3,379 matches
-
până în Bitinia, când, datorită unei răscoale a poporului, care își iubea și respecta conducătorul spiritual, împăratul este nevoit să-l recheme și Ioan este primit în triumf. Împăcarea n-a durat decât două luni. Cu prilejul inaugurării unei statui a împărătesei în fața senatului și a Bisericii Sfânta Sofia, unde Sfântul Părinte săvârșea Sfânta Liturghie, s-au făcut serbări mari, cu muzică, dansuri și spectacole teatrale. Când Sfântul Ioan a protestat, de la amvon, împotriva zgomotului care deranja atmosfera de rugăciune din catedrală
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
Bisericii Sfânta Sofia, unde Sfântul Părinte săvârșea Sfânta Liturghie, s-au făcut serbări mari, cu muzică, dansuri și spectacole teatrale. Când Sfântul Ioan a protestat, de la amvon, împotriva zgomotului care deranja atmosfera de rugăciune din catedrală, adversarii săi au spus împărătesei că înaltul ierarh ar fi făcut remarci destul de acide, cu directă trimitere la casa regală. Fără să verifice autenticitatea acuzelor aduse, Eudoxia, la sfatul lui Teofil, a convocat un nou sinod în care a depus a doua oară pe Ioan
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
Cunoscută și explorată încă de pe timpul lui Alexandru cel Mare, descrisă de către arabi și Marco Polo Ăsec. XIII) în drumul său spre China, Marea Caspică este o placă turnantă la interferența continentelor Asia și Europa. Rușii au explorat-o în timpul împărătesei Ecaterina a II-a. La cea de-a III-a conferință mondială UNESCO de la Paris, desfășurată în săptămâna 20-27 ianuarie 2006, circa 380 de cercetători din 78 de țări, au dezbătut problema poluării mărilor și au propus soluții pentru evitarea
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
un hipersenzitiv ce se bucură de privilegiul fanteziei în detrimentul realului. Este moral cu cine și când trebuie, versatil și proteic după împrejurări, neîntrecut povestitor, furnizor epic mlădios, polimorf și polifonic. Petrece 16 ani la Paris la studii, sponsorizat de însăși împărăteasa Beatrice, de care goliardicul nostru erou e îndrăgostit, bineînțeles în taină. Compune poezii în spirirul febrei dolcestilnoviste, și chiar un epistolar amoros. Mai importantă va fi pregătirea sa enciclopedică printre cărți rare, dispute și glose cu tovarășii săi de Universitate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
noastră, după care Pajul Cătălin este un iatromant care va poseda voința Cătălinei. Să analizăm contextul: „În vremea asta Cătălin,/ Viclean copil de casă,/ Ce umple cupele cu vin/ Mesenilor la masă,/ Un paj ce poartă pas cu pas/ A-mpărătesei rochii,/ Băiat din flori și de pripas,/ Dar Îndrăzneț cu ochii, / Cu obrăjori ca doi bujori/ De rumeni, bată-i vina,/ Se furișează pînditor/ Privind la Cătălina./ Dar ce frumoasă se făcu/ Și mîndră, arz-o focul/ Ei Cătălin, acu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Jungfrau Schleier halt/”. „Dacă eu Îl am doar pe el/ Am atunci și lumea/ Fericit ca un copil al cerului/ Care-i ține Fecioarei vălul”. Aceeași imagine o Întîlnim și la Eminescu „Un paj ce poartă pas cu pas/A-mpărătesei rochii/Băiat din flori și de pripas/Dar Îndrăzneț cu ochii”. Acel Himmelsknabe de care amintește Novalis este imaginea, patternul infansului pe care am analizat-o mai sus. Iată cum În cadrul imaginarului romantic „figurile” arhetipale migrează de la o conștiință lirică
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
tot mai rar. Semnul acestei tendințe apare la începutul secolului al XVIII-lea. Împăratul, obligat să sancționeze hotărârile Dietale, nu a exercitat această prerogativă decât sporadic până la 1744. Transilvaniei i se recunoaște autonomia de iure, prin edictul de la 1765 al împărătesei, care o ridică la rangul de Mare Principat (Decernimus etiam, et hoc nostro Diplomate firmissime statuimus, ut post hac futuris temporibus, dictus Magnus Transsilvaniae Principatus)775. Direcțiile principale ale reformismului luminat sunt marcate în Transilvania de personalitatea lui Iosif al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ruine, dar deloc indistinct, pe cititorul de poezie îl interesează mai mult fragmentele propriu-zis poetice. De reținut, dintre acestea, seria bine articulată de poeme erotice, majoritatea adresate "ție,/ la sfârșitul/ tuturor cuvintelor/ care ar putea să vorbească/ despre tine/ ca împărăteasă/ și curtezană totodată" (Poem de dragoste) sau poemele într-un singur vers -construcții aproape silogistice ori apoftegmatice care aproximează marile realități ale ființei, în special dragostea ("Sânul ei ca o corabie a barbarilor" Vis fenician), solitudinea ("Sunt singur cu singurătatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
perpetuă a "măririi" și "decăderii"), precum în Black Mischief/Apocalipsa 1932 (unde Seth, împăratul unei țări ficționale, Azania, se ruinează, încercînd să-și învețe supușii noțiunea de modernitate), Scoop/ Bomba zilei 1938 sau Helena/Elena 1950 (în această ficțiune istorică, Împărăteasa Elena găsește Crucea Răstignirii la capătul unor tribulații de destin colectiv). Întoarcerea la Brideshead, publicat în 1945, aduce concepția epică (ramificată psihologic și etic) a lui Waugh la un fel de apogeu, punînd în mișcare un mecanism de construcție imens
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
altfel abordat pozitiv în textele istorice redactate și expuse de Procopiu pe parcursul vieții!). Considerată de unii "anecdotică", de alții "grotescă" și "pornografică" (cu precădere în capitolul 9, unde autorul ne povestește, cu amănunte picante, felul în care Teodora a ajuns împărăteasă a Constantinopolului, din curtezană de mîna a doua, ca urmare a unui decret imperial), istoria lui Procopiu este, în fond, un studiu antropologic, încercînd să pătrundă în mentalitățiile obscure din spatele evenimentelor politice și militare. Dacă ar fi să căutăm o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vorbi despre un real ascendent al Fecioarei Maria asupra lui Hristos. Cea care este "supt bezne mai strașnică și mai înfricoșată asupra dracilor decât toți sfinții"15 se va înălța la cer cu trupul, a treia zi după adormire, "ca împărăteasă a ceriului și a pământului, carea vine să lăcuiască den a dreapta împăratului Dumnezeu".16 Autoritatea Maicii asupra Fiului ei o egalează, în folclor, pe aceea a Tatălui. Maica Domnului îl ceartă pe Hristos că s-a lăsat răstignit pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
iarba mâței; cetena de negi sabină; crușarul crușei, pațachină ("se întrebuințează coaja, uscată bine și veche, pentru ieșirea afară la bolnavii încuiați"); dovleacul bostan ("semințele... sunt bune pentru gonirea viermilor /limbricilor, panglicei/ din mațe"); iarba usturoasă dumbăț, usturoi de lac; împărăteasa curcubeața, mutătoarea, tidvă de pământ; inima "este un mușchiu plin de sucuri și de substanțe lecuitoare pentru boalele de inimă"; mamă ("foi de mamă, cum îi spune lumea, sunt păstăile de la buruiana siminichiei"); nemțoaice călțunași, lupidragi, condurul doamnei; osul iepurelui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cătră om între animalile dumesnice. Casnica lor economie este vrednică de mirare. Ele trăiesc în soțietate numeroasă numită roi, ca de 20 mii lucrători fără sex, din 1.600 albine de parte bărbătească și din o femee ce se numește împărăteasă (matcă). Lucrătoarele sînt cele mai mici și înformează statul, ele durează regulate chilii, adună ceară și miere și nutresc pe junime. În un fagu<r> sînt până la 50.000 chiliuțe. Materialul pentru miere îl scot din nectarul florilor. Stofa mierei
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
miere îl scot din nectarul florilor. Stofa mierei o înghit, o prelucrează în stomah și apoi o depun în chilii. Ceara, de asemene, o sorb din flori, o cară acasă între picioarele dinapoi, cu care o frământă ca un aluat. Împărăteasa este sufletul roiului, nici suferă pe o alta, iar <în>tâmplându-să să se nască încă una, apoi sau că ea se disțerează cu partida ei, sau cealantă o omoară. Pe tot anul se naște un nou roi, iar de se
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
încă una, apoi sau că ea se disțerează cu partida ei, sau cealantă o omoară. Pe tot anul se naște un nou roi, iar de se nasc mai multe, apoi asta nu e spre folosul roiului carele, prin asta scade. Împărăteasa pune câte un ou în fiecare chilie, de care toate albinele se îngrijesc, <în>tâmplându-să ca să moară ea, atunci toate albinele se împrăștie. Pentru sporirea culturei albinelor, s-au adus în toate părțile Europei multe îmbunătățiri atât în forma stupurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cu întristare, îl vânează numai cu ochiul, sau că se așază pe un arbore înalt, unde nu samănă a ave plecare să aștepte ca să fie prins și, deodată, zboară și de acolo. Un alt roi esă voios din stup, dar împărăteasa (matca) fiind bătrână <s>au lâncedă de aripi, nu este în stare a se înălța cu roiul și neîntârziet cade în iarbă sau chiar în apă, sau că se face prada unei rândunele zburătoare și roiul e ferice de i
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
apel la portretul bizantin pe care pictorul Verona îl face reginei, reconciliere tactică cu arta bizantină ca epitom al artei naționale. "Pictorul Verona a avut fericita idee de a reprezinta într-o schiță mai mult decorativă pe Augusta ocrotitoare ca Împărăteasă bizantină, cu diadema și mantia sclipitoare de aur și pietre scumpe. Suportul și cadrul ce susțin pictura sunt foarte reușite adaptări de motive bizantine; lor se datorește în bună parte sporirea efectului produs de această schiță"140. Prezența reginei la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și din evenimentul monden. La Carnavalul cu "caracter cultural" la care au luat parte regele, regina și principesa Marioara, carnaval desfășurat în saloanele ambasadei engleze unde amfitrion a fost chiar Sir Herbert Deerling, ministrul Angliei, regina apare în veșmintele unei împărătese bizantine. Articolul intitulat "Carnavalul", redactat probabil de un cronicar monden care-și păstrează anonimatul, este însoțit de reproducerile câtorva fotografii ale cabinetului de fotografie "Foto Julietta". Textul însoțitor este elocvent pentru o viziune înnobilată asupra culturii bizantine pe care casa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cabinetului de fotografie "Foto Julietta". Textul însoțitor este elocvent pentru o viziune înnobilată asupra culturii bizantine pe care casa regală și-o apropie: "Ca o caracterizare a acestor vremuri de bizantinism, a făcut frumoasă impresie apariția reginei în costumul unei împărătese bizantine, în vreme ce principesa, generație moștenitoare pe țărmurile Bosforului, s-a arătat în fermecătorul costum de odaliscă"191. Ambele costumații se regăsesc tematizate pe o scară largă în pictura românească de la romantism la simbolism, de la Theodor Aman la Theodor Pallady. Portul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prințeselor venețiene sau plângând soarta cadânelor, atât de oropsite pe vremuri, când nu le puteau zări curtezanii celui de-al doilea imperiu"192. Artur Garguromin Verona realiza cu ocazia primei expoziții a Tinerimii artistice un portret ale prințesei Maria ca împărăteasă bizantină, iar o serie întreagă de fotografii în aceeași ținută regală de împărăteasă bizantină evocă puternica afinitate cu cultura bizantină a acestei personalități remarcabile. Stilul neobizantin își găsește locul cel mai potrivit în lăcașele de cult, însă abordarea instituie o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
le puteau zări curtezanii celui de-al doilea imperiu"192. Artur Garguromin Verona realiza cu ocazia primei expoziții a Tinerimii artistice un portret ale prințesei Maria ca împărăteasă bizantină, iar o serie întreagă de fotografii în aceeași ținută regală de împărăteasă bizantină evocă puternica afinitate cu cultura bizantină a acestei personalități remarcabile. Stilul neobizantin își găsește locul cel mai potrivit în lăcașele de cult, însă abordarea instituie o diferență sensibilă la artiștii unei noi generații, precum G.D. Mirea. Criticul semnat cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
motiv preluat ulterior în poezia romantică și simbolistă, dar adaptat revivalului neobizantin anunțat încă de la finele secolului XIX. Spre deosebire de Kimon Loghi, Michel Simonidy se apropie de bizantinism indirect prin intermediul literaturii, și anume piesa lui Victorien Sardou, Théodora (1884), în rolul împărătesei Theodora a Bizanțului fiind distribuită Sarah Bernhardt. În 1903, pictorul produce un afiș pentru această piesă și în special pentru actrița căreia în revenea rolul principal, "divina Sarah". Simonidy face aluzie în mod explicit la modelul picturii murale bizantine, proiectând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în mod explicit la modelul picturii murale bizantine, proiectând în fundal o frescă pe care abia se deslușesc figurile încețoșate ale unor personaje din Bizanț și care reproduce pictura murală a bisericilor ortodoxe. Aparentul caracter istorist, arheologic, intră în contrast cu figura împărătesei Theodora, care acaparează prim planul scenei. Într-o atitudine de devot, cu chipul îndreptat spre cer, împărăteasa ține în mâinile împreunate un lujer de crin care se desface simbolic în trei flori. Lumina care cade pe acest chip extatic contrastează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deslușesc figurile încețoșate ale unor personaje din Bizanț și care reproduce pictura murală a bisericilor ortodoxe. Aparentul caracter istorist, arheologic, intră în contrast cu figura împărătesei Theodora, care acaparează prim planul scenei. Într-o atitudine de devot, cu chipul îndreptat spre cer, împărăteasa ține în mâinile împreunate un lujer de crin care se desface simbolic în trei flori. Lumina care cade pe acest chip extatic contrastează cu obscuritatea frescei din fundal, menită unui rol decorativ. Este o modalitate prin care acest revival este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a mâinilor. Chipul ei poartă amprenta unei androginii la care contribuie și un fel de anorexie de factură isterică, o anorexie mentală, pe care Rodolphe Rapetti o asociază câtorva cazuri celebre în epocă, precum cel al lui Elisabeth de Wittelsbach, împărăteasa Austriei, "figură emblematică a instabilității mentale în inima puterii politice"363, precum și cel al lui Rudolf de Habsburg și Maria Vetsera, care se sinucid la Mayerling în 1889, pentru a nu vorbi de celebrul caz al "feminizării" președintelui Schreber. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]