1,815 matches
-
care avea obiceiul să recite versuri) cu vorba "poetul", completând-o cu tot felul de ironii, căci era meșteșugit la acestea, așa încât Mihai se ferea să dea ochii cu tatăl său; ar fi preferat să stea la prisacă să-l înțepe albinele, decât în preajma vanitosului căminar. Eminescu a petrecut la Ipotești vacanțele copilăriei și anii întrerupți de la Gimnaziul din Cernăuți. A venit însă și mai târziu, cu diferite ocazii; mânat în lume, n-a putut niciodată scoate din suflet satul copilăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
viața, omul, societatea, morala. Cartea lui Schor preferă altă tonalitate: cea ștrengărească. Ai senzația că ți se face mereu cu ochiul, fiind îndemnat să afli și grăuntele de amuzament din fiece dimensiune a clipei. Ți se zâmbește complice, după care înțeapă acul seringii. Mai întâi, profilactic... A veni cu o carte de cugetări în anno domini 2009 este de-a dreptul act de curaj. Mai întâi, fiindcă intri într-un spațiu concurențial ilustrat de numele consacrate ale unor "monștri sacri", de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cordefete bam. (N-a zis chiar așa, dar...) Caută, prin vraful de facturi, urma unui hard-disc compatibil. Iată-l. Apare, nu știu de unde, alt computer. Dezasamblare accelerată. Sârme. Piese. Abia acum, când mi-au mai trecut emoțiile, simt că mă înțeapă ceva din tăblia scaunului. "V-ați așezat pe o placă video. N-are nimic, e-o vechitură, EVA sau VGA, așa ceva. Apropo: aveți draiverele?" Cu umilință, recunosc: n-am (ce-or fi alea?) Începe căutarea pe internet. Le găsește prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Fălticeni, o arătare mare, cenușie, prin dreptul pâlcului de copaci de la Giurgiu, la vreun kilometru și jumătate, venind chiar pe urmele mele. Doamne, nu se poate! îmi zic eu. Mă șterg la ochi îndelung și apăsat, ca și când m-ar fi înțepat o viespe: "Ei! Drăcia dracului! Ce-o fi asta? E un lup așa de mare?" Mă opresc în loc. mă mai uit o dată. Oare am vedenii? Îl chem lângă mine și pe Ursu. Încerc să-i arăt și lui acea arătare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nici suficient și nici destul de eficient, o pocni pe sub masă cu vârful pantofului, peste gleznă, încât Elvira icni scurt și abia-și stăpâni reacția de durere, trăgându-și picioarele și înroșindu-se; se foi în scaun, ca și când ar fi fost înțepată de un șoc electric. Își scoase brusc batista din poșetă, își suflă nasul și la scurtă vreme se ridică, își boți fața într-un zâmbet protocolar și zise, spre surprinderea profesorului: Nouă, dați-ne voie să ne retragem! Haide, colega
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-i cădea pe umeri, Corina avea și un piept nurliu, frumos, obraznic și totodată un mers sprinten, săltăreț, alintat și legănat. Acest fizic generos era completat, potentat, dublat și de un temperament coleric, ușor îndrăzneț și arogant. Și când o înțepa cineva cu o vorbă, cumva, reacționa prompt și nu rămânea datoare. Într-un cuvânt: nu era o femeie ștearsă, obișnuită, care să treacă neobservată. Dimpotrivă. Când se afla între alte surate, de vârsta ei, stârnea scântei de invidie. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-o cu mâna printre halbe. Avea capul polizat, era ca un fel de sulă solidă, cu mâner trainic de ebonită și Îndeajuns de lungă ca să străbată un gât din beregată până-n ceafă. - Românii nu sunt lași, da’ până nu-i Înțepi În cur cu chestii d-astea, nu se mișcă. Trebuie să fim cu ochii-n patru, copii, și cu siguranță citi În privirile noastre o aprobare deplină, dacă s-a dus la bar și a mai adus un rând de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mulțime, izbind cu pumnii și coatele În toate părțile ca să-și facă loc, asudat și congestionat și cu tâmplele Înnegrite de funingine și deja smulsese ranga din mâna micuțului. Se apleca și se lăsa pe vine și parcă vroia să Înțepe dihăniile alea În boașe, și după câteva Încercări reuși să bage ranga Între șenilele uneia, care mai merse zece metri și se opri horcăind și scuipând flăcări prin eșapamenți. Douăzeci de inși s-au cocoțat după Carol ca să tragă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Atunci am văzut prin fum un bătrân nebun, trențăros și răpciugos și zbierând Înjurături despre dictator. Sfinte Dumnezeule, era un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin viscolul ăla de urlete și mugete frământat de dangăte de clopote. Și iarăși fugeam cu moartea Înainte și-n urmă, Împreună cu vreo treizeci de inși, pe o stradă laterală care se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe departe așa de Înfocată cum mă străduisem cândva să mi-o Închipui sau cum dorisem. Nu mi s-a părut totuși deloc jignită când i-am spus că ar trebui să am un ac la-ndemână ca s-o Înțep În fese și, după câte văd, cu siguranță că-i plac femeile. Era probabil obișnuită cu astfel de ramarci. Oricum, felul vehement În care nega că ar avea astfel de năravuri nu făcea decât să-mi Întărească presupunerea, și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
câteva exerciții, se poate obține articularea africativei ț ce este introdusă ulterior în silabe și cuvinte în poziții diferite: țap, țăran, rață, lanț. Din cuvinte se fac propoziții cu complexitate progresivă: Țapul stă în coteț. Pun ața în ac. Mă înțep cu acul. Am o mâță și un cățel. Țin cățelul în lanț. Corectarea deformărilor de articulare a fonemului ț Devierea fonemului ț spre s este datorată slabei ocluzii articulatorii. Corectarea defomării se face apelând la cuvântul în care s-a
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
unei picături de rouă, ce Îndoaie, sub greutatea-i răcoroasă și scânteietoare, fruntea Încărcată parcă de gânduri a unei flori? Din susurul tăcerii netulburate, glasuri străine și fioroase mi se păreau că se desprind În răstimpuri, și inima mea, ca Înțepată fără veste de ceva ascuțit, le Însemna pe toate cu bătăi pripite și repezi. În preajma ochilor mei și În oglinda Închipuiri mele muncite de vedenii, colinele acoperite cu ierburi sălbatice, sau șoldurile goale ale unei stânci, se Înfiripau și trăiau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la Moscova, un an mai târziu (vezi Niculescu-Mizil: 2001, 518-552). Așa cum putem afla din lucrările fostului secretar de stat Henry Kissinger, Washingtonul urmărea ca printr-o astfel de vizită, prima de acest gen dintr-o țară comunistă est-europeană, să îi "înțepe" pe sovietici, mai ales pentru că aceștia nu se arătau deloc dispuși să coopereze cu Statele Unite pentru oferirea unei soluționări adecvate conflictului din Vietnam (vezi Kissinger: 2003). În plus, ca parte a unui plan geopolitic mai larg, Nixon urmărea să stabilească
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
despre tumultuoasa primire oferită astronautului Frank Borman (liderul unei misiuni spațiale care a zburat pentru prima dată în jurul lunii, n.m.) în Cehoslovacia, președintele mi-a trimis o notă la începutul lui iunie 1969: "Henry, cred că am putea să îi înțepăm pe prietenii noștri de la Moscova aranjând mai multe vizite în țările est-europene. Popoarele din acele țări, dacă li se oferă o șansă, vor întâmpina reprezentanții cabinetului nostru și pe alții cu mult entuziasm". Câteva săptămâni mai târziu, Nixon a avut
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tratat cu mult respect de conducerea română într-o vizită din 1967, în contrast cu maniera în care a fost tratat în alte țări est-europene. Nixon nu a uitat niciodată curtoazii de acest gen. Dar principalul său motiv a fost să-i înțepe pe sovietici, sau, așa cum mi-a spus, " Până când vom termina această vizită, vor fi înnebuniți că jucăm un joc chinez" (Kissinger: 1979, 156). De asemenea, primirea care i s-a făcut lui Nixon la București a depășit fără drept de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu mai puteau lucra și nu puteau fi folosiți de Imperiul German. Nu era cameră de gazare, nici crematoriu, ci pur și simplu un proces extrem de cinic, animalic: au aruncat În lagăr păduchi infectați cu tifos exantematic, iar dacă te Înțepau, organismul era infectat și temperatura ajungea până la 42 °C. Și omora, sfâșia inima. Din o mie de oameni, unul-doi, maxim trei supraviețuiau. Acolo, după două săptămâni și jumătate, simt că am temperatură. Era un medic din Budapesta, unu’ mai În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o amforă (Epica Magna), trupul putând deveni pentru iubita care-l îmbracă o respirare, dragostea putând fi înfășurată în speranță sau aer mat. Durerea se asociază tot mai mult atingerii, uneori exprimând fabulosul ireal "Ghimpi mi-au crescut în interior/ înțepând ceea ce ar fi trebuit să mă învelească", alteori în sărut "Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi/ și ți-aș săruta talpa piciorului,/ nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,/ de teamă să nu-mi strivești sărutul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o amforă (Epica Magna), trupul putând deveni pentru iubita care-l îmbracă o respirare, dragostea putând fi înfășurată în speranță sau aer mat. Durerea se asociază tot mai mult atingerii, uneori exprimând fabulosul ireal Ghimpi mi-au crescut în interior/ înțepând ceea ce ar fi trebuit să mă învelească, alteori în sărut Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi/ și ți-aș săruta talpa piciorului,/ nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,/ de teamă să nu-mi strivești sărutul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Safta cu un oftat, cele două care au fost nici n-ar fi trebuit să fie, dacă tu, Peștișorului, readuceai Basarabia la România, cum a fost. Prutul s-a învolburat dintr-o dată. Peștișorul a sărit în sus ca orice pește înțepat de cârlig și i-a spus: „Babușco, eu pot face multe, cum zici, dar tu nu vezi că aurul din care sunt făcut este aur roșcat, de Urali?” 13 august 2007 Bantustanizarea României ? (I) Motto: El moare! Și cântă păgânii
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și somn liberalilor, dar nici democraților care sunt în căutarea unei noi identități. Deocamdată au ajuns la părerea că trandafirul ar trebui înlocuit cu mărul (fructul), adică un simbol tot din mediul vegetal, dar cu dezavantajul că, dacă nu te înțeapă, poate rămâne în gât, iar ca denumire, Partidul Popular, duce cu gândul la populism, ceea ce nu se cade la un partid de dreapta, mai degrabă Partidul poporului, ca să se zică că uite, avem continuitate, ne tragem din Partidul mareșalului Averescu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în altă parte, departe de ceea ce rostește gura. Altul parcă-ți umblă-n suflet și-n cuget și răscolește pulbere de scântei și jăratic încins, cu chipuri și întâmplări care îți mută atenția, îți frig ochii, îți ard limba, îți înțeapă urechile cu strigări obraznice, îți siluiesc simțirile minții și ard pe dinăuntru ca un foc ascuns, neștiut, împotriva căruia nu ai armă de apărare și loc de scăpare... Apa! Apa stinge focul! Apa rugăciunii stinge focul patimilor, domolite în înfrânările
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
duce la coasă și adie vântul, se duce la seceră și se leagănă spicele, dar nu scrie în carte câtă sudoare i-a curs în ochi, în gură, pe șira spinării, câte bătăi are în palme, câți ghimpi l-au înțepat în călcâie, câte ploi l-au udat până la piele sau cât zăduf l-a ars de i-a bășicat fața... Asta nu scrie. Ei taică, să știți, poți să-l înțelegi și să-l iubești cu adevărat pe țăran când
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
m-a îmbrâncit în apă. Căderea mea în groapa din mare n-a fost un accident. El mi-a dat brânci. Titus nu părea prea emoționat. S-a aplecat în față și și-a scărpinat glezna, în locul în care-l înțepase o gâză. — L-ai văzut? — Nu, dar l-am simțit. — Atunci de unde știi că era el? — Cine altul putea să fie? Ultima dată când ne-am întâlnit, m-a amenințat că o să mă ucidă. — Nu mi-l pot imagina făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau mai multe carcere și erau și unele foarte strâmte și cu cuie bătute în pereții lor, de pătrundeau înăuntru. Și dacă stăteai în celula aia nu puteai să stai rezemat că te înțepau cuiele... Și am făcut-o și în pielea goală, iarna... Eram scos câte 24 de ore și dus... V-am spus că eu în general eram cuminte, aveam alte preocupări, știam cum să mă feresc. De altfel noi care aveam
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
regim aveau acolo, din câte v-ați dat seama? Era mai dur decât al dumneavostră? Ce regim aveau săracii... că aveau niște bețe cu acuri în capăt și ca să nu se aplece să ia chiștocul de țigară de jos îl înțepa așa, pe la spate. Mâncarea era... de-ți era tot timpul foame... Nu știu dacă aveau pachete sau nu, deci regimul era dur, că toți erau slabi. Dumneavoastră ați trecut prin reeducare la Târgșor? Am fost la izolare mai tot timpul
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]