17,154 matches
-
solitari, plasați magistral în cadre natural inedite, care sunt în deplină concordanță cu starea lor psihică. În Suflet paralel, acțiunea se petrece „pe un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care intrasem avea la ieșire un fel de stativ rotitor care Îți permitea să ieși din incintă. Nu știu cum s-a făcut că, P. a luat-o Înainte și, dintr-o dată, am auzit lumea țipând. Toate bare metalice pe care le Împingeai cu mâna pentru a ieși ( ca Într-un film de groază) s-au transformat În lame lungi și ascuțite, având o forfecare permanentă și din ce În ce mai rapidă. Vedeam doar cum era Împărțit În bucăți mici și sângele țâșnea peste mulțime. De unde
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prezenți, spunea părintele, era și un călugăr care călătorea dintr-o mănăstire la alta, căruia Dumnezeu îi dezlegase pentru o clipă ochii duhului și văzu doi diavoli care se certau rău între ei. Unul îl certa pe celălalt pentru că nu împinse copilele sub tren. - De ce n-ai împins pe niciuna din ele? strigă diavolul cât îl ținea gura. - N-am putut, zise celălalt, pentru că prima din ele purta cruce la gât. - Prima, dar a doua nu avea, că am văzut bine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care călătorea dintr-o mănăstire la alta, căruia Dumnezeu îi dezlegase pentru o clipă ochii duhului și văzu doi diavoli care se certau rău între ei. Unul îl certa pe celălalt pentru că nu împinse copilele sub tren. - De ce n-ai împins pe niciuna din ele? strigă diavolul cât îl ținea gura. - N-am putut, zise celălalt, pentru că prima din ele purta cruce la gât. - Prima, dar a doua nu avea, că am văzut bine lucrul acesta! - Da, nu avea cruce la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doua nu avea, că am văzut bine lucrul acesta! - Da, nu avea cruce la ea, dar când a ieșit din casă, se însemnă cu semnul crucii și nu m-am putut atinge de ea. - Dar a treia, de ce n-ai împins-o pe ea, măcar? - N-am putut să mă ating nici de ea, pentru că ei îi făcuse maică-sa semnul crucii în urmă, când se porni.” Părintele ne vorbise despre necesitatea binecuvântării copiilor înainte de a se porni undeva și chiar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu fratele ei să ducă rufele la râu, să le limpezească. Amețea, o durea îngrozitor capul. Se va odihni pe urmă. Fratele ei a prins de rude aproape de ciubăr, să-i fie mai ușor, dar avea chef de joacă. O împingea înainte, o trăgea înapoi. Simțea cum i se urcă mațele în gât. Ulița cobora pieziș, pietrele spălate de ploaie alunecau sub tălpile ei. Fratele ei continua să o chinuie hățind de ciubăr. "Lasă-mă în pace", s-a rugat de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ochi. Bunica stă cu mâinile în poală, fără lacrimi, murmură: "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea". Tresare. Lângă ea a apărut, ca din pământ, doctorul. O ia de cot și o împinge spre ușa cabinetului. "Poftește". Începe să tremure, doctorul o strânge de cot și îi zâmbește cu dinții lui de aur. Se uită nedumerită la el, mai speră că e o greșeală. "Poftește, poftește", spune el ca unei vechi cunoștințe. Faraoana
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prost, de aceea comercianții care o protejau pe Aide s-au hotărât să nu o lase la mâna bișnițarilor din țara vecină. Niște hiene care se năpusteau la "fătucă" de cum o vedeau intrând în piață cu aerul acela de fetiță împinsă de la spate în mijlocul balului. Într-una din zile s-a iscat chiar o răfuială între bișnițarii din ambele țări din cauza lui Aide, soldându-se, din fericire, cu doar zece răniți și optzeci de morți și cu confiscarea întregii colecții de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mergea. Știam că are arc cu săgeată și nu voiam să am parte de asemenea înțepătură. Trebuie să vă spun că ai mei colegi se premiau când împușcau un aborigen. Aceștia erau vânați și împușcați ca animalele. Erau împușcați și împinși spre deșertul foarte fierbinte, unde nu mai găseau hrană și unde mureau ca muștele din cauza bolilor aduse din Europa și pentru care ei nu aveau imunitate. Statul australian nu vrea să vorbească despre acest lucru. Păstrează tăcerea fiindcă pământul este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fel de nostalgie în glas. Am spus că ei au fost exterminați și încă foarte repede. Mai întâi omul alb a adus bolile lui de care aborigenii nu aveau cum să scape, au fost împușcați ca animalele și au fost împinși în deșert. Locuiau pe coasta Oceanului Pacific într-o natură prietenoasă, unde hrana le era la îndemână, culegeau fructe ori mâncau pește, iar de locuință nu aveau nevoie. Fiecare trib își avea regulile lui și triburile între ele nu se războiau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
până intră în cocina de porci ori la balamuc. Cei care sfârșesc la balamuc au și alte bube în cap, sunt hărțuiți de securiștii întreprinderii să-și toarne colegii, unii se folosesc de ospiciu ca de un refugiu, alții sunt "împinși de la spate" acolo. "Ce să facă bieții oameni, zice un bășcălios, cum să înduri fericirea socialismului decât frecventând curvele, cârciuma ori balamucul?!". Tot atelierul de proiectare este cu ochii pe Dorin. Ce va face Dorin la apariția activiștilor, se întrebau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pentru derularea ospățului celor mai tinere, dar nu oricui. Silvia este "pusă sub obroc", de când a pus piciorul în Australia. Cei din comunitatea românească nu o resping cu totul, dar o marginalizează. Nu este proastă, își dă seama că este împinsă deoparte, nu poate accepta acest rol, ea, care a fost mereu vioara întâi în țară, ea, marea organizatoare a balurilor comuniste, aici, "în comunitatea asta de doi bani", este tratată ca o neroadă. De fiecare dată când intră în casa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Se pârjolește boierul de dorul pirandei, dar îndrăznelile lui nu merg mai departe de expedițiile de pe scară. Țiganii se hotărăsc să i-o facă boierului. Îl pândesc până acesta se cațără pe scară, așteaptă până acesta intră în extaz și împing scara în pârâu. Acesta se învârtește în apa rece ca gheața de vreo două ori până reușește să iasă din râu, murat ca la carte. Țiganii au făcut haz câteva luni pe seama pățaniei boierului, dar acesta s-a "răcorit" așa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dimineață mă ridic din pat în picioare, cu dorința de a scruta noi orizonturi. Totodată, transmit mesajul meu planetar pudibund, prin acest volum, că mi-am regăsit identitatea prin scris, însoțit de un entuziasm aproape juvenil, chiar dacă timpul nestatornic mă împinge din urmă. Neașteptata revelație o datorez întâmplării stranii, petrecute în compania directorului revistei „CRONICA” din Iași, poetul și scriitorul Valeriu Stancu, în duminica Sărbătorii hribului la Vama, din luna septembrie, 2012. După îndelungile căutări ale prețioșilor hribi de toamnă, furați
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
întâmplat accidente, dar, abia acum îmi dau seama cât de curajoși și de inconștienți eram. Din primele clase primare am avut parte de o perioadă cu jocuri mai puțin riscante, până când am renunțat la toate pentru sportul rege. Am fost împins de la spate, căci eu nu eram prea băgăcios la dans, de bunica maternă Catrina, să fac parte din echipa de dansuri populare a clasei și a școlii. Primele lecții de dans le-am primit de la tovarășa învățătoare Andrei în timpul orelor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de PR sunt cunoscute și alte tipuri de strategii, pe care le vom prezenta în continuare: 1. Strategia push Acest tip de strategie folosește comunicarea interpersonală în scopul atragerii clienților spre un anumit tip de produs. Produsul de fapt este "împins" spre un potențial client, existând diferite tehnici de atragere a atenției acestuia spre respectivul produs. Una dintre cele mai folosite tehnici este aceea de a oferi clientului gratis o mostră din produs spre a-l încerca. Astfel, după ce i-am
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre ei ținea În mână un pahar din plastic, din care se Înălța un abur palid. Bătrânul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
printre oameni: persoane În halat alb intrau și ieșeau mereu, strigând agitate tot felul de nume și trântind cu nepăsare uși,grupuri de oameni discutând În șoaptă ori vociferând cu gravitate peste niște foi scrise. Cineva Într-o salopetă portocalie Împingea din celălalt capăt al holului o targă mobilă, pe care se afla lungită o femeie gemând. Mai văzu un cuplu de vârstnici care Încerca precipitat să-și facă loc prin mulțime, ca să prindă două scaune rămase neocupate și pe o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă să caște ochii mai bine al’dată, că doar e scris negru pe alb pe ușă că este interzis persoanelor neautorizate accesul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de Crăciun, primit de la tanti Alma... -Știu, cu mine În burtă! O, ce bine-mi pare acum c-am fost eu și nu o fată, zise el șugubăț și Începu să râdă și să dea din picioare, iar mama Îl Împinse mai Încolo și Începu să-l gâdile pe la burtică, acoperită de râsul său ștrengăresc, risipit În toată casa. Fotografia când era pe cântar Îl distra teribil fiindcă Îl vedea pe tata cum se chinuia să-i ia greutatea, iar el
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și un fior rece, tăios, Îi Îngheță corpul, paralizându-l. Însă În clipa aceea, când desprinderea devenise iminentă, un vânt puternic și misterios, venit de peste mări și țări, izbi violent fereastra lăbărțată, care-l lovi cu atâta forță, Încât Îl Împinse cu totul Înapoi, În cameră. Tresări ca la o atingere pe obraz și se simți Învăluit de o boare dulce și răcoroasă, care, făcându-l să uite spaima prin care trecuse, Îi ferici pe deplin inima. Într-un parc, pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am Întărit: este Într-adevăr un cuvânt bun de pronunțat! Un cuvânt minunat, m-am auzit spunând, și cuvădită intenție de a-i face pe plac celui de lângă mine. Câteva fete gălăgioase trecură pe lângă noi hlizindu-se una la alta, Împingându-se și vociferând ca niște gâsculițe certărețe. Acum am să vă rostesc un alt cuvânt, la fel de special, unul care te Înalță, vorbi din nou, surâzând. Mă privi o clipă, Își Îndreptă sacoul, tuși scurt, apoi, cu o voce În care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
preajmă. Era atât de pierdut, de absorbit, că nu a simțit gașca de băieți apropiindu-se tiptil de el. Doar când au ajuns prea aproape, râsul nestăpânit al unuia dintre ei l-a dezmeticit. Dar era prea târziu. L-au Împins hohotind peste gardul din bețe putrezite, care se rupse cu pârâituri. A căzut speriat și rușinat În același timp. Băieții se țineau de burtă, Într-o zarvă totală. Se ridică și rămase nemișcat, cu bărbia tremurândă și cu obrajii Îmbujorați
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întunecă pentru câteva clipe, iar el știu că trecuse prin dreptul ei, În goană, Câinele Negru. Zâmbi cu subînțeles, Își plimbă mâna prin păr și, după un timp, hotărî că a sosit vremea să iasă În oraș. Gândul acesta Îi Împinse pe șira spinării un tren de gheață și un amestec de oroare și sublim i se prăbuși Înlăuntrul ființei. Totuși, nu ura acest sentiment nelămurit, de dulce spaimă. El se repeta la nesfârșit, de fiecare dată când știa că urmează
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În timp ce alții, cu un tupeu exagerat, voiau să Împiedice lucrul acesta, trăgând de picioarele și de hainele rivalilor lor. Învălmășeala era În toi când el hotărî, totuși, să străpungă mulțimea și să traverseze piața. Numai că se trezi pe nesimțite Împins și smucit În toate părțile deodată, ca o păpușă din câlți ajunsă pe mâna unor băieți foarte răi. Începu să dea din coate și să Împingă si el, dar primi câteva lovituri În coaste, fu Înjurat și Împroșcat cu salivă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]