13,283 matches
-
și diversitatea ei într-un spațiu matematic dat, acești pseudoezoteriști și paramistici cu gusturi insalubre despre viață, făcând trimitere spre faptul că lumea e o pădure în care ființele din specia homo sapiens sunt adormite și numai creativitatea le poate înălța, chipurile; ei bine, eu îmi declin incompetența asupra cizelării și lustruirii unor atari specimene de grad inferior, care pe abscisa timpului nu au înregistrat niciun progres, ei creându-și, din inefabil și derizoriu, perspectiva unei lumi imposibil de demonstrat matematic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
numești? -Bineînțeles. Mă ocărăsc: „Baptiste, nu ești decât un cretin.” Ea izbucni în râs. -Te-ai numit Baptiste! Te zăpăcesc cu poveștile mele... Am încercat să ies din încurcătură: -Cum te strigă Olaf? -Cu un nume suedez. -Ești mulțumită de el? Înălță din umeri. -Sunt obișnuită. În afară de Baptiste, îmi plac toate prenumele care mi se dau. -Chiar și Gertrude? -Îmi place Gertrude. -Eu îl prefer totuși pe Baptiste. -Nu-mi place familia mea, nu poate să-mi placă acest nume. Și-apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dar nu mai aveam nici un pic de energie din cauza fricii, simțeam că-mi ies fire albe de păr în cap. Deși bănuiam că voi trebuia să fiți pe aproape, n-am reușit să prind nici măcar momentul în care s-a înălțat elicopterul. O să-ți povestim noi, îl consolează vocea lui Tîrnăcop, dacă vreodată cineva o să vă întrebe cine a cucerit Comitetul Central, să știți că cioroii și hahalerele străzii au făcut-o, chiar dacă n-au avut nici o organizare, eram prins în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nimic ieșit din comun față de al celorlalți și că este pierdut undeva la capătul listei, Gulie. Instinctul i-a spus că e mai bine să stea deoparte, rezistă Roja, îi dicta conștiința, demonstrează că ești tare, că te poți abține, înalță-ți spiritul, cei mai tari revoluționari sînt cei care își pot înfrîna dorința de-a ieși în stradă, de a se amesteca cu mulțimile, de a striga jos cutare, moarte lui cutare. Nu mai înțeleg nimic, spune Curistul. Nu-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
preocupat fiind de soarta peștilor rămași În iarba malului, negăsiți de către cele trei fete ale Ochenoaiei. Vor mai găsi ei puteri să ajungă la casele lor din apă? Pe când luna Încă mai aștepta, În antecamera nopții, rândul pentru a se Înălța pe firmament, din Înaltul căruia să urmărească -cu delicatețe și Înțelegere perechile de iubire pământeană, la care participa adesea afectiv, după ce Ochenoaia efectuase „instructajul de final” al unei expediții Încununate de succes, șirul indian, mai lat și mai obosit acum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dincolo de aluzia glumeață. Și totuși, soarele care În fiecare zi străbate de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, În acea dimineață răsărise și se Înălțase de „o suliță pe cer” și Soarele ca un excelent șofer ceresc era atent și preocupat numai de a-și menține direcția sa multimilenară, când simți nevoia de a privi cu coada ochiului un copil drag lui, care dormea liniștitul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din clapele atinse de soli cerești picurau cele mai fascinante sunete. Azaria era o frumusețe neverosimilă, era strălucirea artei, subjugarea muzicii, chiar sufletul oferit sub nelumeasca stare de muzică.“ Bărbații care fac dragoste cu Azaria cad în extaz și îi înalță imnuri de slavă: „— Doamne, cum ai îngăduit acestei femei să existe! Sânii ei de miere, trupul învățând să audă cămașa amurgului, furtuna ascunselor înfiorări. Visele ei împinse de vuietul mării, departe înspre cel mai frumos gând, oferind spre dimineață noi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înfășura Ion Heliade Rădulescu înainte de a apărea în fața mulțimii. Atitudinea lui teatrală nu era însă cu totul străină de romantismul secolului XIX, secol în care Eminescu însuși,cu desăvârșitul lui bun-gust, declama: „Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, / Ochii mei înălțam la steaua / Singurătății...“ Dumitru Ignat, autorul unui volum de versuri apărut la începutul secolului XXI (Astfel, Quadrat, Botoșani, 2007), își aruncă și el pe umeri, însă în total dezacord cu spiritul vremii lui, mantia albă a pozei de erou romantic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din când în când, pe neașteptate, în cuprinsul cărții. Poetul îi face iubitei declarații emfatice. Dacă ea ar avea simțul umorului, ar izbucni, fără îndoială, în râs văzându-l pe adoratorul ei cum stă în genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: „Pe umerii tăi rotunzi / Flutură arta, o, iubita mea, / Străbătând eternitatea, / Seri citind portativele lumii. / Steaua polară își leagănă veșnicia. / Suntem cu toții locuiți de himere, / De aceea vedem patratura sferei / Cântând la ghitară.“ Nu astfel se cucerește o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
râgâie vârtos.“ Pe pagina de gardă a cărții, sub titlu, scrie: „poezie cu ceva umor“. Dar versurile lui George Peagu n-au deloc umor. Au doar sarcasm și acela lipsit de finețe. În mod inexplicabil, autorul prefeței, Marcel Crihană, îi înalță o odă lui George Peagu: „cult, dar reușind să se țină departe de orice imitație, cu o versificație muzicală, dar de o armonie aspră, masculină, cu un umor foarte rafinat...“ etc. De unde se vede că, așa cum există versuri fără poezie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
când se adresa divinității și nu primea răspuns. Rafila Radu îl evocă pe Atotputernicul în treacăt, cu aplomb, ca pe un cunoscut oarecare, care mai și dă semne de amnezie: „femeia-înger / Dumnezeu m-a uitat / pierdută-n acest rol“. Eminescu înălța timid privirea spre lumile pierdute în haos. Rafila Radu mângâie universul ca o stăpână binevoitoare: „mângâi universul / ca pe coama unui cal“. Poeta are un fel de metafizică de poșetă. O extrage din când în când dintre un pieptene și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tușă de lună violacee, lângă ruinele schitului, Petru rostea cântec de leagăn: "Al Domului este pământul și plinătatea lui, lumea și toți cei care locuiesc în ea." Ziua a șaptea a fost ca o desfacere supremă: din cărămidă s-a înălțat flacără, peste cenușă a curs apă, pământul (acolo unde catapeteasma își găzduia sfinții), tot mai orizontal, întregea absența. " Cine se va sui în muntele Domnului și cine va sta în locul Lui, mai întâi, în pământului lui Iacov se va întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lume, sinele pată de cerneală imprimată neglijent peste un certificat A5. Era încă tânăr. 33 de ani, după unii, floarea vârstei: omul bine copt, omul bine împlinit, omul bine înrădăcinat. De-acum să-l vezi cum se rumene, cum se înalță, cum coboară. Copăcel, puiule, copăcel! Pășește peste cochiliile melcilor, peste morminte! Viața este un fel de a vegeta dincolo de fereastră; ești sâmbure într-un măr numără-ți frunzele; ești miez într-o nucă fă umbră în grădina bunicilor; ești nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Copăcel! Între un cimitir ce știe să legene și unul ce știe să numere, nicio diferență. Pășește, puiule, pășește! Ți-a crescut un lăstar în palma dreaptă, semn că trebuie să urci. Nu te teme, împletește-ți sângele funie și înalță-te! Hai, încă un pas! Până la tâmpla lui Dumnezeu, copii mici înalță zmei; tu, când erai de o șchioapă, modelai îngeri din pănușă de popușoi, apoi îi lăsai slobozi în cer. Pășește! În cealaltă palmă fântână adâncă. Prăbușirea e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să numere, nicio diferență. Pășește, puiule, pășește! Ți-a crescut un lăstar în palma dreaptă, semn că trebuie să urci. Nu te teme, împletește-ți sângele funie și înalță-te! Hai, încă un pas! Până la tâmpla lui Dumnezeu, copii mici înalță zmei; tu, când erai de o șchioapă, modelai îngeri din pănușă de popușoi, apoi îi lăsai slobozi în cer. Pășește! În cealaltă palmă fântână adâncă. Prăbușirea e pe măsura înălțărilor. Focul de sub icoană, scară spre cer. Așa simțea, așa îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și aduci ploaia în bătătura ei și în bătătura vecinilor, și în bătătura întregului sat. La 15 ani îți pui bocanci în picioare, rucsacul pe umeri, fotografia în buzunarul din dreptul inimii și începi să urci, să escaladezi, să te înalți pe cel mai înalt munte, SUFLETUL. Sufletul are culoarea florilor de cireș, cireșii poc-nesc de lumină, lumina se despletește din candelă și se face dimineață, dimineața urcă în icoană, bat clopotele a liturghie, liturghia coboară peste ape, apele au duhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
florile câmpului. Blestemă tot ce vegetează împotriva firii! Va crește deșert și-n ghiveciul mușcatelor. Nu uita: ai cu tine un coș plin cu pietre! Poți strivi umbra sau poți zidi cetate mai înaltă decât îngenuncherea sfinților. Lovește sau te înalță! Două cetăți creșteau ținându-se de mână. 9. Anii 80. Și ei perseverau în învățături precum apostolii, și ei luau masa împreună, se adunau la rugăciuni împreună, se dădeau în spectacole împreună. Epistolele: canoane, legi, lozinci decupate parcă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care pluteau ca niște naufragii tramvaiele: Să fii plantă și să fii om nu-i tot una. Se îngroapă frunza cu tot cu vânt și crește cu tot cu vânt prin tulpinile pomului. Coboară omul, coboară mugure de cruce. Doamne, în cine te-ai înălțat, să te cred? Nu i-a spus niciodată cât îi este de dragă, că o iubește, că ține la ea... că visul său este un fir luuuung, ce se deșiră tocmai din cer, un caier albastru de lână în brâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fise de 5 lei (cu o fisă cumpărai o pâine și un pahar de sifon, cu două un borcan de tocană fără ulei). Satul își amintea bine: bătrâna era plăcută Cerului ca o mironosiță. Sfințenia nu este o virtute. Te înalță Dumnezeu, te coboară, te înalță din nou, încă o dată, faci cale întoarsă, până când smerenia îți modelează aripi, până când înțelegi că zborul este mai mult decât o simplă înălțare pe verticală. Cuprinde cu brațele, cu sufletul, cu ochii tot ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o fisă cumpărai o pâine și un pahar de sifon, cu două un borcan de tocană fără ulei). Satul își amintea bine: bătrâna era plăcută Cerului ca o mironosiță. Sfințenia nu este o virtute. Te înalță Dumnezeu, te coboară, te înalță din nou, încă o dată, faci cale întoarsă, până când smerenia îți modelează aripi, până când înțelegi că zborul este mai mult decât o simplă înălțare pe verticală. Cuprinde cu brațele, cu sufletul, cu ochii tot ce te bucură și ce nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pași, cu douăzeci de ani de pași, iar tu încă te mai încăpăținezi să te arunci ca înecatul într-un viitor ipotetic. Tot nu te-ai trezit, omule? Vine peste tine dragostea cu handicapul numit aripă: vrei să te înalți, vrei să te ridici din întuneric, simți că este momentul să te rupi din ce a mai rămas Dumnezeu în tine, din ce-a mai rămas mamă în tine și să te zidești după altă asemănare? Îndrăznește! Poți crește cetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din întuneric, simți că este momentul să te rupi din ce a mai rămas Dumnezeu în tine, din ce-a mai rămas mamă în tine și să te zidești după altă asemănare? Îndrăznește! Poți crește cetate, piatră peste piatră se înalță dragostea ta mare. Dragostea este o fugă de toate, dar tu te ridici în vârful iluziilor, dar tu te amăgești că poți să zbori. Adevărul este ceva plat, dragostea este verticală, în adevăr nu-ți poți desface aripile.) Ca să iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ai nevoie de un pretext și atunci apare femeia" (spunea Cioran). O vezi, te bucuri, o guști, îți place, nu este scumpă deloc, uneori o împarți și cu alții. Prezența ei fizică transformă emoțiile în chestii concrete, orizontale. Absența ei înalță cu cât depărtarea sporește. Este un fel de ridicare a orizontalului pe verticală. Așteptarea este o fântână adâncă cu apă curată, limpede, rece. Femeia ca un pretext se dilată în tine ca o larvă, apoi ca un șarpe, apoi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
șopron, gura de ham, ca un apendice de înger, atârna sub streșina casei, pielea lui Puiu, însărată, legată de grindă. Petru la un altfel de car visa cu ochii deschiși; Sfântul Ilie, într-un exces de egoism biblic, s-a înălțat la cer; sub copitele cailor, doar cenușă. Doamne, sunt prea fără minte pentru a descoperi focul, pozează-mi modelul și mă vei vedea până la cer pară de rugăciune. Petre, inima ți-e plină de cremene, sângele iască. Scapără o scânteie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lumină, în rest, o înșiruire de răspântii, o dilatare a vieții, numită, simplu, destin și o posibilă înălțare din mijlocul șotronului. Sibiul era orașul ce strângea în jurul inimii. 29. Sus, în calea Poplăcii, de-a stânga parcului Subarin, Petru a înălțat o biserică de sare. El nu dormea, nu mărșăluia, nu trăgea cu pușca, nu rupea carnea țintei, nu găurea visele, nu detona iluziile podurilor, nu inventa coordonate în firul de iarbă. Petru zidea, cerul se dădea la o parte, Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]