4,324 matches
-
bănui pe Djamaledin că este autorul pamfletului. Îngrijorat, reformatorul se decise să intre În stare de răzvrătire pasivă. E un obicei pesan: când o personalitate se teme pentru libertatea sau pentru viața sa, se retrage Într-un vechi sanctuar din Împrejurimile Teheranului, se Închide acolo și primește vizitatori cărora le expune propriile-i plângeri. Nimănui nu-i este Îngăduit să treacă de grilaj ca să-i aducă Învinuiri. Lucru pe care Djamaledin, provocând o uriașă reacție a mulțimii. Mii de oameni năvăliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Reza, mi-am petrecut noaptea copiindu-l. Puteți să-l citiți, chiar trebuie să-l citiți, vă va Învăța multe. În plus, vă va ține ocupat pe parcursul lungii traversări. Dar să nu-l vadă nimeni altcineva. Ne găseam deja În Împrejurimile satului, poliția era pretutindeni, scotocea până și poverile catârilor, dar cine ar fi cutezat să oprească un echipaj regal? Ne continuarăm drumul până În curtea unei imense clădiri de culoarea șofranului. În mijlocul ei trona un uriaș stejar centenar, În jurul căruia forfoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca să Înțeleg cât era de justificată amărăciunea lui Fazel. Căci, pentru moment, evenimentele păreau să-i contrazică temerile. Nu a rămas decât câteva zile la consulatul britanic. Foarte curând, Mr. Wratislaw Îl conduse, În automobilul său, prin liniile rusești, până În Împrejurimile orașului Kazvin. Acolo putu să se alăture trupelor constituționaliste care, după o lungă așteptare, se pregăteau să avanseze În direcția Teheranului. Într-adevăr, atâta vreme cât Tabrizul era amenințat cu sugrumarea, șahul păstra un puternic mijloc de presiune Împotriva inamicilor săi, reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ale mușchetarilor și am căutat tot mai des relatări despre OZN-uri. Cu timpul, am ajuns să știu totul despre obiectele zburătoare neidentificate; că puteau frâna sau accelera extrem de rapid; că erau silențioase și, când apăreau undeva, toate zgomotele din împrejurimi amuțeau; că aveau numeroase forme și erau construite din metal. Când prietenii mei voiau să afle câte ceva despre ele, eram bucuros să le dau lămuriri. Deseori stăteam seara în curte și, în vreme ce prichindeii își vedeau în continuare de joacă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
intră Într-o agenție de voiaj, ceru voie să consulte o hartă a orașului, localiză rapid teatrul, de acolo degetul său arătător călători pe hârtie spre cartierul unde locuia violoncelistul. Zona era un pic cam departe, dar existau hoteluri În Împrejurimi. Funcționarul Îi sugeră unul dintre ele, fără lux, dar confortabil. El Însuși se oferi să facă rezervarea prin telefon și când moartea Îl Întrebă cât datora pentru munca sa el răspunse zâmbind, Treceți În contul meu. Așa e obiceiul, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
așteptare. Noaptea trecu, și nici un cuvânt. Violoncelistul dormi și mai prost decât În noaptea anterioară. În dimineața zilei de sâmbată, Înainte de a pleca la repetiție, Îi intră În cap ideea năstrușnică de a se duce să Întrebe prin hotelurile din Împrejurimi dacă era cazată acolo o femeie cu așa figură, așa culoare a părului, așa culoare a ochilor, așa formă a gurii, așa zâmbet, așa mișcare a mâinilor, dar renunță la planul nesăbuit, era evident că ar fi fost expediat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vedeai încrețiturile de pe suprafața b\lților și auzeai pic\turile clipocind pe streșini. Când m-am trezit, o ceață lăptoasă învăluia peisajul, dar de îndată ce a răsărit soarele, aceasta s-a risipit în b\taia brizei, iar munții și dealurile din împrejurimi mi s-au arătat în toată splendoarea lor. Am luat micul dejun împreună cu fetele, ca în dimineața precedent\ și apoi ne-am dus la colivie să vedem de păsări. Naoko și Reiko purtau pelerine galbene, cu glugă, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
semăna deloc cu Parisul, și nici cu Orleans. De altfel, Orleans nici nu era cine știe ce oraș. Da’ era plăcut acolo. Probabil că-i mai plăcut să locuiești acolo decît aici. Da’ era o prostie să vorbească așa, nici nu știa Împrejurimile New Orleans-ului. Îi plăcuse mereu În New Orleans, atît cît Îl știa, Însă pentru cei care așteptau foarte mult de la orașul Ăsta, era clar o dezamăgire. Și asta chiar că nu era luna În care să treci prin el. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de la bancă un apartament la marginea cartierului Village, imobilul avea portar - lux, nu alta! -, sală de gimnastică la subsol și o grădină amenajată pe acoperiș. Priveam pe fereastră de la înălțimea apartamentului său și mă simțeam ca un adevărat new-yorkez. Cunoșteam împrejurimile mai bine decât el. El lucra prea mult și nu avea timp de astfel de lucruri. Am găsit o curățătorie bună, unde îi duceam regulat costumele, un restaurant chinezesc care ne livra mâncare oricât de târziu, un bar foarte sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-i nici o problemă, mă asigură el. Îmi face plăcere. Ador să mă plimb prin Londra târziu în noapte. Când am început să nu mai beau, nu puteam dormi și îmi făcusem un obicei să iau mașina și să conduc prin împrejurimi. Uneori asta se întâmpla la două, trei noaptea. Mă trezeam, îmi dădeam seama că nu mai pot adormi la loc, trăgeam un pulover peste pijama și luam doar cheile de la mașină. Devenise un hobby. De plăcerea asta nu mă puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și se lungește pe sol, julindu-și amarnic bărbia. Ghinionul dracului! Pe loc, câțiva morți-vii se aruncă spre el, tălăngindu-și ciolanele. Cu coada ochiului, îl observă pe Șobolan, apărut în pragul ușii capelei, pe trepte, cu Momocilă alături, survolând ațâțat împrejurimile și ținând în brațe, ridicat, ca pe o jertfă, leșul sdrelit și hărtănit al lui Pizdeluș! Pisica aia ticăloasă i-o fi ros nenorocitului legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau peste noi! răcnește Dan. Pe nevăzute, Fratele intuiește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care se lupta viguros cu însuși contele Apponyi. Nu uită, firește, să ridice în slavă pe Grigore Iuga (a cărui nevastă e o minune de frumusețe și eleganță, de s-ar prăpădi de admirație toate domnișoarele de prin Amaradia și împrejurimi când ar vedea-o), să povestească cum a petrecut la castelul lor de la țară, ceva în felul castelului grofilor de la Beclean, și cum s-a întors la București cu automobilul, o distanță cam cât de la Bistrița până la Cluj. Transmise bătrânului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a treia. Zăpada ce o lăsaseră în București era o jucărie față de ce găsiră la Amara. La sosire, în Costești, îi așteptau sănii. Nadina tresăltă de bucurie. Cum ajunseră acasă, porunci pentru a doua zi o plimbare cu sania prin împrejurimi. Grigore se sculă mai devreme, să îngrijească de plimbarea proiectată. Avu însă o surpriză neplăcută. Aseară, Ichim, bătrânul vizitiu de nădejde, după ce a deshămat iepele de la sania cea bună și le-a adăpat, când le-a băgat în grajd să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răspunse și Isbă-șescu: "nu". Apariția bătrânului Miron Iuga în cerdac stinse subit toate glasurile. Câteva căciuli și pălării se ridicară instinctiv. În marginea cerdacului, la nivelul oamenilor, Iuga se opri. Dintr-o singură ochire observă că țăranii au cuprins toată împrejurimea conacului până la castelul lui Grigoriță și toată ograda argaților. Soarele coborâse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strâmbate de puterea luminii. ― Văd că într-adevăr ați venit tot satul, cu cățel, cu purcel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
disciplina armatei!... Ce catastrofă!... Vorbesc, firește, în general, fără să ne mai gândim la soarta ce ne-ar aștepta pe noi, ăștia care ne sacrificăm aici pentru fericirea țării! 7 În marginea satului țăranii trepădau de nerăbdare, umplând șoseaua și împrejurimea. Cu fețele roșii, cu ochii înflăcărați, așteptau și se îndemnau ca la o nuntă mare. Toți aveau de spus câte ceva, ca și când ceilalți n-ar fi știut nimic sau nici n-ar fi fost de față, și toți spuneau același lucru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
principali de acolo să-i putem confrunta și judeca împreună cu ăștialalți! zise maiorul Tănăsescu, întrerupîndu-se nerăbdător. Peste câtva timp se prezentă căpitanul Corbuleanu, sosit să reinstaleze postul de jandarmi. Maiorul se bucură. Avea nevoie de jandarmii cunoscători ai oamenilor și împrejurimilor localnice. Nimeni, din acest sat de criminali, nu-i inspira nici o încredere. Dacă și preotul bătrân s-a amestecat între rebeli și a fost împușcat printre ei, în cine să aibă încredere? (în realitate preotul Nicodim fusese să citească rugăciunile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se întreceau să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin praful înăbușitor, iar după câteva minute Lambert se opri. ― S-a pierdut iar? întrebă Kane. ― Nu. Schimbare de direcție. (Arătă spre stânga.) Pe acolo, acum. Lambert, cu ochii pe ecranul "căutătorului", Dallas și Kane cu ochii pe Lambert și împrejurimi, își urmau drumul. În jurul lor vânturile se întețiră un timp, ducând cu ele particule care se loveau de căști. Tic, tic... dați-ne voie... flic, poc... dați-ne voie înăuntru, înăuntru... Dallas se scutură. Tăcerea, pustietatea acoperită de giulgiul norilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Era o astronavă. Relativ intactă, radical străină în privința concepției. Nu aducea nici cu cele mai trăsnite extrapolări de care ar fi fost în stare. Liniile navei naufragiate erau vizibile dar nefirești, dând ansamblului o tulburătoare diformitate. Masa impozantă, halucinantă, sfida împrejurimile. După cum zăcea pe stânci, trebuie să fi aterizat ca Nostromo, pe burtă. Forma ei aducea în general cu un imens "U" metalic, cele două brațe fiind ușor curbate spre interior, unul mai scurt decât celălalt și mult mai adus. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
alte grozăvenii se adunau în negura îmbâcsită de praf? Căpitanul tânjea după siguranța caldă a pereților metalici ai lui Nostromo. Puternicele faruri care înconjurau structurile remorcherului ca un inel strălucitor, suplineau lipsa soarelui, gonit de pe glob. Departe de a înveseli împrejurimile, ele dispersau pe contururile lugubre ale stâncilor o aureola lunară nu prea ademenitoare. Tot mai numeroase, cocoloașele de praf aglomerate striau valul de lumină împrejmuit de noapte. Pe pasarelă, Ripley aștepta, se resemnase să nu mai facă altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu gâtul gol, nici nu voia să audă de alte orătănii aduse de prin incubatoare și ținea morțiș să-și refacă sectorul avicol al ei tot cu asemenea găini care-i plăceau și-i dusese vestea în sat și prin împrejurimi. După nopți de nesomn și chibzuială, într-una din dimineți, pe nepusă masă, îi spuse soțului:Geluțule, vreau să faci rost de ouă de la găini cu gâtul gol! De unde știi, de unde nu știi, nu mă interesează. Ai fost patruzeci de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vreau să faci rost de ouă de la găini cu gâtul gol! De unde știi, de unde nu știi, nu mă interesează. Ai fost patruzeci de ani șeful depozitului de lemne din Podu și ai cunoscut oameni de prin toate satele de prin împrejurimi. Cum dihonia de aviară n-a fost în toate părțile de aici, să te duci să-mi cauți și să-mi aduci ouă de la găini cu gâtul gol. Altfel, nu mai ai bătrânețe liniștită cu mine, îi spuse pe un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
1990, când s-a pensionat. Depozitul de lemne din Podu T. Se află într-o zonă fără păduri, lemnele fiind aduse de la mari distanțe. La acest depozit s-au întâlnit și se întâlnesc și astăzi oameni de prin satele din împrejurimi care vin să se aprovizioneze cu lemne. Și ca la morile sătești se adună fel de fel de oameni care povestesc ca la o șezătoare tot felul de întâmplări, se spun bancuri și se fac glume fără ca cineva să se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
biserici noi și în repararea celor vechi, după cum s-a stabilit înainte. 3.Să restituie mănăstirilor și altor particulari pămînturile și posesiunile mai sus menționate care le-au aparținut și care le-au fost luate în afara oricărei dreptăți, situate în împrejurimile Brăilei, Hotinului, Benderului etc., numite azi raia. 4.Să aibă față de clerici stima deosebită pe care situația lor o impune. 5.Să acorde familiilor care ar dori să-și părăsească patria pentru a se stabili aiurea un permis de liberă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și apariția prin surprindere a desanților i-au zăpăcit pe românii în retragere ; desantele au determinat trupele române să respecte cu strictețe condițiile prevăzute de acord pe timpul retragerii lor. Lansarea desantului a fost urmărită de toată populația centrelor populate din împrejurimi ; populația îi săruta și-i sălta pe comandanții și ostașii roșii, își exprimau bucuria de nedescris. În zilele ce-au urmat - 29, 30.6 și 1, 2.7 - trupele frontului au ieșit consecutiv : spre sfârșitul zilei de 29.6 primul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]