2,389 matches
-
cu pagini cretate, groasă și mototolită, pe care o împrumuta, când era în toane bune, și altora. O cerusem și eu o dată și, singur în dormitor, dădusem una după alta paginile cu zeci și sute de corpuri goale care se împreunau în cele mai fantastice moduri. Mă priveam uneori, gol, în oglinda de la baie. Coastele mi se înșirau ca într-o lecție de anatomie. Picioarele, aveam impresia, îmi erau ridicol de strâmbe. Pielea, galben-verzuie, deja ofilită. Nici o femeie nu avea să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Să nu-ți fie frică! îngenunchez lângă patul lui sărutându-î mâna, Ești mare acum și înțelegi, fiul meu, ai grijă de tine și, și nu uita ce te-am învățat, mâinile lui slabe, vineții s-au așezat deasupra mâinilor mele împreunate pe patul lui de moarte, tușește acum, se îneacă, și obrajii mei nu vor să-i dea prinosul de lacrimi cuvenit, se scutură de tuse, cum ar trebui să mă port, Doamne?! Vreau să mă călugăresc! vorbesc și eu așteptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întreb eu îndurerat, Sunt nevoit s-o fac, în pod plouă, tencuiala se crapă, e făcută din cărămizi de pământ și nu mai ține mult, vreau să extind mănăstirea, trebuie să mă gândesc și la ziua de mâine, cu mâinile împreunate la brâu, în sutana neagră, părintele Varava privește spre viitor, Vreau să deschid și o școală aici pentru tinerii călugări, să fac cunoscută mănăstirea noastră, sunt tot mai mulți copii pe la sate care n-au unde să se ducă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prin care își atinge domol cu șervetul buzele, despre nerăbdarea de a mă urca pe schelă îi vorbesc, despre, eu mai am încă în farfurie pizza cu ananas, numai eu vorbesc, ea tace acum privindu-mă, cuțitul și furculița ei împreunate în câmpia plată a farfuriei goale, așteaptă, pe fața de masă albă desfășurată palma ei stângă cu degetele subțiri odihnindu-se într-o dulce nepăsare, apoi mâna dreaptă sprijinindu-i tâmpla, ascultându-mă, eu vorbesc, despre biserică iarăși, despre culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
erau în afara jurisdicției LAPD și țineau de zona LAPD, patrulată de oamenii șerifului, așa că, probabil, funcționau cu aprobarea lor - la un anumit preț. Dar nu jurisdicția mă preocupa pe mine în timp de mergeam spre Valley. Mă gândeam la femeile împreunate cu femei. Nu la lesbiene, ci la fetele blânde cu comportament dur, cum erau cele pe care le obțineam ca premiu pentru meciurile câștigate. Cum rulam pe Cahuenga Pass, am încercat să le împerechez una cu alta. Dar nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trei zile pe Betty Short și cum ai tăiat-o după aia în două. Sears izbi în masă o dată, de două ori, de trei ori, apoi o azvârli cât colo. Roșcatul se sculă cu greu de pe scaun și îngenunche. Își împreună mâinile a rugă. — Dumnezeu este păstorul meu și n-o să mă lase să cad în păcat, murmură el, apoi începu să lăcrimeze. Sears se uită direct în fereastra-oglindă. Prin fiecare por al feței lui fleșcăite de bețivan răzbătea sila de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și mi-am mijit ochii până ce-am fost răsplătit cu un chicotit. Pe când mă dezbrăcam, ochii mi s-au obișnuit cu lipsa de lumină și am văzut-o pe Madeleine - un nud luminos pe un petic de cuvertură. Ne-am împreunat atât de viguros, încât arcurile patului au izbit podeaua. Madeleine își croi drum între picioarele mele, podidindu-mă cu sărutări, mi-o întări și apoi se răsuci rapid pe spate. Am pătruns-o, cu gândul la Betty și la coloana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Colin Miller și nici n-am zis nimănui că nu sunt de acord cu decizia inspectorului Insch de a-l elibera pe Ho... domnul Philips. Pentru că a fost decizia corectă la momentul acela. Comandantul se rezemă de spătar, cu mâinile Împreunate În față. — Și totuși, ai vorbit cu Miller, nu-i așa, sergent? — Da, domnule. M-a sunat dimineață la șase și jumătate, voia detalii despre arestarea domnului Philips. Inspectorul Insch se foi pe scaun. — De unde naiba a știut că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
buzunar plin de calmante și agenta Watson cu confirmarea că nasul nu-i era spart, mesajul le fu livrat de sergentul de serviciu: Logan trebuia să se prezinte În biroul inspectorului. În clipa aceea. Inspectorul stătea cu spatele la ușă, cu mâinile Împreunate la spate, cu craniul chel sclipind În lumina ce cădea de deasupra atunci când Logan intră. Insch privea afară pe fereastră la zăpada care cădea hotărât. — Ce mama naibii ai impresia că faci? Îl Întrebă. Logan Își frecă din nou gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
i-o dăduse Augustus, i-a interzis să vadă oameni, oricare ar fi fost ei, să iasă din casa aceea mizerabilă unde era surghiunită. Ura lui nu s-a potolit până când n-a găsit-o prăbușită pe jos, moartă. Își împreunase mâinile și le frământa, încât încheieturile degetelor se albiseră. Cât despre sora mea, n-am mai văzut-o; e izolată acolo și în ziua de azi... Și nu poți face nimic. Tiberius a prefăcut insulele acelea în niște închisori unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
chiar În brațele mele. Era Luminița D., care a leșinat, săraca. (miezul nopții) Avem de discutat poemul dramatic Cain de Byron. Pentru a mă pune În temă, recitesc din Genesa episodul „Cain și Abel“. Iată-l: 1. Adam s-a Împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas Însărcinată și a născut pe Cain. Și a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!“ 2. A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban iar Cain era plugar. 3. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire de oase Mirosul greu e mortăciune să-l stoarcem din vorbe măcar. Să ne-noim În vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te sprijini mereu de ceva solid; apa ți se pare un element Înșelător și trece multă vreme până când capeți În apă acea siguranță a mișcărilor pe care o ai pe uscat. A trece Oltul Înot În josul podului acolo unde se Împreunează cele două brațe ce ocolesc insula plină de sălcii și unde apele se izbesc, formând valuri furioase, Într-un torent periculos nu se Încumetă oricine. Acolo Îmi plăcea să mă scald; să tai apa cu mișcări repezi de brațe, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deși cumpărătoarea de la casă tocmai își aranja restul și bonul în poșetă, pregătindu-se să se aplece să-și ridice sacoșele și să pornească. Coada s-a mișcat puțin înainte și mi-am privit sugestiv fata-gogoașă. Stătea impasibilă, cu mâinile împreunate pe suprafața de cauciuc a benzii, privind ultima clientă cum își ridică încet cumpărăturile și se întoarce să plece, întinzându-se apoi înainte către o franzelă învelită în plastic și trecând-o prin fața aparatului de scanat cu un gest mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să-și permită să spună orice. — Ce să fac dacă abia aștept să încep? Cum niciuna dintre voi nu s-a sfiit să remarce, am mult, foarte mult de recuperat, spuse Emmy. Adriana își impuse să se poarte frumos. Își împreună mâinile și zise: — Bun, hai să vedem. La câți bărbați te gândești pentru anul ăsta? Leigh, speriată ca nu cumva fetele să-și aducă aminte că ea nu fusese de acord să facă vreo schimbare, interveni nerăbdătoare. — Eu zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vârât capul între ele, erau reci chiar dacă transpirau. Italia se aplecă gâfâind deasupra mea. Îmi simțeam ceafa umezindu-se de la gura ei... M-am ridicat brusc, lovindu-mă de fața ei. M-am așezat din nou pe divan. Mi-am împreunat mâinile și le-am strâns cu forță. Mi-am fixat privirea pe degetele înodate. — Sunt căsătorit. N-o priveam, o intuiam, într-o zonă nefocalizată, la extremitatea privirii. — N-o să mai vin, m-am întors să-ți spun asta... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Eugenia, ca să te amuzi și dacă ții neapărat, poți să-i faci ochi dulci nătărăului. — Mauricio! — Ai dreptate; nu te supăra, scumpetea mea! - și, strângându-și brațul, își apropie capul de cel al Eugeniei, îi căută buzele cu ale lui, împreunându-și-le, cu ochii închiși, într-un sărut umed, tăcut și lung. — Mauricio! Și-l sărută pe ochi. Nu mai putem continua așa, Mauricio! — Cum? Păi e ceva mai bun decât asta? Crezi c-o să ne fie vreodată mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
într-o sală de judecată a statului New York, sub privirea severă a lui Alexander Hamilton, a lui Dwight D. Eisenhower și a lui Averell Herriman, puteam auzi ecoul gemetelor mele înfundate în timp ce stăteam întins în pătucul de sub scări și mă împreunam cu amintirea lui Charlotte pe care o luasem în ascunzătoare cu mine. Dar apoi vocea răstită a tatălui meu îl înăbușea. — Mergem pe vârfuri toată ziua în șosete, nu putem nici să ne ușurăm de teamă să nu fim auziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
carnea ei. Până când atingerile și plăcerea Încetară să mai fie rezultatul relației dintre un bărbat și o femeie și se preschimbară Într-o singură ființă, care Își astâmpăra setea. În după-amiaza aceea se simțise nu ca un bărbat care se Împreunează cu o tânără femeie, ci ca și cum ar fi trăit dintotdeauna În pântecul ei, care nu mai era pântecul ei, ci pântecul lor, iar penisul devenise penisul lor, și pielea lui nu mai Învelea trupul lui, ci trupul lor. Spre seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cărămidă, prin care se strecura întunericul serii, punctele luminoase ale felinarelor ca niște ace în câmpurile ninse. Sub pleoapele închise pe jumătate nu se zărea nici un zvâcnet, nici un tremur. Era liniște deplină. Acum ajunsese la destinație. I-am luat mâinile împreunate în poală și am tresărit. Erau mai calde decât ale mele.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să nu ți-o spun, adăugase el, fiindcă n-ai făcut decât să încurci virgulele la copiatul manuscrisului și să stâlcești ortografia, așa că nu poți avea nici o pretenție bănească. Mi-am scos pălăria și cu trei degete ale mânii drepte, împreunate la vârfuri ca pentru închinăciune, am apucat cele câteva fire de păr din creștetul capului, ridicându-mi astfel țeasta ca un capac de pudrieră. Acum, când se putea vedea rumeneala creierului meu devastat de un incendiu lent și înăbușit, rugai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rigoare a vizitelor de condoleanțe, cu toate că vorbește cam așa: - Nici nu mă preocupă protocolul în momentul de față, când am venit să-mi iau rămas bun, de la vechiul meu prietenă E în uniforma albă, cu casca subsuoară, și cu mâinile împreunate deasupra centironului. După fiecare frază își privește vârful pantofului alb, ca pentru a-și orândui gândirea. Apoi trece în salon să ia o gustare. ă Iată și pe Omul cu ciocul de aramă. Și-a pus o cravată neagră. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Theodora Îl găsi apăsător În camera supraâncălzită, cu ferestrele bine Închise, și ședea pe jumătate Întinsă Într-un șezlong, fumând o țigară turcească dintr-un portțigaret. Theodorei, așezată drept, În cel mai puțin uzat dintre costumele sale taior, cu mâinile Împreunate În poală, Edith Wharton i se păru pe jumătate grande dame, pe jumătate grande courtisane, zvonurile despre neregulile din viața ei particulară cum nu se poate mai plauzibile. Doamna Wharton recunoscu imediat că nu avea nevoie de serviciile ei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din punct de vedere profesional. Și atunci, de ce avea atâtea emoții? Pentru că, oricât ar fi fost de atente pregătirile, nu puteai fi niciodată sigur că o piesă „merge“ până nu o scoteai În fața publicului. Se Întoarse pe spate și Își Împreună mâinile pe burtă, În poziția pe care o văzuse la o figurină sculptată de pe un mormânt dintr-o catedrală veche. Pe mormântul lui Fenimore nu erau statui, doar o cruce simplă. Îl vizitase, În fine, În mai, alungat din Veneția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Norman era sigur că se schimbase. — Cred că ai dreptate, admise Beth. — Când s-a Întâmplat? — Am putea derula mai târziu benzile Înapoi, spuse ea. Acum trebuie să ne ocupăm de cele două tipe. — Cum? Întrebă Norman. — Simplu, spuse Beth, Împreunându-și din nou pumnii. Avem cinci capete explozive În Cilindrul B. Mă duc acolo, iau două din ele și-i mătrășim pe Îngerii păzitori. Iar tu alergi Înăuntru și-l Înțepi pe Harry. Dacă nu ar fi arătat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]