1,662 matches
-
chitară în mâini, stătea o fată cu capul ras în întregime, purtând un tricou alb, foarte larg și pantaloni scurți până la genunchi, care, în ciuda eforturilor sale eroice, nu-și putea ascunde frumusețea. Maggie inspecta încăperea, observând blugii rupți și părul împletit, nemaifiind conștientă de vârsta ei, așa cum i se întâmplase în clubul de noapte din Tel Aviv, ci simțind o împunsătură reală de invidie. Acești copii mai aveau încă tot viitorul înainte. Era bucuroasă că se schimbase la Orli. Dacă acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
israelieni. Suntem Apărătorii Ierusalimului Unit, spuse în cele din urmă cel mai în vârstă dintre cei doi într-o ebraică fără accent. Iar acum, când poliția îi înconjurase, Uri reuși să vadă clar pe creștetele capetelor celor doi acea kippa împletită sau tichie - semnul distinctiv al mișcării colonialiste israeliene. Deci și ei ne urmăreau, până la urmă. Uri se răsuci pe călcâie și o văzu pe Maggie ridicându-se, frecându-se la ochi. —Maggie! Trăiești! — Îmi pare rău. Nu știam că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fuseseră curățate de un servitor tăcut. După-amiaza de vară este Însuflețită de nori repezi care Înfruntă albastrul cerului. Pe cărările grădinii se mișcă umbre cu ochi. Brusc, lecția ia sfârșit și Mademoiselle ne citește pe veranda unde rogojinile și scaunele Împletite degajă un miros tare, de paie, În zăpușeala din aer. Pe policioarele albe de la ferestre și pe băncile lungi de sub ele, acoperite cu stambă imprimată decolorată, razele de soare se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
iarnă văd cum strălucesc În oglinda luminoasei mele camere de hotel aceeași, exact aceeași Încuietoare a valizei care are acum șaptezeci de ani, un nécessaire de voyage destul de elegantă și de grea, din piele de porc, având Încrustate literele „H.N.“ Împletite meticulos cu argint gros, sub o coroană nobilă similară, valiză cumpărată În 1897 pentru voiajul de nuntă al mamei la Florența. În 1917, În ea au fost transportate de la St. Petersburg În Crimeea și apoi la Londra, o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
strălucitor. Se plângea că părul ei castaniu bogat n-o asculta și o enerva, amenințând că o să și-l tundă scurt și chiar s-a tuns un an mai târziu, dar eu mi-l amintesc Întotdeauna așa cum arăta la Început, Împletit foarte strâns Într-o coadă groasă prinsă la spate cu o fundă mare de mătase neagră. Gâtul ei minunat era Întotdeauna dezgolit, chiar În iernile din St. Petersburg, căci reușise să obțină permisiunea de a nu purta gulerul sufocant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Într-un labirint de gard viu, artistic tuns, și tu ai spus că o să plouă. Într-o etapă mai Îndepărtată, sub alte ceruri mai puțin plumburii, era o măreață paradă de mici văi cu trandafiri și cu alei pe sub crengi Împletite, grătare de lemn care-și legănau plantele agățătoare, gata să se transforme În vița cățărătoare a pergolelor cu coloane, dacă li s-ar fi oferit prilejul sau, În caz contrar, să dea la iveală cel mai bizar dintre ciudatele WC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cum o voi îndepărta? Cine mă va învăța? Cine mă va ajuta? Dar am oare, într-adevăr, nevoie de ajutor? Gândesc astfel după ce, dimineață, la plecare, am văzut la tobogan o poșetă. Din mușama maro, cu o toartă din ață împletită, cu o cataramă mare, gălbuie pe o latură și cu un buzunăraș cu fermoar pe cealaltă. Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii. O poșetă stupidă, ca de altfel majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de rufe din colț. Nu era nici o posibilitate să-mi fi lăsat una în picior, chiar beat fiind, și nu am sărit niciodată peste obiceiul cu aruncatul- poate să fi ratat ținta și șosetele să fie împrăștiate dincolo de marginile coșului împletit, dar picioarele fuseseră dezgolite de fiecare dată, fără excepție. Apoi mi-am zărit pantofii. Zăceau la câțiva centimetri de marginea patului, abandonați întâmplător, cel drept pe o parte, iar celălalt cu o singură șosetă neagră îndesată în el. Încă refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spunea ceva cu ochii în tavan. "Învață o poezie", gândi bătrâna. O imagine veche, ca o fotografie îngălbenită, îi aduse pe buze un zâmbet mic. Era elevă la Ortodoxă. Asta se întîmpla prin anii '20 și ceva... Avea codițe blonde împletite strâns, ochi cuminți, limpezi. Un obraz la care țin profesoarele... Îi stătea bine uniforma neagră cu guler alb de pichet și o cruce mare agățată de panglica tricoloră. Simțea și azi cum o lovea pe piept." Prea timidă, se plângea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se înșiră pe covoare Jețuri de lemn de stejar Săpate cu meșteșug; Icea șese, colo șese Pentru boierii alese: Vornicul țării de jos Sta în scaun luminos, Un bătrân și blând moșneag Cu albastrul lui toiag, Ce-i cu aur împletit Cu pietre acoperit; .................................. Cel din Neamț și de la Vrance Rezimat stetea pe lance, Dar pe toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel jur împrejur Șed în blane de samur, Cu pieptare la un fel 108 {EminescuOpVI 109
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-i priește Și mai mult se ofilește, Pe noi șase ne-a ales Și încoace ne-a trimis, Pe șase tretini de cai Cum nu-i mai vedea pe plai, Cu coame cănite, Frâne zugrăvite, Unghii costorite Și cozi împletite. De la dânsul că pornirăm La Dumneavoastră venirăm, Floricica s-o luăm La - mpăratul s-o ducem. Și pornirăm și venirăm Nu știurăm sama bine Să venim pe drumuri line, Ci ne-am îndreptat pe stele ... De venirăm după ele, Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bani, escroci, ca și polițiști când gravi, când ridicoli, sunt implicați într-o intrigă complicată, plină de qui-pro-quo-uri și confuzii: obiecte care apar, se substituie unele altora și dispar într-o ordine foarte precis sincronizată. Dincolo de cele două mari teme împletite, ceea ce dă romanului carnație și inserare în real (chiar dacă unul poetic și iluzoriu) este ampla panoramă a vieții cotidiene a Bucureștiului de altădată. Autoarea urmărește de-a lungul cărții câteva nuclee narative centrate pe locuri tipice ale orașului: redacția ziarului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
destrămător fierbător și uscător al părului, confecționer a gămăliilor de chibrituri - că chibriturile le aducem de peste hotare, prinzător de câini, când asociațiile de protecție insistentă a lor vegetează în conferințe de presă sau la talk- show-uri, împletitor de panglică împletită, folosită la nu știi ce etc. În orice caz, opera lui Constantin Hușanu are o întindere pe care cred, nici el nu o poate dimensiona. Despre conținutul ei a vorbit Stelian Baboi, dar cititorii numai aprofundândo vor putea beneficia de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
mai mare, cu cât erau mai mulți maturi capabili de efort îndelungat. Toți acești luptători se pregătiseră cu mult timp înainte pentru o confruntare pe viață și pe moarte. Aveau încinse la brâu un fel de tolbe, confecționate din liane împletite, în care-și țineau armele din cremene de mărimi și forme diferite, pregătite și cioplite cu iscusință, special pentru această acțiune. Pietrele, cu colțurile ascuțite, erau legate sau mai bine spus înhămate cu câte un căpăstru împletit cu sfori flexibile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
uscat; cu un soare ceva mai generos ce se rotește continuu în jurul orizontului, fără să apună nici un minut, în scurta vară polară de aproximativ două luni; îmbrăcat într-o șubă din piei de ren strânsă la mijloc cu o curea împletită manual, iar în picioare, pâslari de fabricație proprie, de care să își fixase schiurile; cu un bici lung în mâini cu care-și va îndeamnă câinii să treacă peste obstacole, mulțumit de cumpărăturile pe care le-a făcut și de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vérité, l’âpre vérité1 este cel care știe să taie și să sfâșie cu cruzime, căci așa a fost el, încă de la începuturi, conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate aceste motive, adunate cu meșteșug laolaltă și împletite cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se mai putea acum încrede pe deplin. Își spunea: „Sunt un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cetățean ce sunt, o pot scuti de cheltuieli pentru costum și papuci. "Țarcul" era o zonă împrejmuită pe spațiul verde din fața blocului; vreo șapte metri pătrați, în care nea Onuț înghesuise o masă și două băncuțe. Pe împrejmuirea din sârmă împletită scrisese, cu o caligrafie tremurată, No 11! De ce poartă "țarcul" numărul 11, nea Onuț?... Dar nu e numărul 11, deștepților!... Vreau să spun celor care au glagorie că o iau razna dacă intră aici mai mult decât zece oameni... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Miti Matái îl bătu ușor pe umăr și îi făcu semn să sară alături de el pe plasa groasă care se întindea în spatele vasului, atârnata de partea cea mai înaltă a lui, si care aproape că atingea apă. Utilitatea acestei plase împletite din funii de grosimea degetului mare era multiplă și de mare importanță: în primul rând îi împiedică pe oameni, în urma unei mișcări bruște a vasului, să cadă în mare, unde apa i-ar fi înghițit înainte de a mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îndoială demonstra cât de mare poate fi capacitatea omului de a se adapta la orice mediu. Nici un marinar european nu s-ar fi simțit în stare să repare o navă de treizeci de metri lungime folosindu-se doar de funie împletita din fibră de cocotier și menținându-o, în același timp, în echilibru pe una din chile, însă cei de pe Marara o duceau la bun sfârșit cu naturalețea unui fapt cotidian și, în timp ce dulgherul și ajutoarele sale munceau, ceilalți ascultau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
automat, cu brațele atârnânde. Cu un gest al capului, Michel refuză să-i Însoțească. Nu simțea nici o oboseală. În minutele ce urmară, simți mai ales strania prezență a lumii observabile. Stătea singur, pe coridorul Însorit, pe un scaun din plastic Împletit. Erau Într-o aripă a spitalului extrem de liniștită. Din când În când, o ușă se deschidea la distanță, o infirmieră ieșea, se Îndrepta spre alt coridor. Zgomotele orașului, cu câteva etaje mai jos, se auzeau ca prin pâslă. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
subtil, când de fapt totul este subtil. Dacă Însă ne dăm osteneala să privim mai atent, să pătrundem cu privirea tainele meșteșugului, vom descoperi lucruri atât de complexe, atât de rafinate și de subtile, atât de strâns legate, Îmbinate și Împletite laolaltă, și culori atât de proaspete și luminoase, Încât vom spune de-a dreptul că toate acestea nu pot ieși din lucrarea oamenilor, ci din aceea a Îngerilor.” De asemeni, putem fi de acord cu Hubczejak când afirmă că orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spirale care constituie fondul ornamental În Book of Kells, sau recitind superba Meditație despre entrelac, publicată separat de Clifden Notes, și care i-a fost inspirată de această operă. „Formele naturii, scrie Djerzinski, sunt forme umane. Triunghiurile, Împletiturile și ramurile Împletite apar În creierul nostru. Le recunoaștem, le evaluăm; trăim În mijlocul lor. În mijlocul creațiilor noastre, creații umane, comunicabile omului, ne dezvoltăm și murim. În spațiu, În spațiul uman, efectuăm măsurări; iar prin aceste măsurări creăm spațiul, spațiul dintre instrumentele noastre. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mânuiască. Amuțiră cu toții la vederea săgeții care despică una dintre frânghiile acelea din lemn ce cobora din copaci, răsucită și subțire. Apoi, izbucniră În râs și ne făcură semn să-i urmăm. Casele lor erau o adunătură de frunze mari, Împletite ala-n dala cu crengi și proptite Într-o rână de copacii unui luminiș. N-am văzut nici o vatră acolo, În satul lor. Ne arătară un loc, precum o lespede din pământ, unde ne făcură semn să ne așezăm, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul peste altul, care Împiedicau apa să se rostogolească peste noi. În partea din spate a luntrei era un fel de casă dintr-un lăstăriș subțire, Împletit, acoperit cu frunze și bucăți de piele, și acolo stătea ticălosul ăla de Dyas, văr al meu de-acum și stăpân al apei dintotdeauna. În spatele casei era o altă piele prinsă Între doi pari, numai că pe aceasta o cufunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
femeia mea. Gupal căscă ochii și dori să mai spună ceva, În felul acela care se prinsese atât de iute de mine, dar se răzgândi: - Să ne grăbim atunci, zise, și o pornirăm spre sat. Casele lor erau din lăstari Împletiți și stuf. Se Întindeau pe un tăpșan de colb roșu, la poalele unei stânci Înalte și galbene. Printre case, am văzut mulți copii, cei mai mulți pe care Îi zărisem vreodată Într-un singur loc. Dincolo de marginea satului, se Întindea o pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]