3,383 matches
-
și desfacere, dorința și neputința, încercarea și corectarea, nu e adevărat că numai marile opere de artă s-au născut din suferință și îndoială, chiar și un simplu trup și niște simple membre de argilă sunt în stare să se împotrivească degetelor care le vor modela, ochilor care le interoghează, voinței care le-a vrut. Altădată voi cere concediu, v-aș putea ajuta cumva, spuse Marçal. Deși aparent completă în formularea ei, fraza conținea subînțelesuri problematice care n-au avut nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mă frământ. Crezi în divina providență care se îngrijește de nevoiași, Nu, ce cred eu e că sunt momente în viață când trebuie să ne lăsăm purtați de curentul a ceea ce se întâmplă, ca și cum n-am avea forțe să ne împotrivim, dar deodată ne dăm seama că râul ne e favorabil, nimeni altcineva n-a observat, doar noi, cine se uită ar crede că suntem pe punctul de a naufragia, și când colo n-am navigat niciodată mai bine, Să sperăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
într-o zi un intrus să-și vâre nasul în tainele celorlalți și să-i terorizeze după aceea. Destul că știa Arhivarul. Mai bine se transforma totul în cenușă, în scrum și astfel dispărea orice pericol. Dar alții s-au împotrivit și au rugat să nu se dea totuși foc arhivei. „Poate că într-o zi...” Nu prea știau ei la ce sperau să le folosească “într-o zi” adevărul, dar nici nu se hotărau să-l arunce în foc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o mângâie blând pe a ei. Mă poți ierta vreodată? Francesca, vreau să fii soția mea. Avându-te alături, totul va fi altfel. Doamne, cât de mult mi-ai lipsit. Spune „da“, Francesca, te rog, spune „da“. Francesca nu se împotrivi îmbrățișării lui, lăsându-se purtată de siguranța lui și de vocația ei de mamă a răniților. Suferise mult și avea nevoie de ea. Era un om bun care avea puterea să ajute atât de mulți alți oameni, să îndrepte atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
autoconservare. Nu-și putea permite să ducă povara tragediilor altora. În timp ce ieșeau pe coridor, Fran încercă să-și îmbrățișeze mama. La urma urmei, ea avea să fie afectată cel mai mult de ce se întâmpla. Pentru prima dată, Phyllis nu se împotrivi gestului de afecțiune. — Oh, Fran, nu merită una ca asta. Pentru o clipă, mamă și fiică își putură oferi reciproc lucrul după care tânjeau cel mai mult: alinare. Apoi vechea Phyllis își reintră în drepturi. — N-o să stau să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
haori, înainte de a-și începe activitatea. Le-a auzit pe barmanițe agitându-se pe stradă. A privit afară printr-o crăpătură a ferestrei și a văzut un hingher trăgându-l pe Napoleon cu o funie de gât. Napoleon s-a împotrivit, a încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri și insulte pe hingher, dar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mă mai mir. Am înțeles că oamenii găsesc totdeauna ușor forța de a judeca nenorocirile altora. ― Galilei, îmi amintești de cineva care era bolnav, dar nu vroia să vorbească despre boala sa. Își zicea că astfel se apără. ― Eu mă împotrivesc numai lucrurilor care mă neagă și mă jignesc. XIV ― Iubirea singură nu va stinge rugurile, Galilei. ― Eu am nevoie în fiecare noapte de curaj.... dar ca să mă culc. ― Înțeleg că iarăși ai avut un coșmar. ― Cineva îi osândise pe inchizitori
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ta, Galilei, nu e numai aceea de a fi abjurat. ― Ce păcate îmi mai atribuie lumea? ― Nu te-ai opus în nici un fel filosofiei inchizitorilor. Nu le-ai opus o altă morală. ― Dar filosofia lor este rugul. Eu m-am împotrivit rugului. ― Dezvinovățindu-te. ― Și ce trebuia să fac? ― Să contești rugul ca mod de a gândi. Dacă Roma s-a umplut de cadavre în timpul lui Caligula, a fost pentru că ea a acceptat rațiunea crimei. Altfel, n-ar fi fost posibil
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Biblie ceva ce nu crezi. Ai zis: "În al șaptezecelea an al vieții mele, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". ― Exact. ― Și ai făcut-o în genunchi. ― Așa mi-au impus. ― Și ai consimțit. ― Nu mă puteam împotrivi. Mi-am dat seama că se umpluse paharul. Dar cum să înțelegeți asta voi care n-ați riscat nimic? Nu-mi iertați mie că mi-a fost frică. Trebuia, neapărat, să mă comport eroic pentru a fi vrednic de compasiunea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe limbă, o clipă, să le spun că ereticii au împiedicat istoria omenirii să putrezească pe loc Socrate a fost eretic. Christos a fost învinuit și el de erezie... Dar n-am avut curajul... Cam asta a fost. M-am împotrivit cât am putut. ― Și, din păcate, Inchiziția e ca lepra. Se ia și nu-ți mai trece. ― Am coborât azi în vale, m-am uitat la casele risipite de-a lungul râului . Îmi plăcea, era soare, pietrele dogoreau. Am văzut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aproape că-i forțau porțile, se gândea doar cum să impună monotelismul ca dogmă a credinței. L-am întrebat pe cardinal cum se face că un om atât de practic, pe care am avut norocul să-l cunosc, se poate împotrivi în asemenea treburi mărunte. Mi-a răspuns că Heraclion nădăjduia să pună capăt discordiilor dintre creștini, izolând biserica între zidurile mănăstirilor și ale sihăstriilor, după care, liber de orice influențe, deplin stăpân peste supușii săi, se amăgea că va recuceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de trufie. Ei bine, fie! Poate că prințul neantului, fiind el un înger cu darul clarviziunii, se temea atât de tare de mine încât m-a desfigurat încă de când eram în pântecele mamei, doar, doar m-ar face să mă împotrivesc Creatorului. Am rămas la Bobbio tot anul 650 și o parte a anului 651. Chiar înainte de venirea neașteptată a lui Ansoald, duhovnicul meu își trăia ultimele zile de viață. Cu câteva ceasuri înainte de a-și da duhul, m-a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prin pădure a durat aproape un ceas. Îi treceau prin cap gânduri de tot felul și se lăsa dus de mirosul parfumat al toporașilor. După un timp, a început să se bucure de călătorie. N-avea griji, nu i se împotrivea nimeni și putea să facă ce voia. Iar libertățile acestea i-au umplut încet sufletul. 7. Gândindu-se acum la acel sentiment de libertate, i se strânge inima; nu pentru că n-ar mai putea să se bucure din nou, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mulți. Dandu are familie și, în plus, de un an se îngrijește de locuință. - N-aș fi venit, mărite, i-a spus ea dregătorului, dacă nu m-ar fi trimis Maica Domnului. Aceasta e porunca ei și nu ne putem împotrivi. Și pentru că părea că nimeni nu voia să-i dea dreptate, după un an de procese și drumuri, Nălbica a făcut o otravă din boabe de ricin pisate și amestecate cu alte plante și a otrăvit încet, una câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să știi... „Astăzi chiar de m-aș întoarce” Tu nu-mi vei mai fi aproape, Nici acum, nici-n miez de noapte; Tot mai mult, te simt departe... Ai tăi ochi de m-ar privi Al tău zâmbet se va-mpotrivi; A mea inimă de va iubi, Tot n-ai reuși să știi... Cât de mult te iubesc, Cât de mult te doresc, Cât de mult am îndurat Și cât n-am cugetat. Râd. Zâmbesc Râd. Zâmbesc. Mă manifest. Mereu o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă jucam de-ascunselea în valea cu sălcii și trestii, învingându-mi frica copilărească. Astăzi, ce joc ar trebui să învăț spre a-mi lămuri măcar câteva din ciudățeniile vieții? Venim pe lume fără a desluși propriul drum, fără a ne împotrivi, viața luându-ne în stăpânire. Uneori, totul este atât de simplu, curat, înțelept ca pământul, ca piatra, lăsând mereu în seama zilei de mâine bucuria întâmpinării cu sare și pâine a firescului lucrurilor: un răsărit de soare, un apus sângeriu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frate-su în locul nostru, și dacă nu s-ar putea să participăm și noi la lupta corp la corp, la care Prodan a zis că ba da, s-ar putea, dacă vrem să pierdem bătălia și dacă vrem să ne împotrivim ordinului comandantului, și să ne fie clar că suntem prea piperniciți ca să ne batem cu adevărat, și de altfel cum de-ndrăznim să pomenim de frate-su și să ne răcim gura vorbind despre lupta corp la corp, când amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
m-a ridicat în picioare, și mi-a zis, să mergem, iar mama nu s-a mai uitat la mine, se uita, cu capul plecat, la paharul de cristal, așa c-am știut că-i mai bine să nu mă împotrivesc și să mă duc, lăsându-l pe ambasador să mă-mpingă afară, pe coridor. Înainte de-a ieși pe ușă, ambasadorul s-a întors, s-a uitat la mama, spunându-i să-l scuze pentru un moment, o să revină imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și speriase, așa că cel mai bine-ar fi să ne apucăm de treabă repede, fiindcă sunt destul de multe de scos. Zsolt o și pornise spre baracă, chemându-mă și pe mine, eu nu prea aveam chef, dar nici să mă-mpotrivesc nu-mi convenea, ei, și cum ne îndreptam noi spre baracă, câinii și-au ciulit urechile, au început să mârâie, și de-abia atunci am băgat de seamă că toți aveau o ureche tăiată, iar caporalul s-a răstit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci și bunica a început să strige plângând că vrea la băiatul ei, pe el îl vrea, și a luat-o și ea spre tata, între timp gardienii începuseră să-l târască pe tata spre ușa mascată, dar tata se împotrivea, încercând să scape, cu un fel de mârâieli și horcăieli, însă atunci unul din gardieni i-a pus piedică și au început să-l tragă repede spre ușă, o țineau și pe mama doi, bunica dădea să-l îndepărteze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
rugat să-mi desfac cămașa, atât. Mi-a privit sânii, apoi a Încercat să spună ceva; nu prea am Înțeles, Începea deja să vorbească Împleticit. Deodată, s-a Îndreptat În fotoliu, a Întins mâinile spre pieptul meu. Nu m-am Împotrivit. Și-a pus o clipă fața Între sânii mei, apoi a căzut iar În fotoliu. Mi-a făcut semn cu capul să plec. Mâinile Îi tremurau foarte tare. În privirea lui nu citeam nici inițiere spirituală, nici Înțelepciune; În privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Puritanismul de altă dată se spulberase. Relativismul susținea că ce e drept În San Domingo e nedrept În Pàgo Pago și că normele morale sunt departe de a fi absolute. Ravelstein nu era un inamic al plăcerii și nu se Împotrivea dragostei. Dimpotrivă, vedea În dragoste cea mai mare binecuvântare cu care fusese blagoslovită omenirea. Un suflet omenesc văduvit de dorință era un suflet schilod, sărăcit de bunul cel mai de preț, bolnav de moarte. Nouă ni se oferea un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Abe Ravelstein s‑a pomenit scriind cartea la care se angajase. Ceea ce a provocat o stupoare generală atât printre prietenii lui, cât și printre cele trei sau patru generații de studenți pe care‑i instruise. Unii l‑au dezaprobat. Se Împotriveau la ceea ce considerau a fi o popularizare, o vulgarizare a ideilor lui. Dar Însăși predarea, chiar dacă predai Platon sau Lucrețiu, Machiavelli, Bacon sau Hobbes, e tot un fel de popularizare. Produsele acestor mari spirite au existat de secole Întregi tipărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un prejudiciu pentru Aliați, declarase Lloyd George În fața Conferinței. Clemenceau a răspuns: „Ă deci e musai nevoie mare să facem concesii”. „Musai nevoie mare”, o expresie care acum dispăruse din limbaj, i‑am explicat lui Rosamund. Dar francezii Încă se Împotriveau propunerii germane de a‑și plăti hrana În aur. Clemenceau pretindea aurul german ca despăgubiri de război. Unul dintre miniștrii francezi, un evreu numit Klotz, a declarat că trebuie să li se ceară nemților flămânziți să‑și plătească hrana În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
distrat, cu ochelari blajini care‑i camuflau ideile arzătoare, era demonul eretic urât de universitarii din America și de aiurea. Ca unul dintre reprezentanții de frunte ai gândirii lui Davarr, Ravelstein era și el urât. Numai că el nu se Împotrivea deloc să fie considerat „dușmanul”Ă Ravelstein era tot ce doriți, numai slab de Înger, nu. Eu, unul, nu‑i apreciam prea mult pe profesori În general. Nu au avut mare lucru de oferit În insuportabilul secol care tocmai expiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]