2,573 matches
-
cu acțiunea principală. Dragostea pe care i-o poartă Infanta lui Rodrigue, de nemărturisit la începutul piesei, căci Rodrigue este de un rang inferior ei, nu mai este așa când Cidul, învingătorul Maurilor, a salvat regatul Castiliei. Totuși Infanta își înăbușă pasiunea arzătoare. Această acțiune secundară nu are deci nicio incidență asupra dragostei dintre Rodrigue și Ximena, care constituie acțiunea principală. Unitatea de acțiune nu este deci respectată în piesă. La fel se întâmplă cu personajul Sabinei în Horace, care suportă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de succes provoacă mai mult indignarea și ura împotriva celui ce face să sufere decât mila pentru cel care suferă, și că astfel acest sentiment care nu este specific tragediei, numai în cazul în care este bine apărat, îl poate înăbuși pe acela pe care ea trebuie să-l producă și să lase auditoriul nemulțumit din cauza furiei pe care o ia cu sine și care se amestecă cu compasiunea, pe care i-ar plăcea s-o ia cu sine fără vreun
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenă a unor oameni foarte virtuoși sau foarte răi aflați în nenorocire." (Discurs despre Tragedie) Dacă un om "foarte virtuos", persecutat de unul "foarte rău" , scapă dintr-un pericol în care acesta continuă să rămână, apare mila, fără să fie înăbușită de ura față de personajul care persecută. Configurația este atunci acceptabilă. Pentru a-și ilustra vorbele, Corneille citează ca exemplu Rodogune și Heraclius, piese în care a realizat-o perfect. "Nenorocirea lor aduce aici un sentiment de milă care nu este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ura față de personajul care persecută. Configurația este atunci acceptabilă. Pentru a-și ilustra vorbele, Corneille citează ca exemplu Rodogune și Heraclius, piese în care a realizat-o perfect. "Nenorocirea lor aduce aici un sentiment de milă care nu este nicidecum înăbușit de aversiunea pe care o avem față de cei care îi tiranizează, pentru că se speră într-una că vreo întâmplare fericită îi va împiedica să moară; și deși crimele lui Focas și Cleopatra sunt prea mari pentru a-l face pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care niște autori creduli le-au urmat literal, întreabă el în Noul Eseu asupra artei dramatice la capitolul XII, intitulat " Despre defectele de evitat în dramă"? Să faci din teatru, cum s-a spus, un fel de parloir, să înăbuși acțiunea, să o concentrezi asupra unui punct unic și forțat, în douăsprezece picioare pătrate. Uitați-vă la frumoasele scene din Shakespeare. Cezar traversează piața publică: este înconjurat de senatori; Cassius, Brutus și Casca își pregătesc deoparte dreapta răzbunare. Poporul se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
recunoști, și să nu fie acolo unde crezi că-l vezi. Căci sentimentul este ceva ce ține de interior, asupra căruia nu ne putem face o părere decât prin manifestările sale exterioare. Or, este posibil ca anumite condiții fizice să înăbușe această expresie, sau cel puțin să o slăbească și să o facă îndoielnică. Pot exista la actor asemenea trăsături, o asemenea fizionomie, un asemenea sunet al vocii, de care suntem obișnuiți să legăm în gând niște calități, niște pasiuni, niște
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o lungă descriere clinică a ciumei și a efectelor sale asupra comportamentului maselor. Dacă teatrul îi seamănă ciumei, asta se explică prin faptul că el aduce pe scenă momente de tensiune extremă, arătând ceea ce omul a încercat mereu să-și înăbușe, cruzimea. Dacă teatrul esențial este ca ciuma, scrie Artaud în Teatrul și ciuma, asta nu se datorează faptului că este contagios, ci pentru că, la fel ca ciuma, el este revelația, scoaterea în față, împingerea către exterior, a unui fond de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
căror caracter dureros s-a șters cu timpul. "O persoană care, în viața reală, este în plin centrul unei drame afective sfâșietoare, este incapabilă să vorbească despre ea într-un mod coerent, scrie Stanislavski. În astfel de momente, lacrimile îl înăbușă, vocea i se frânge, intensitatea sentimentelor îi umple gândirea de confuzie, aspectul său înduioșător îi sperie pe cei care privesc și îi împiedică să înțeleagă chiar și cauza ce i-a provocat durerea. Dar timpul, care vindecă totul, potolește agitația
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aluneca în nesimțire, cum se sleiește în nemișcare și se destramă în neființă. „ - Oari, ci fac Anton șî Anuca... pe unde-or ci oari?! Măcar Anuca, de-ar ci fost aicea... Am nevoi di dânsa! zise el simțind că se înăbușă. - Doamni, fă-ți milă di mini... Doamni, facă-se voia Ta .. iartă-mă Doamni... Tatu‟ nostru, cari ești în Ceruri...! Simțea cum din ce în ce, i se împotmolește mintea, iar glasul îi tremură... Trecuse de miezul nopții. Ploaia încetase
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de la schitul de sus, de sub creastă, vălurit peste vale. Băteau de vecernie... A doua zi era Duminică. Tresări... Gânduri nebune îi alergau prin goana sângelui. Întreaga-i ființă se prefăcu într-un strigăt pe care-l sfărâmă între dinți... îl înăbuși cu pumnii în piept. Închise ochii strâns... strâns. Și, loviturile imimii în pieptul ei rămâneau în urechi ca bătăi de clopot. Clopotele continuau să bată rar, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o piatră în oglinda apei liniștite. Plecă... plecă luând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acasă și o privea pe Minette cum tăia felii de ștrudel cu mere. Poftim. Minette îi întinse o farfurie când Darcey intră în bucătărie adulmecând. —Maman, știi că poți să faci infarct din așa ceva? Darcey luă o felie de ștrudel înăbușită în frișcă. Cât despre ciocolata caldă... Minette făcea ciocolată caldă de casă, dintr-o rețetă secretă elvețiană, care, într-adevăr, își datora gustul excelent mormanelor de ciocolată neagră pe care le aducea de fiecare dată când își vizita familia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din frigider. Acum chiar că mă îngrijorezi, spuse ea. Ce-i cu răsfățul ăsta? — Păi, iubito, în ultimul timp ai muncit mai mult ca niciodată și te-ai și ocupat de toate pregătirile de nuntă... Arăți foarte obosită. Nieve își înăbuși un căscat. — Chiar sunt obosită, recunoscu ea. Oricât m-ar durea s-o spun, de-abia aștept luna noastră de miere. —Excelent, se auzi glasul lui Aidan din bucătărie. Sper că în sfârșit ai priceput și tu de ce e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
stradă pătrundeau prin perdelele ei diafane, scăldând camera într-o lumină aurie slabă, care i se părea de obicei plăcută; dar în această seară nu era suficientă. Așa că aprinse becul la baie și lăsă ușa deschisă ca să nu se simtă înăbușită de beznă. Dar tot nu putea dormi. Se gândea cât de speriată fusese în lift și se întreba ce naiba s-ar fi întâmplat dacă Neil și Anna n-ar fi apărut; dar cel mai mult o frământa gândul că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de mare lucru din ea, decât că, asemenea majorității recepțiilor de nuntă din lumea bună, și aceasta avusese loc la Adlon Hotel. Am recunoscut pagoda caracteristică a „Fântânei Șoaptelor“, cu elefanții ei sculptați, din Grădina Goethe a hotelului. Mi-am Înăbușit un căscat. Nu era tocmai o fotografie bună și avusesem parte de suficiente nunți pentru o zi. I-am dat poza Înapoi. Un cuplu frumos, am remarcat, aprinzându-mi un alt Muratti. Trabucul negru al lui Six zăcea stins În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
iotă din ceea ce spunea vecinul ei cu picior de lemn. Atunci el ridică vocea și se porni să peroreze Împotriva trădătorilor - oricare ar fi fost ei, nu mi-am dat seama - care Încercau să saboteze revoluția națională. Aici ea Își Înăbuși un căscat. Până la urmă, când Joey ajunse la subiectul lui preferat, glorificarea Führerului, ea sări În picioare și opri radioul. — Dumnezeule, cred că l-am auzit destul pentru o singură seară. Se duse la gramofon și alese un disc. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
paznicului. M-am așezat jos pe trepte, mi-am scos pantofii și șosetele și mi le-am pus la loc În ordine inversă, cu ciorapii peste pantofi. E un truc vechi, preferat mai ales de către hoții de locuințe, pentru a Înăbuși zgomotul făcut de Încălțăminte pe suprafețele dure. M-am ridicat În picioare și mi-am Început lunga ascensiune. Când am ajuns la etajul 8, inima Îmi bătea tare din cauza efortului de a urca și de a trebui să respir În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am descoperit că bastarzii ăștia proști votaseră la alegeri cu o bandă de gangsteri. Ce zici de asta? Păi, nu da vina pe mine, amice, că eu am votat cu social-democrații. Ai aflat cumva cine Îl plătea pe Red ca să Înăbușe grevele oțelarilor? Ai auzit vreun nume, poate? El strânse din umeri: — Șefii, presupun. Nu trebuie să fii detectiv ca să-ți dai seama de asta. Dar nu am auzit niciodată nici un nume. — Dar era ceva cu siguranță organizat. — O, da, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Eu însumi mă apropii de granița celor 52 de ani și trebuie să-mi fac un bilanț. Mă culc cu acest gând. zei Statuia uriașă a unui zeu. Orb și mut ca moartea. Bătrân ca lumea. Zeul va fi murit înăbușit de propria sa mască, asistat de vulturii care vin noaptea să se culce în iarba crescută peste pietrele piramidei. Acești zei nu dădeau șanse de mântuire, ci amânări. Nu așteptau rugăciuni, ci sacrificii. De altfel, ei înșiși s-au născut
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
altele, ruine aproape devorate de pădure, unele prinse, înlănțuite de rădăcinile și de ramurile arborilor tropicali... Întâmplarea bizară cu indigenul care s-a apropiat în zilele următoare declarând că era "proprietarul" junglei unde fuseseră descoperite monumentele... și, în sfârșit, piramida înăbușită de mărăcinișuri și de arbori ceiba... pietre enigmatice despre care lumea nu știa nimic, nici despre civilizația care le lăsase în urma ei (toate acestea se petreceau prin 1840, parcă)... ruinele unui oraș părăsit în desișul junglei ca epava unei corăbii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
întîmplă să lipsească și din casele celor mai bogați din pricina climatului torid care face mai acceptabil hamacul pentru odihnă*. * în cazul celor de condiție modestă, mai există o explicație: odată hamacul strâns, încăperea, singura, rămâne liberă. Căldura devine cumplită. Te înăbușă, pur și simplu. Toate batistele sunt ude și renunți să-ți mai ștergi transpirația care-ți intră în ochi și-ți sărează buzele. Treptele piramidei ard ca un cuptor încins. Pietrele sacrificiilor s-au transformat în ruguri. Nu mai trebuie
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cenaclul la lumina aproape conspirativă a unei veioze, care ne făcea figuri de cadavre galvanizate, șapte-opt gălbejiți citind poezii pe fondul muzicii rock și al tropăitului obsedant de dincolo de ușă. Ieșeam din nou prin mijlocul dansatorilor, fără să ne putem înăbuși un sentiment de umilință și culpabilitate.) In prima seară la Budila am citit câteva zeci de pagini din Metamorfoza lui Kafka, bruiat permanent de Suzy Quatro, cu al ei Sticks and stones can break my bones/But they can't
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prin spate, strîngîndu-i sânii în palme, mîngîindu-i șoldurile și fesele. Ea își duce o mână între picioare, simțind contopirea 41 sexelor deasupra degetelor ei. Stăteam cu ochii deschiși în întuneric și-mi imaginam, încercam să nu respir și să-mi înăbuș bătăile sângelui în tâmple, ca să nu pierd nimic din ce se întîmpla la câțiva metri sub podeaua mea, între cele două corpuri goale, pe cearșaful încrețit și jilav. Părea că întreaga substanță din univers se reducea la beznă absolută, având
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam, frica îmi era înăbușită ca și vocea. Știam că trebuie să ajung acolo, în mijloc, să fac față vedeniei de-acolo. Deodată drumul s-a ridicat oblic în sus ca un horn perlat. Urcam cu greu acum, agățîndu-mă de pâsla din ce în ce mai albă, de firele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îmi făceam vizuina acolo unde nimeni nu ar fi stat, de ce veneau peste mine și acolo? "Lăsați-mă-n pace! Lăsați-mă dracului în pace!" strigam pe coridoarele pustii și în sălile înghețate în plină vară. Am ieșit, căci mă înăbușeam, pe ușa principală și am coborât scările înghiocate și maiestuoase. Cobo-rînd treptele, mângâiam cu palma spinarea balustradei: cât de sfărîmicioasă! ce încrustată de licheni! Totul era putred în conacu-ăsta de țărână aglutinată. Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă călugăresc! vorbesc și eu așteptându-i binecuvântarea, palma lui eliberată de mâinile mele caută creștetul capului meu, mă mângâie, Fiul meu, ascultă-mă! Nu înainte, lasă-ți inima să vorbească întâi, ascultă-i, un nou val de tuse îi înăbușă pieptul, lasă-ți inima, și tusea îl îneacă, abia mai poate vorbi, lasă-ți inima să vorbească, îi sărut mâna osoasă și șoptesc în întâmpinarea lacrimilor, Tată! și mâna lui tremurată urcă iarăși spre creștetul capului meu binecuvântându-mă, Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]