3,037 matches
-
de Sextil Pușcariu, G. Bogdan-Duică, D. Popovici, Ion Breazu, Iosif Pervain, modele spre care aspiră și pe care le omagiază frecvent, ca în volumul Figuri universitare clujene (2002). Este evident însă efortul de a depăși opțiunea pentru pozitivism a câtorva înaintași, apropiindu-și metodele moderne de abordare a fenomenului literar. Semnificativ în acest sens este studiul Tectonica genurilor literare (1980), care are drept motouri citate din Jean Starobinski și Gérard Genette, ceea ce indică implicit orientarea către un anume tip de critică
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
acea perioadă de Camil Petrescu, răspundea strict acestei exigențe, prezentându-l pe Bălcescu drept exponent al maselor. Începutul realismului socialist a coincis cu astfel de recuperări „critice” în domeniul „moștenirii culturale” - în fond anexări și reconfigurări ale fizionomiei unor mari înaintași, începând cu Eminescu, Caragiale, Creangă -, apoi cu denunțarea unor „isme”: modernism, formalism (vizând notele de avangardism și scriitura necanonică), cosmopolitism, naturalism (adică realismul nud, neconvenabil dezideratului „vizionar” al doctrinei). Ca o specie de formalism este tratat și p., iar pentru
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
ca și traducerile din poezia lui Schiller, apărute între 1839 și 1863 în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, dar needitate în volum, au o menire identică: mobilizarea conștiinței naționale. Se invocă aici noblețea originilor, sunt preamărite virtuțile patriotice ale înaintașilor pilduitori, se face apel la demnitate, unitate. Aproape de rigoare în epocă, imaginile ceremonios-convenționale, limbajul latinizant apar și la M. Repere bibliografice: A.A. M.[Aurel A. Mureșianu], Iacob Mureșianu, Brașov, 1913; Iuliu Moisil, Figuri grănițerești năsăudene, [Bistrița], 1937, 211-234; Cărturari brașoveni
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
ordonanțărilor. Publică mai întâi câteva versuri fluente și banale în „Ghimpele” (1871) și în „Tranzacțiuni literare și științifice”. Romanul În Iași (1871), scris după mai vechea rețetă a romanului de mistere, împinge tehnica senzaționalului până în preajma aberației. Dar, ca și înaintașii săi, M. află registrul potrivit, caracterizat prin naturalețe și vervă, atunci când observă moravurile, urbea de pe Bahlui devenind obiectul unei priviri lucide, câteodată aproape cinice. Poate de aceea, îndreptându-se spre comedie, a avut și un oarecare succes. Piesele Socrul unui
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
face parte din comitetul de redacție al revistei de studii clasice „Philologus”. Conferențiază la universitățile din Bochum, Konstanz, Berlin și Jena (1981, 1986). Colaborează la „Revue des études sud-est européennes”, „Studii clasice”, „Studii de literatură universală” ș.a. Ca și alți înaintași clasiciști, P. a desfășurat o activitate complexă, menită a umple spații goale într-un domeniu puțin frecventat. Curs de istoria literaturii grecești. Epoca preclasică (sec. IX-VI î.e.n.) (1962), ce tratează poezia epică a lui Homer și cea didactică a
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
, Octavian (2.VII.1926, Lisa, j. Făgăraș - 7.V.2007, București), eseist, prozator și poet. Este fiul Anei (n. Șerban) și al lui Alexandru Paler, țărani. Un înaintaș, Bucur Paler din Lisa, ar fi fost înnobilat în 1664 de Anna Bornemisa, soția principelui Transilvaniei. P. frecventează cursurile școlii primare în satul natal, apoi urmează Liceul „Spiru Haret” din București (1937-1944), face ultima clasă la Liceul „Negru Vodă” din
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
imediată, dezvăluind plăcerea de a epiciza faptele mărunte. Personajele sunt oameni simpli, portretizați într-o lumină aspră, cu linii colțuroase, ca și cum ar fi tăiați în lemn. Autorul este un continuator al liniei narative pe care a ilustrat-o Pavel Dan, înaintașul care îi este consătean. Mai multe interviuri bine realizate, cu întrebări penetrante, iscoditoare, grupate în Exerciții la microfon (1996), caută să fixeze, în primul rând prin selectarea interlocutorilor, portretul unei epoci, în detaliile ei particulare. Pe de altă parte, din
PODARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288858_a_290187]
-
și izbucniri vehemente, de mânie, care dau o anumită tensiune acestor epistole. În 1871, în forul academic, P. dă citire discursului de recepție Giorgiu Lazăr și școala română. E o schiță biografică alcătuită cu admirație și pietate pentru marele său înaintaș. Unele date, cum sunt acelea care privesc evenimentele de la 1821, au și implicații autobiografice. SCRIERI: Giorgiu Lazăr și școala română, București, 1871; [Discursuri pedagogice], în A. Vasculescu, Petrache Poenaru - organizatorul școalei române, București, f.a., 17-32, în George Potra, Petrache Poenaru
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
danubiene”/ „balcanice”) la insolitul prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor, exaltarea deopotrivă a cosmosului și a micului univers, cu deosebire vegetal, plonjeul în intimitatea eului, toate turnate în clasicitatea solemnă a prozodiei, cu manifestă conotație a unui discurs sapiențial, de sorginte străveche. În 1925, la propunerea unui grup de personalități
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
stea alături de Samuil Micu, Gh. Șincai și Petru Maior, după cum mai înainte, în monografia Poeții Văcărești, afla meritele unei familii de literați în tendința „nobilă și demnă” de a modela limba română, edificând „o cultură începândă”. Din aceeași prețuire pentru înaintași publică în „Revista română” postume ale lui Alecu Russo, republică din poeziile lui V. Cârlova, editează Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul, reluată, alături de alte lucrări ale lui N. Bălcescu, și în volum (1878). Un voluptuos al ideilor, dar și
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
din următoarele două - Cântec românesc (1983), Drum românesc (1985) - nu sunt ale unui începător. Autorul plasticizează idei la flacăra dorului de țară. Patria suferindă lăsată în urmă, tragedia țăranului, evocat sub numele simbolic Ion, vicisitudinile exilului, idealurile de dreptate ale înaintașilor sunt teme recurente, de o mare forță emoțională. Nu este vorba despre un poet metaforic, nici despre un patriotard discursiv. Versurile par prozaice, deși cultivă rima bogată, iar arta constă în a folosi cu umor sau sarcasm ritmuri ale cântecului
NICOLAU-GOLFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
privință. În cercetarea pe care a efectuat-o timp de peste zece ani la Sonogo (Mali), Léopold Rosenmayr a demonstrat inversarea ierarhiei generațiilor sub efectul modernizării. În această societate, tinerii dobândesc o nouă forță politică, ce se opune puterii tradiționale atribuite Înaintașilor (Rosenmayr, 1979/1998, 72-86). Dacă În societățile africane rolul social al bătrânilor este menținut, se observă că societățile occidentale au diminuat istoric rolul bătrânilor. Un alt exemplu elocvent este cel oferit de Germania, unde raporturile dintre generații suferă consecințele perioadei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
precizează componența redacției. În articolul-program, după ce se deplânge starea culturii, reproșându-i-se statului că „a tăiat mișcării literare orice sprijin”, se exprimă năzuința de a duce mai departe firul unei tradiții culturale pentru care și „în vremuri mai aprige înaintașii au făcut mari și grele sacrificii individuale”. Deși refuză, în principiu, „orice idee de regionalism”, revista nu a reușit totuși să îl depășească în fapt. Literatura publicată aici aparține în mare măsură unor autori locali. Astfel, spațiul rezervat poeziei îi
PAGINI MOLDOVENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288621_a_289950]
-
Terente. Articolul-program, semnat de redactor, anunță doar noua prezență în peisajul publicistic, în timp ce în Renașterea unei categorii etico-sociale: idealismul (2-3/1926), Marin Dragnea circumscrie mult mai precis idealurile revistei: „Din punct de vedere literar vom merge pe cărările luminoase ale înaintașilor. Căci noi luăm de model în avântul nostru cărturăresc pe Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Cerna, Duiliu Zamfirescu etc. Suntem tradiționaliști ca doctrină estetică, fiindcă considerăm tradiționalismul ca pe o categorie literară salvatoare.” Rubrici: „Încrustări”, „Memento”(știri culturale), „Reviste bucureștene”, „Revistele clujene
PAGINI CULTURALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288610_a_289939]
-
D. I. Suchianu, Cornelia Ștefănescu, Ștefana Velisar-Teodoreanu, D. Vatamaniuc, Teodor Vârgolici, Alice Vera Călinescu, Gh. Vrabie. Culegerea intitulată Istoria literaturii române în evocări (2001) reunește texte în care scriitori din secolele al XIX-lea și al XX-lea îi evocă pe înaintași sau pe contemporani, alcătuindu-se astfel un tablou expresiv al evoluției literaturii române. Istoricul literar O., dublat de un aplicat cercetător al creației populare românești, s-a preocupat și de editarea arhivei folcloristice a lui B.P. Hasdeu. În 1997 publică
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
Grigore Popa, care continuă să-și dezvolte ideile din primul număr în articole ca Fenomenul românesc din Ardeal. El percepe Transilvania ca pe o zonă de interculturalitate ce îi conferă specificitate în contextul întregii țări, combătând totodată transilvanismul profesat de înaintași, deoarece îl consideră o limitare a orizontului cultural. Totuși, nu ignoră importanța plaiului ca simbol spațial. Foarte agresiv, eseistul reclamă nevoia de împrospătare și întinerire a publicațiilor transilvănene de felul „Gândului românesc”, criticându-l în termeni foarte duri pe redactorul
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
Vighi, Ioan Groșan, Ștefan Agopian, Bedros Horasangian. În critică și în eseistică generația ’80 nu a produs o revoluție la fel de clar perceptibilă și de radicală precum cea din literatura propriu-zisă. Spiritul teoretic și modernizarea uneltelor au fost preluate de la elita înaintașilor imediați, cu o tendință de continuitate și de emulație, iar nu de ruptură polemică. Dintre criticii aparținând, prin vârstă biologică, generației ’80 s-au ilustrat Ion Simuț, Vasile Popovici, Radu G. Țeposu, Monica Spiridon, Gheorghe Perian, Al. Cistelecan, Dan C.
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
1939; Din trecutul tiparului românesc. Câțiva tipografi mânuitori de condei, București, 1940; Cartea. Foloasele și neajunsurile ei, București, 1940; Ciprian Porumbescu ca om, ca român, ca artist, București, 1940; Poeții Văcărești. Viața și opera lor poetică, București, 1940; Un fericit înaintaș: Iancu Văcărescu, București, 1940; Un începător de nădejde: Anton Pann, București, 1941. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IV, 274-276; Leca Morariu, Pentru bibliografia lui St. O. Iosif (Superficialitatea bibliografului Paul I. Papadopol), „Junimea literară”, 1927, 11-12; M. Popescu, „Un sol al
PAPADOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]
-
Sub auspiciile Societății Academice Române, editează și prefațează în 1872 Operele principelui Demetriu Cantemir, traducând și primele două capitole din Descriptio Moldaviae, apărută în versiunea românească în volumul al doilea, în același an. O vibrantă, exaltată evocare a unui mare înaintaș este Viața, operele și ideile lui Georgiu Șincai din Șinca (1869). În domeniul filologiei, după o serie de precizări (Neologismul, articol apărut în șase numere din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1853) și polemici (cu Timotei Cipariu), din care
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
Texte timpuriii ale modernismului” - scrierile lui Urmuz, într-un volum apărut în 1976 și însoțit de material documentar concludent, în aceeași colecție fiind editate în versiune germană, în 1984, poeziile de început ale lui Tristan Tzara. Interesul manifestat pentru acești înaintași explică și preferința lui P. pentru lirica mai nouă care continuă orientarea suprarealistă, bunăoară pentru opera poetică a lui Gellu Naum, din care a selectat material pentru un volum cuprinzător, Rede auf dem Bahndamm an die Steine (1998). Din motive
PASTIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
vieți și evenimente pilduitoare și adaugă adesea și un vers independent, intitulat Învățătura praznicului. Imnurile sale conțin, mai toate, invocații ale divinității pentru folosul pământului și al poporului român. În afara literaturii proprii, P. a transcris versuri folclorice sau din operele înaintașilor, a copiat un număr impresionant de cărți tipărite pe care nu și le-a putut cumpăra: Biblia, Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea de Dimitrie Cantemir, Isaak Lakedem de Al. Dumas-tatăl, în traducerea lui G. Baronzi, Moartea lui Avel de
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
sau reguli ce corespund cerințelor de viață și muncă ale lor și evită sau se despart de stările anarhice sau simplu nihiliste. Poziția adoptată de Fukuyama este una a dinamicii culturale lineare, de sorginte evident iluministă. Când se referă la înaintași sau la acei contemporani care analizează tranziția, Fukuyama menționează că aceștia consideră ordinea socială ca fiind un dat imuabil, transmis din generație în generație, fără surse și posibilități de variație istorică. Dar cultura, în ciuda schimbării lente, este eminamente dinamică. Apar
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
au oprit. Sociologii și teoriile lor, la care tocmai m-am referit, fac parte din acea categorie, inițiată de „proiectul iluminist”, care preferă construcția unor „concepții” sau „sisteme teoretico-filosofice” cât mai cuprinzătoare și satisfac ambiția consacrării „marilor teorii”. Ca și înaintașii, ei pun accentul pe progres, totalitate, necesitate, determinare și invocă evidența empirică numai pentru a ilustra acele mari opțiuni filosofice care se aventurează într-un viitor parcă fără limite și cu pretenții universalizante. Dacă i-ai citi într-o cheie
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
evident ilustrativă pentru acel mod de analiză și interpretare pe care vi l-am menționat deja: atunci când un autor operează cu concepte și abordări asociate cu teorii ale „proiectului iluminist” sau postiluminist, inevitabil ajunge la concluzii congruente cu cele ale înaintașilor, deși referințele se fac la cu totul alte realități și tendințe. Tot astfel, ni se relevă cu forța evidenței faptul că, atunci când interpunem între lumea trăită și înțelegerea ei teoretică scheme conceptuale sau abordări trecute, apare riscul de a obscuriza
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
modern-tradițional poate să ne ofere o mulțime aproape nelimitată de interpretări și, odată cu aceasta, intrăm în controverse fără sfârșit. Orice practică socială considerată modernă își „inventează”, așa cum a demonstrat E. Hobsbawm, propria tradiție, tot așa cum o disciplină tânără își descoperă înaintași unde nu te-ai aștepta, iar aceștia trebuie să fie neapărat celebri. Analiștii tranziției noastre postcomuniste par să vorbească despre tradiții atât de diferite, încât nu-i o surpriză să constați cum concluziile lor nu se întâlnesc decât în acuzarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]