6,395 matches
-
când auzi glasul calm al bunicului spunându-i: - Sunt fără viață! Abia așa, moș Ion, realiză faptul că ochii lupului, nu străluceau ca atunci când își urmărea prada, ci priveau fix... în adâncul pădurii. În noaptea aceea, bunicul a reușit să împuște Lupul Sur pe care l-a adus în sat cu carul, așezându-l, apoi, în bătătura casei, pe o capră de tăiat lemne, într-o poziție de credeai că-i viu. Sătenii au venit să-l vadă, mirându-se și
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
făcut doar în ungurește... Da atunci, vremurile or fost aspre nu numai că nu am avut școală românească. Trupele hortiste au făcut dezastru pe aici. În noaptea de 10 spre 11 octombrie ´44, în retragerea lor din zonă, ungurii au împușcat zeci de civili nevinovați, pe care i-au aruncat în gropi comune...Buna mea și o fată de-a ei și-au găsit așa sfârșitul, Dumnezeu să le ierte și să le odihnească, zise încetișor în timp ce își făcu de trei
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
ce l-a fitirisit pe chei: „Nu știu cum să-ți spun, Maria, la câte-am făcut, o meritam din plin!” Cred că, mai întâi, trebuie expertizat psihiatric Demisul național. Papa a putut să-l ierte imediat pe cel care l-a împușcat, iar el ține morțiș să-l bage în pușcărie pe tânărul Zglobiu (ce nume predestinat!). Rușine! Mircea Diaconu a prezentat nota de plată a campaniei electorale. 1.000 (o mie) de euro. Deși, în România, plățile se fac în lei
TABLETA DE WEEKEND (66): MISIUNE ÎNDEPLINITĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365273_a_366602]
-
puțină vreme după meciul de fotbal, din care avuseseră parte doar de ecourile din tribune, printre fumurile de țigară își strecoară în șoaptă, de la unul la altul, o știre tulburătoare; santinela din postul de pază de la poarta unității s-a împușcat! Unii izbucnesc în plâns. Cei mai mulți își rețin lacrimile găsind sprijin în legăturile sufletești cu lumea din afară. O bună parte se simt rămași pe dinafară față de orice altă lume, pierduți în absurditatea irealului, între ei regăsindu-se și Albert. Percepția
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
ajungă acasă la ai săi, singurii la care mai putea spera că va găsi înțelegere și sprijin. Nu el ceruse să fie învățat să ucidă, nu el ceruse să fie învățat să urască dușmanul imaginar, să tragă, să tragă, să împuște până și aviația inamică chiar dacă încărcătorul pistolului automat era lipsit de muniție. Și-a strâns la piept AKM-ul, „ Leana ” - iubita de care, în luptă sau în orice teatru operațional, nu te poți despărți decât cu prețul vieții sau al
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
grămada de coceni reconfigurată de Comănescu. L-a zărit. Dormea somn adânc, obosit de căutările drumului celui mai ferit, cel mai sigur, obosit de frământările gândurilor. Nechifor a avut o tresărire vecină cu spaima realizând că ar fi putut fi împușcat la fel ca și comandantul de pichet. Din căruță s-a aruncat asupra lui. Instinctul l-a îndrumat să vizeze arma acestuia. A înșfăcat-o rostogolindu-se cu ea cu tot sub privirile mirate ale cailor. Comănescu, luat prin surprindere
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
să-l prindă pentru a-și primi pedeapsa ?! În minte a răsturnat realitatea. Și-a șters din memorie momentul dezarmării lui. S-a văzut înconjurat de foștii lui camarazi înarmați. Din foișorul lui de observație a deschis focul asupra lor împușcându-i pe toți cu ura ce o simțea acum. Cei vizați au simțit din plin împunsăturile privirilor lui. Au simțit nevoia să bea. Aceeași nevoie o simțea și comandantul lor. * Două camioane cu soldați, încadrate de două mașini de teren
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
din satele apropiate venea la dânsul luând tămăduire. Într-una din zile, pe când sfântul cioplea cu dalta o fereastră la chilia sa, un vânător de pe versantul celălalt al peșterii, crezând că are de-a face cu vreo sălbăticiune, l-a împușcat curmându-i viața. Au venit sătenii și l-au ridicat pentru cinstita înmormântare dar pentru că vestea petrecerii lui minunate depășise de mult hotarele Țării Hațegului, au venit și niște călugări din Muntenia, nu se mai știe exact de la care mănăstire
CUVIOSUL IOAN DE LA PRISLOP de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365030_a_366359]
-
unde se află centrala termonucleară. Tot de acolo traversează întregul podiș dobrogean Canalul Dunăre-Marea Neagră, operă a fostului dictator, ca de altfel și platformele marine de petrol, combinate, siderurgii și multe altele, ca să nu ducă lipsă cei care l-au împușcat fără judecată dreaptă și de pe urma căruia s-au îmbogățit prin jaf la nivel național... În perioada estivală turistul iubitor de litoral își petrece concediul pe plaja din Stațiunea Mamaia, aflată în nordul orașului port Constanța, stațiune numită și Perla Litoralului
DELTA ŞI PERLELE LITORALULUI ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365047_a_366376]
-
gânduri comenzile vin una după alta cum spune matei roata a fost inventată și noi trebuie s-o dăm câteva momente de-a dura cărțile au fost scrise și noi trebuie să ne punem numele pe ele mistreții au fost împușcați și noi trebuie să ne fotografiem cu piciorul pe burțile lor rebelul a fost ghilotinat și noi trebuie să-l legăm la ochi toamna vine sub formă de repetiție trăiască intrările trăiască ieșirile netezești febra complice a cărții liniștea dorinței
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
cum să scriu ceva ce să fie pe placul Domniei Tale. Se pare că osânda aceasta ce se numește "Să fie scriitor!" (ca și cum o căpetenie de oști ar ordona: "Să fie ucis!", " Să fie pus în ștreang!" ori "Să fie împușcat!") ne face pe noi, scriitorii, tare invulnerabili. Ne-au băgat prin închisori, ne-au ucis, ne-au făcut de râsul societății moderne și uite că specia noastră n-a dispărut, ba mai mult, s-a înmulțit în contradicție fermă cu
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
cum să scriu ceva ce să fie pe placul Domniei Tale. Se pare că osânda aceasta ce se numește "Să fie scriitor!" (ca și cum o căpetenie de oști ar ordona: "Să fie ucis!", " Să fie pus în ștreang!" ori "Să fie împușcat!") ne face pe noi, scriitorii, tare invulnerabili. Ne-au băgat prin închisori, ne-au ucis, ne-au făcut de râsul societății moderne și uite că specia noastră n-a dispărut, ba mai mult, s-a înmulțit în contradicție fermă cu
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
de soarta țăranilor dar acum nu mai ești țăran, ești muncitor.... - Nu am încredere în ăștia și apoi a mai fost ceva. - Ce anume? - Am văzut pe front ce le făceau nemții comuniștilor ruși; îi puneau în genunchi și îi împușcau în ceafă, fără nici o judecată. - Pe front? - Eram în spatele liniei frontului; nemții erau sabotați. De fiecare dată când se întâmpla răscoleau ținutul. - Căutau partizani? - Erau sabotați de civili; îi luau din case ca din oală, aveau informatorii lor. - Cum de
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
dată când se întâmpla răscoleau ținutul. - Căutau partizani? - Erau sabotați de civili; îi luau din case ca din oală, aveau informatorii lor. - Cum de ai putut să lași să se întâmple așa ceva; să privești cum erau executați?... - As fi fost împușcat și eu. Erau dușmanii noștri. - Tu unul chiar îi dușmăneai? - Nu, atunci nu, dimpotrivă... - Dimpotrivă ce? - Viața mi-a fost salvată de două rusoaice. - M-au găsit în zăpadă înghețat; ieșiseră după lemne. M-au dus acasă la ele, înghețat
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
după lemne. M-au dus acasă la ele, înghețat cum eram. M-au dezbrăcat și amândouă m-au frecat cu zăpadă, m-au învelit.... una din ele s-a dezbrăcat și a intrat sub așternut. După asta n-am mai împușcat nici un rus; m-am rugat la Dumnezeu să mă ierte pentru ce făcusem până atunci. - Dacă înțeleg bine, i-ai dușmănit totuși.... - Da. Atunci când ne-au devenit aliați. Față de nemți au fost niște porci; au jefuit și au siluit tot
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
porci; au jefuit și au siluit tot ce au prins. - Românii cum au fost? - .......? - Când ați intrat în Ungaria; cum s-au purtat românii cu populația civilă? - Mai rău decât rușii! - Adică...? - Știu doar că am împiedicat doi ticăloși să împuște două femei după ce le siluiseră. - Erau români? - Da. - Erai singur? - Da. - Cum ai putut să-i dovedești? - Ar fi putut să mă împuște și pe mine și pe femei; m-au scuipat numai iar femeile au plăns și cred că
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
românii cu populația civilă? - Mai rău decât rușii! - Adică...? - Știu doar că am împiedicat doi ticăloși să împuște două femei după ce le siluiseră. - Erau români? - Da. - Erai singur? - Da. - Cum ai putut să-i dovedești? - Ar fi putut să mă împuște și pe mine și pe femei; m-au scuipat numai iar femeile au plăns și cred că mi-au mulțumit pe limba lor. Poate și rugăciunile lor m-au ajutat să rămân în viață. - Chiar crezi asta? - Da, mai ales
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
nu mai vorbim de broaștele care pot trece nestânjenite arterele de circulație. - Cum asta? se arătă mirat îngerașul - Iepurii se înmulțesc ca iepurii și dacă dușmani naturali nu au, căci lupii au fost surghiuniți în Europa de Ost, iar de împușcat nu e voie, populația iepurească va depăși în scurt timp populația omenească și va avea pretenția legitimă să conducă țara. - Și broaștele? - Peste tot unde există posibilitatea ca o broască să traverseze șoseaua, Ecologiștii vor face treceri de broaște, numai
PROGNOZELE ŞI CRUDA REALITATE, READAPTAT IN 2013 de VIOREL BAETU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364787_a_366116]
-
a spus că au fost alte atentate și ar fi cazul să stau pe acasă. Au trecut câteva zile și mă gândeam să încep să scriu cartea, dar atentatele dure¬roase din Franța m-au cutremurat. Vederea atâtor oameni nevinovați împușcați fără milă m-a făcut să cred că am avut dreptate atunci când am scris în cartea mea, „Dreptul la viață”, că trăim într o lume murdară și plină de sânge, unde cei buni îi lasă pe cei răi să crească
IUBIRI...ȘI IUBIRI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364785_a_366114]
-
din mers, fuck și eu un vers. Unii au râs, alții l-au scuipat, vorba vine, i-au tras niște scatoalce pentru nulitatea conținutului și inestetica formei, dar confesiuni după atâta infestare, ce mai? Fraza cade greu, ca o pasăre împușcată în ceață, călăul mănâncă înghețată, se linge pe buze, locul este obișnuit, toți trăim azi, chiar și literatura, beți de soare , ies ocnașii din Casa Morții, ca un vis a trecut întunericul orbitor ( nimic despre Mircea C.), greu mă-mpăcam
EXPERIENŢA MARELUI FUCK de BORIS MEHR în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364824_a_366153]
-
Todor Baci, Marko și Judith Csaba, Budapesta, 15 sept. 1919”. II. Ip, noaptea de 13-14 septembrie 1940**: Un vecin ungur i-a indicat caporalului Marko Csaba casa lui Toader Baciu. Pe acesta și pe băiatul lui cel mic i-a împușcat cu revolverul, iar pe nevasta lui Toader, nora lui și cele două nepoțele de 2 și 3 ani, le-a spintecat cu baioneta, erau toți buimaci, neștiind ce se întâmpla. Ajuns la cazarmă, curios, a căutat să vadă ce era
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
Bărbăție și Credință”, chiar de către generalul Eremia Grigorescu, fiind înaintat și la gradul de caporal. La ceremonie, îna- inte de a-i prinde medaliile în piept, generalul l-a întrebat: - Caporal Pătrașcu, ia spune-mi, domnu- le, câți nemți ai împușcat? - Să trăiț’, domnule gheneral, nu știu, nu i-am numărat! - i-a răspuns Chircuț în poziție regulamentară. Generalul, amuzat și, în același timp - surprins de răspunsul lui, i-a zis atunci: - Bravo caporal, să trăiești! Apoi i-a pus medaliile
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
medaliile „Virtutea Militară” și „Bărbăție și Credință”, chiar de către generalul Eremia Grigorescu, fiind înaintat și la gradul de caporal. La ceremonie, înainte de a-i prinde medaliile în piept, generalul l-a întrebat: - Caporal Pătrașcu, ia spune-mi, câți nemți ai împușcat? - Să trăiț’, domnule gheneral! Nu știu, nu i-am numărat!, i-a răspuns moșu’ Chircuț în poziție regulamentară. Generalul, amuzat de răspuns, i-a zis atunci: - Bravo, caporal, să trăiești! Apoi, i-a pus medaliile în piept și l-a
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
vorbea rar și mormăit; Radu (Dinu Cojocaru) - toată ziua fredona cântecul „Radu mamii, Radule”; Sclipa (Dinu Teșcuț, bărbatul Childirușei) - când era chemat, răspundea invariabil: „Într-o sclipă viu!”; Stan Șofâlcă (Stan Chirigescu, Stan Păpușă) - șofâlcăia atunci când mergea, în război fusese împușcat în spate și rămăsese cu sechele neurologice; Șlaifăr (Ion Șandru, Nelu Jidanu) - era vân¬zător la ,,Alimentara” (în limba germană: schleiffer = ne¬gustor); Țambalagiu’ popii (Niță Mandea) - era țârcov- nic și acompania preotul satului; Tocănoaia (Ioana Rebegel) - femeie care toca
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
serata respectivă măcar o singură secvență ar fi trebuit salvată, și anume, un poem scris pe loc, acolo în sală, de către o poetă și dedicat martirilor Timișoarei. Pentru ei era ceva de domeniul fantasticului să se fi murit în stradă, împușcat pentru ideea de libertate. Acum, din păcate, în lume lucrurile au luat-o razna și chiar poeta respectivă cu sensibilitatea ei nu mai consideră un astfel de incident ca pe ceva rarisim. Ar fi fost bine dacă salvam acel poem
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]