92,886 matches
-
astfel să ajungă În centrul atenției. Dar ei Își schingiuiesc corpul și Își bat joc de umanitatea lor. Singura cale este fericirea, singurul țel suprem trebuie să fie aceasta. Doar astfel vom ființa ca oameni autentici. Înainte să condamnați, Încercați, Înainte să vă dedicați unei căii a ascezei, descoperiți fericirea. Îmbătațivă cu fericirea clipei și veți descoperi imediat după aceea că este aproape imposibil să renunțați la ea. Doar când veți trăi acele momente În care nimic altceva În afara senzațiilor nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nu spun altfel și că au rămas În continuare cu aceste contacte. Este evident aici, și ca să rămân la nivelul constatărilor, un lucru, bănuiesc că așa cum mi s-a Întâmplat și până acum mi se va Întâmpla și de acum Înainte și se vor oferi și vor sări și alți oameni În ajutorul meu, oameni pe care probabil nu-i cunosc, dar care știind mai multe decât mine, din umbră, și știind mai bine decât oricine În țara asta totul despre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
trecu la repezeală pieptănul prin păr Își trase pantalonii peste pijama și Își acoperi bluza cu un halat de casă din mătase, pe care Maria i-l alesese Înainte de a pleca la Herculane. Avea Întotdeauna grijă să-i cumpere câte ceva, Înainte de-al părăsi, pentru câteva zile chiar. În fața ușii stătea un civil și un plutonier de miliție. - Aici locuiește tovarășa Maria Brumaru? se adresă civilul cu blândețe În glas, profesorului. - Da, dar nu e acasă, preciză bătrânul profesor deschizând larg
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
N. Pop, prin cea mai caldă și frumoasă prezentare. În anul 1970, când am ajuns la Cluj, ca inginer șef al Clinicilor, cu aparatura medicală, profesorul se arată Încântat să mă viziteze, Întrucât aici Își făcuse doctoratul cu câțiva ani Înainte, la Universitatea clujeană, În școala lui Bogdan Duică, avându-l conducător de doctorat pe Iosif Pervain. Bucuros vine la mine la Cluj, Împreună cu doamna Olga, cu care ocazie și-a continuat cercetările sale despre Ștefan Micle, Matei Eminescu, fratele cel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Întrepătrunde cu tema politicii culturale: În lipsa unei viziuni globale, promovarea internațională a lui Eminescu nu s-a făcut niciodată sistematic. Dincolo de exaltarea internă a poetului, inițiativa traducerilor din opera sa a fost Întotdeauna individuală - nu numai În comunism, ci și Înainte, și după! La St. Petersburg, un ghid declara mândru că tzarul Rusiei a „scos” câteva kilograme de aur din visterie pentru ca Dostoievski să fie tradus În limbi de mare circulație. Din câte știu, În România monarhică n-a existat vreo
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
informație dar a redus simțitor discernământul și importanța tradițiilor literare - precum și criza economică mondială vor fi scuze suficiente ca romanii să nu facă nimic. Sau, cum zice Creangă: până acum ne-a fost cum ne-a fost, dar de acum Înainte tot așa o să ne fie! Am ajuns la Întrebarea de Început, ce (ne) facem cu Eminescu? Poate că, de fapt, Întrebarea a devenit inutilă, poate că Între timp romanii au acceptat absurdul argument al irelevantei sale iar Eminescu a devenit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nefast 2008. Când l-am vizitat la București ultima oară, acum un an, nu mai putea vorbi. La gât, avea un bandaj care acoperea o rană ce nu se mai vindeca. Avea corzile vocale distruse. Cu numai un alt an Înainte, când l-am vizitat la atelier Împreună cu poetul George Filip, făcea vin din strugurii pe care tocmai Îi culesese din curte. Nu pentru el, ne-a explicat distinsa doamnă Silvia Radu, ci pentru prieteni și admiratori, care găseau Întotdeauna un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
occidentale. Rînd pe rînd, Roscelin, Ioan Scotus Eriugena, Anselm de Canterbury, Guillaume de Champeaux, Bernard de Chartres, Bernard de Clairvaux, Ioan din Salisbury și, bineînțeles, Abélard au intrat în bătălie nutrind convingerea că inteligența lor va împinge cu un pas înainte limpezimea teologiei creștine. Ca cititorul să-și facă o imagine despre mărul discordiei în jurul căruia s-a purtat disputa universaliilor e îndeajuns să amintim ceea ce spuneam la începutul acestor rînduri: că în filozofie aproape totul se petrece la locul de
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
da, care sînt diferențele specifice care separă specia Tatălui de cea a Fiului, sau de cea a Sfîntului Duh? Și, pe deasupra, dacă spun că Fiul e o specie în raport cu genul suprem al lui Dumnezeu, nu săvîrșesc o blasfemie de vreme ce mai înainte spuneam că specia este o colecție de realități individuale, așa cum este de exemplu specia femeilor? Sau Fiul nu are același rang ca femeia? Iar dacă Fiul nu poate fi decît unul, unul singur și nepereche, înseamnă că el e singularul
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
drepturi, după sfumato-uri care-i destrămaseră consistența, "pictura" lui Vinea e portretul cotidianului tăvălit prin simboluri. Modernismul greu, ca al lui Blaga, declină în mici șocuri ale întîlnirii, triste, mai totdeauna triste, cu banalul: "Treaz gînd mă-ntîrzie la proră/ înainte, unde nu sînt urme,/ vis întrerupt luna trece vămile./ - De ce ți-s ochii larg deschiși?/ Cine a rostit cuvintele, cine?/ Sentinela nu vorbește niciodată,/ sau numai: - Domnule, poate aveți o țigară.../ vîntul, umbrele, nimeni.../ cuvinte printre stele căzătoare."(Nauta) Cîteodată
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
făcuse deja noapte. Sclipirea zăpezii de afară se reflecta slab în încăpere. Fusesem însărcinat de domnul de Coulmiers să-l conduc pe nou-venit în apartamentul său, la primul etaj al galeriei bărbaților. Cu un felinar în mână, am luat-o înainte pe scări. Treptele scârțâiau sub greutatea lui. Micul servitor ridicase cufărul și ne urma. Totul era calm în jur. Nu se auzea decât zgomotul potcoavelor unui cal care se îndepărta. Am deschis ușa. Apartamentul era curat, proaspăt zugrăvit. Lumina zăpezii
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Rodica Zafiu Un cuvînt emblematic al perioadei de după 1989 este desigur verbul a socializa: mai ales pentru că sensurile și utilizările sale curente contrastează în mod cît se poate de spectaculos cu cele care îi erau atribuite înainte, în perioada în care socialul era dominat de asocierea cu termenii politici socialist și socialism. Definiția din DEX 1996 păstrează de altfel reperele ideologice ale trecutului, indicînd două sensuri pentru verbul a socializa: (1) "a trece în proprietatea întregului popor
Socializare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10311_a_11636]
-
cu boboci, dar mai ales cu flori deschise și mature. Simbolismul pomului e transparent. Cu mult mai complex, mai dificil de descifrat este grupul doamnei cu licornul. Doamna are capul aplecat ușor înspre umărul stîng și se uită nu drept înainte, nu în ochii privitorului, ci undeva, în zare. Poziția capului poate sugera cedare sau rușine sau reflecție. Ambele ei mîini sînt așezate, aproape vertical, pe trupul licornului din poală. Asertiv și cu dorința de a-l reține. Unicornul e supus
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
îi arată licornului o oglindă, pe care o ține în mîna dreaptă. Cu stînga îi mîngîie grumazul. Iar licornul se privește în oglindă și îi vedem și noi chipul reflectat, astfel că narcisismul lui e dincolo de orice îndoială. Doamna privește înainte. Tracy Chevalier face din modelul doamnei o femeie oarbă. Amorul e orb pentru femei, pare a spune autoarea. Sau femeia trebuie să fie "oarbă" pentru a ceda fantasmelor amorului. Iar pentru ca o femeie să seducă un bărbat și să îl
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
Dan Dediu Frică de moarte n-aveți, camarazi! Veni-va ea cândva, totuși nu azi. Dar când va apărea, atunci s-a terminat... Rămâneți blânzi, adio! Seninul ne e dat! Le Grand Macabre I Ce rămâne după un mare compozitor? Înainte poate că s-ar fi răspuns ceva decent, de genul: una sau mai multe lucrări muzicale de calitate, câteva "capodopere", să zicem. Astăzi, însă, se răspunde - fără urmă de remușcare, și după un tipic jurnalistic - astfel: o fotografie și o
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
literare o amintesc în treacăt, ca de altfel și studiile critice. Edițiile de opere n-o cuprind. Singurele culegeri, datorate lui Geo Șerban și Andrei Rusu, sînt incomplete și cenzurate. Așa stînd lucrurile, ar putea să pară curios că atît înainte, cît și după 1989, contestarea lui Călinescu a pornit de la publicistica lui, nu de la opera critică propriu-zisă, dacă exceptăm situația specială a receptării Istoriei literaturii din 1941. Contestată îndeosebi a fost publicistica de după al doilea război. G. Călinescu s-a
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
își regăsește uneori bunul simț critic. Excesiv se dovedește M. Nițescu în negarea oricăror merite ale Cronicilor optimistului și prin faptul de a confunda, în unele cazuri, gustul autorului cu oportunismul și concesia ideologică. Lui Călinescu nu-i plăcuse nici înainte Maiorescu. Reacția lui la articolul prin care Liviu Rusu îl reabilita în 1963 este, desigur, nepotrivită. Titu Maiorescu, socialist? se întreba din titlu Călinescu. Dar unele exagerări ale lui Rusu, în sensul spălării imaginii lui Maiorescu, nu erau o invenție
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
toată teoria vremii sale, și nu numai românească. Abia în 1947 Wellek va formula, în critica anglo-saxonă, un principiu similar cu acela călinescian, doar că acolo unde Călinescu vedea o complementaritate, Wellek descoperea o aporie. Nimic din ce se spuse înainte la noi nu prevestea radicala teză a lui Călinescu. în 1901, N. Iorga socotea istoria literară o "operă de știință și de artă în aceeași vreme", fără a explica în ce fel. Ovid Densusianu distingea și el, în 1906, "critica
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
împiedică să văd în recentele dezvăluiri (și) un joc cinic al serviciilor secrete. În continuare, se "desecretizează" ce și cât decide miezul tare al vechii Securității, rămasă pe loc sau perpetuată prin oameni de încredere. Vom afla, și de aici înainte - așa cum o demonstrează acest "tour de force" al stăpânilor arhivelor - numai și numai ce se dorește de către oamenii din umbră. Timp de șaisprezece ani, au transformat dosarele în cea mai puternică armă politică imaginabilă. Și, dacă-l credem pe Vadim
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
la prezent sub forma unei critici sociale mai mult sau mai puțin vehemente. Panorame ale cutumelor și stereotipurilor adânc și încăpăținat înrădăcinate în mecanismele mentale și procedurale ale românilor, romanele surprind varii nivele ale societății contemporane de infinită trecere. Plasate înainte sau după 1989, evenimentele, în nesemnificativul lor profund personal, capătă dimensiuni generalizante, simptomatice. Expresii ale existenței obișnuite, viețile personajelor stau mărturie a unui tablou mai amplu, dezolant și descurajator la adresa aspirațiilor individului simplu, neexersat în tehnicile de supraviețuire ale competiției
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
petrecut mai târziu, după transferul la Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", mă ocupam cu secretariatul revistei institutului. Insul care mi s-a anunțat în vizită, dându-și un nume oarecare, nu era înconjurat de nici un mister. încă înainte să deschidă gura am ghicit de unde vine și ce are să-mi propună. Avea una din acele fizionomii ce nu se remarcă prin nimic, pe care le uiți în clipa chiar în care le privești. Prețios indiciu la recrutare. Nu a
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
se mai pun e, după aproape o sută de ani, acea primăvară... Vara: "flăcăul ajunsese bărbat." Viața cu anotimpurile e a lui, cel părăsit de Kaina. Viață care trece, în plină încordare-acordare a unui om cu o vioară. Se duce înainte pe note și sfîrșește într-un amestec - să recunoaștem, destul de greu de recitit - de dulceag și melancolic, cum e, de obicei, filosofia tocmită pe metafore. O poveste (aproape incredibilă, firește, cu tempo-ul ei, de la idilă piano la recviem) de
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
capăt firul desfășurat de autor, fir care ne duce din labirintul unor probleme speciale spre spațiul deschis și vast al filozofiei. În întîmpinarea cititorului său, Mircea Dumitru prezintă clar și sistematic cadrul general al celor opt probleme discutate. În "Cuvîntul înainte", care precedă intrarea în labirint, el explicitează, ca să nu rămînă neînțelese, gîndul unificator al tuturor acestor demersuri, altminteri separate, bine compartimentate. Acest gînd nu este altul decît acela al legăturii excepționale între o anumită filozofie - numită îndeobște filozofie analitică - și
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
măr al discordiei l-a putut reprezenta atracția comună a celor doi scriitori față de Domnița Gherghinescu-Vania, cea care pentru Blaga era "Domnița din țara bîrsană", iar pentru Arghezi "Domnița cu cinci turle la cetate", ba, poate, chiar cu ani buni înainte, Domnița "întinsă leneșă pe canapea", suferind în Cuvinte potrivite. Arghezi absentează ostentativ, după o promisiune formală de participare, de la o conferință pe care Blaga a susținut-o la Ateneu, la 5 decembrie 1942, iar acesta din urmă ar fi persiflat
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
la locul ei. Să fi fost ea în epocă interpretată de cenzorii partidului comunist ca un elogiu sincer la adresa lui Vasile Nicolescu și Dumitru Popescu? Dar ironia și malițiozitatea se văd cu ochiul liber. Să nu fi citit nimeni aceste rânduri înainte ca ele să fie publicate? Atunci însă de temuta cenzură comunistă se cam alege praful. Dacă o astfel de comparație plină de sugestii politice a putut fi publicată în anul 1986, de ce se simțeau striviți de cenzură atâția scriitori ai
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]