fi (noi știm că și era). În sfârșit, plăti manopera și ieși abătut. Pe trotuar îl întâmpină Adrian Păunescu, al cărui trup monumental se revărsă cu îmbrățișări asupra firavului confrate venit de la Chișinău. Și numaidecât, înțepăturile bărbii poetului de la Bârca asupra obrazului lui Vieru, vulnerabilizat de prospețimea bărbieritului, îi provocă basarabeanului revelația răspunsului prin care se impunea corijarea concluziei filozofale a frizerului. Și, cu străluminarea de pe chip
CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342616_a_343945]
-
muritor, ajuns nemuritor, ca beneficiar al vieții veșnice. Vorbele prin care Dumnezeu se recomandă sunt răsturnate asemenea imaginilor răsfrânte într-o oglindă. “Pentru totdeauna acasă, acolo unde/ Iubirea plutește peste tot/ Și unde Tu ne aștepți cu brațele deschise/ Pentru îmbrățișarea iubirii/ Ce ne-am dorit-o și pentru care am rătăcit ,/ Ce fericită voi fi atunci , Doamne,/ Când Te voi privi în ochi/ Și - Ți voi spune insfarsit/ “Doamne, Tu ești !”” Acest “Doamne, Tu ești !” este exclamația omului care a
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
prag, sting lumina și mă intind leneșă în așternuturile proaspăt schimbate. Ce zi am avut! Nu mi-a ieșit nimic din câte mi-am propus, deși eram sigură că toate vor fi ca la carte. Închid ochii strâns, strâns ca îmbrățișarea lui și încerc să dau timpul înapoi ca să devin copilul care așteaptă pe Moșul. O căldură plăcută mă cuprinde și încep să râd de una singură. ,, Hai , culcă-te, îi spun Anuței de altădată, că altfel nu vine Moșul. Dacă
ÎŢI MULŢUMESC , DOAMNE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342681_a_344010]
-
În jos de strada aceea începea un bulevard sub umbre și parfumuri de tei și salcâmi, străjeri cu mierle privighetori și guguștiuci de o parte și cealaltă, sub care erau înșiruite bănci ocupate în taina înserării de juni cuprinși în îmbrățișări sfioase, spre deosebire de acum când ziua stau pe ele, să le tihnească sărăcia, bătrâni, iar noaptea întreagă tineri pe care-i caracterizează orice, numai sfiala nu! Fiecare dimineață din urma lor dezvelește în răsăritul soarelui urmele unor întâmplări nocturne peste măsură
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]