27,730 matches
-
Cine m-a împușcat, domnule doctor? De ce să ducă morții? Iar eu ce caut aici? Ce să fie, Ilona? E Revoluție. De la noi s-a extins în toată țara... Ceaușescu a fugit, acum câteva ore. Cred că te pot duce înapoi la spital. Au sperat că vor înăbuși revolta de la noi. Ceaușescu nu a vrut să știe de morți, de răniți... Acesta este motivul pentru care te-am scos, ca să nu spun furat, din spital. Dar soțul tău unde este? Nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fel și costumul. Într-o zi mi-a scos ceasul, în joacă, glumind că nu mai vrea să-i fie cro nometrate întâlnirile cu mine. Că, atunci când suntem împreună, timpul n-ar trebui să conteze. Nu l am mai primit înapoi. N-a mai fost când. Discuția a fost matură, să zicem. Eu i-am comunicat scurt, dintr-o răsuflare, că m-am îndrăgostit de altcineva. Pentru că nu m-a oprit nici un resort interior, cum m-aș fi așteptat s-o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
citesc povești copiilor. Am rămas cu clanța în mână. Speriat, băiețelul a luat o la fugă. Din mașina luxoasă a coborât un domn elegant. S-a îndreptat spre noi. A spart ușa cu umărul. Ne-am dat cu toții un pas înapoi. Stu poare. WC-ul era gol. Dispariție subită. Pantofii tinerilor, așezați corect lângă toaletă și foarte colorați, stăteau mărturie. Mai era și-o carte de poezie. Un Paul Eluard legat în piele, cumpărat, probabil de la vreun anticariat. „Ce s-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că dintelui i-a venit vremea să cadă, dar îi lipsea tupeul s-o facă de unul singur. Avea nevoie de un imbold sau mai degrabă să fie tras de mânecă. Toată ziua l-am sâcâit, clătinându-l înainte și înapoi, cu limba mai degrabă speriată decât curioasă. O înțeleg acum și pe ea, era prima oară când o părăsea un dinte. După o amiază în care șuturile pe poartă și avi oa nele ajunse din greșeală prin casele vecinilor mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
I-l pasează felin Lilyanei. Fără cântec, doar pe spate e scrije lit call me baby. Râdem amândouă, amu zate. Eu insist cu ocupația actua lă, de parcă aș urmări un infractor. E gigolo. Mă uit la paharul de bere gol, înapoi la el și apoi la scena pe care deo camdată nu are curaj să urce nimeni. Dar nu îi place. Punc tează asta cu o expresie în germană care îl prinde bine. Se vede că și lui îi place cum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ce se cântă. Ies să-mi verific mobilul, holul e singurul loc cu conexiune. Din senin aud o melodie cunoscută și o voce incredibilă. Cred că e Azzuro, a lui Celentano. Mai butonez nehotărâtă până la primul refren și o zbughesc înapoi înăuntru. Michele e pe scenă, Francesco bate entuziasmat ritmul în fața scenei. Sunt din nou în lumea și limba lor. Restul populației îi privește neinteresată. Totuși, pentru câteva minute, locul a prins viață. Și băiatul e ca la el acasă acolo
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și „doamnă“, iar copiii, „tanti“. Simplul fapt de a ieși din casă și a lua un taxi sau de a mă plimba prin parc devenise o provocare și, de la un moment dat, o neplă cere. XYZ promitea să dea ceasul înapoi cu vreo trei ani, părea de ajuns. Tinerețe, strălucire și restabilirea fermi tății, a proporțiilor ideale, pentru chipul meu obosit. Dove dea asta cu o mulțime de testimoniale și era endorsat de o vedetă. E adevărat că nimeni nu văzuse
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
negru. Bunicul meu pare întreg și mi se face greață. În toate oglinzile și vitrinele din casă văd re fle xia picioarelor lui. „Hai, mamaie, pupă mortul și pupă mâna părintelui.“ Mă aplec, îl pup, mă uit la preot și înapoi la mort. Mi se taie respirația: îmi sprijin mâna pe picioa rele lui de lemn, ca și cum m-aș sprijini de masă. „Duceți fata afară că o ia cu leșin“, „Hai, mămică, că nu mai stăm mult și plecăm la groapă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o zvâcnire în tâmplă. Mă întorc spre ceasul de pe noptieră. Nu reușesc să văd cât arată. Nu-mi dau seama dacă e senin sau înnorat. Văd o ceață gri și deasă. Nu disting lucrurile din cameră. Îmi las ușor capul înapoi pe pernă și închid ochii. Îi deschid brusc și privesc tavanul. Un gri monoton. Acum mai bine de douăsprezece ore îmi pierdeam timpul pe net. Nu că n-aș avea altceva de făcut la miezul nopții, de exemplu, să dorm
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
câinii ard în flăcările iadului. Ea face gargară cu carnea și laptele meu. Și ei se îneacă în propria lor vomă. Nici o remușcare. Doar gloriosul meu răget peste toată jungla. Privesc în zare. Stelele clipocesc în înaltul cerului. Vecinii trag înapoi obloanele. Macii își curăță ultimele semințe. Și iubita îmi linge stropii de transpirație de pe gât. Se anunță o toamnă liniștită. Așteaptă să adorm ca să-mi poată șopti la ureche: Tu ești Alpha Male. Pleoapele mi se deschid și pupilele mi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cred că are și picioare și fund și toate alea. Mă obișnuisem cu căpățâna lui imensă stând inflexibilă în spatele geamului. Mă ia de mână și mă dă afară. Tu, mă arată cu degetul, nu mai vii pe aici. Mustăciosul intră înapoi în local și apoi în cămăruță. Se așază pe scaun, calm, inexpresiv, ca de obicei. Îl văd de afară și mă privește. Cu ură și cu scârbă. Se uită și crede că sunt ori un fraier, ori un hoț. Iar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
singurei. Mai vin jandarmi penibili în civil puși pe arestat teribilii infractori fumători de iarbă. Îi depistăm repede; dăm muzica la maxim și lălăim din toți rărunchii ca Demis Roussos. În cinci minute clachează și dispar și noi dăm muzica înapoi încet. Io aș angaja jandarmi surzi. Cred că ar striga lumea după ei tot felul de porcării. Tot nu-i bine. Aseară am făcut greșeala pe care îmi spun de fiecare dată că n-o mai fac niciodată: am părăsit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai frumoasă. Plaja e pustie, iar pescărușii nu fac atâta gălăgie. Scot din ghiozdan lopata și încep să sap. În cincizeci de minute, sap o groapă de un metru jumate. Intru în ea. — Acum acoperă-mă și pleacă. Nu da înapoi. Din momentul în care simt primele fire reci de nisip acoperindu-mă, pielea începe să se așeze diferit pe mine. Cu fiecare lopată de nisip, mă gândesc mai puțin la viitor. Privesc linia orizontului. Dreaptă și neclin tită. Soarele e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
isonul. Merg. Băieții întorc cărțile. Eu și blonda le punem jos. E prima care-și scoate puloverul. Are ceva din agilitatea unei căprioare. Și din naivitatea ei. E ținta perfectă. Eu sunt opusul. Îmi deschid fermoarul gecii de parcă aș derula înapoi. Colegul din dreapta mea renunță la pantaloni de parcă s ar debarasa de ceva ce nu-i folosește. Stabilesc la ce renunț dacă pierd și jocul următor. E previzibil. Aș fuma, dar nu mă lasă mama. Ea nici poker nu mă lasă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
oprit și mintea, și inima. Când mi-am revenit, eram pe patul de paie de pe prispa largă a bunicilor. — Ileana, am reușit eu să bâigui, iar tanti Felicia, sora satului pe care o știam de când ne făcea vaccin, mă împinse înapoi pe salteaua foșnitoare. — E la spital. Stai liniștit. O să fie bine. Iar eu am crezut-o așa cum nu mai crezusem nici odată pe nimeni. Fără nici o ripostă sau întrebare. M-am ridicat, destul de amețit și am îngenuncheat la marginea patului
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ar da, nu-ți vrea binele. Norocul nu te lasă. Joia și sâmbăta sunt zile cu noroc pentru tine. Vei primi o veste pentru afacerile tale unde vei câștiga o sumă frumoasă. Loto: 83-29-53“ Am vrut să i-l dau înapoi, dar a spus că îl pot păstra. Am zâmbit și i-am mulțumit. Nu era nimic adevărat. M-am ridicat să plec, dar papagalul se uita în continuare la mine. N-am mai dat nici un telefon în seara aia. Înainte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de mizerie și dacă nu-i convine, știe că-l așteaptă șomajul sau, și mai rău, vreo reclamație la poliție sau parchet care-l trimite, vinovat sau nu, după gratii. Dacă vrea să plece În străinătate să muncească, vine "par-avion" Înapoi și riscă o pedeapsă zdravănă, sau acum, și mai bine, va executa pedeapsa În străinătate. Dacă Încearcă să facă ceva, se găsesc unii să-i bage bețe-n roate, sau să-l fure de tot ce are, după care-l
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Ești tânără. Trăiește-ți viața. Du-te. Chiar nu te superi? Ce ți-ai pus în gând du-te să faci. E mai mare păcat să păcătuiești cu gândul. Dar eu nu mi-am pus nimic în gând, dădu ea înapoi, speriată. Nu știu ce vrei de la mine. Nimic, stărui bătrâna. faci ce vrei. Eu, ca soacră, închid ochii și nu zic nimic. Nu te lua după gura mea, ia-te după inima ta. Îți bați joc. Parcă toată ziua m-ai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de om, unde om cu om se-ncaieră mai rău ca fiarele și râurile curg însângerate ca jgheaburile de la abatoare. Ce vrei mamă, de ce mă osândești? Totul între ele se zdruncina dacă vor slăbi nădejdea și vor da un pas înapoi întorcându-și spatele, fără să mai poată aștepta laolaltă, încleștate în așteptarea lor. Întoarcerea celor plecați și-odată cu ei, redobândirea miracolelor pierdute sau numai răpite nici ea, întoarcerea, nu mai avea să se făptuiască dacă n-ar mai fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și ea. E tânără și n-are nici o obligație. "Bine, dar eu!" vru să spună băiatul, dar își mușcă limba. Doamne, ce dezgustată mă simt de toate! Mă întorc! strigă pe neașteptate cumnata, neputându-se stăpâni, și-o luă hotărâtă înapoi. Miluță se trezi respirând greu. Cum așa? De ce? Ah, mă exasperezi! izbucni femeia. Ești mai rău ca bătrâna. Nici eu nu vă înțeleg pe voi. Ce-aveți cu mine? Cu tine!! Eu!?! Da. Tu și maică-ta, și toți. Judecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
așa cum vorbesc de obicei crainicii la radio: "De la cartierul general al Führer-ului se transmit următoarele: În partea de vest a capului de pod normand, aliații au atacat cu puternice forțe în sectorul Saint Lô. Trupele germane au fost împinse puțin înapoi. Tirul de represalii al armei V 1 a continuat și ieri asupra Londrei și sudului Angliei. În Italia, luptele s-au dat cu caracter schimbător la nord de Voltera, de ambele părți ale Tibrului și în sectorul Citta di Castello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Se uită mai bine... Nu era nici un om. Își scoase basmaua. Se șterse pe față și-și făcu vânt să se răcorească. Insolația! O să capete insolație! Și-atunci mogâldeața cenușie apăru din nou. Mamă! strigă. Vedenia o auzi. Se trase înapoi. Dispăru în porumb. Ce-i? întrebă bătrâna. Vine! spuse ea. Apleacă-te și seceră. Cine să vină! gâfâi bătrâna șoptit. Nora se aplecă aprinsă-n obraji, buimacă, prostită de căldură. Continuă să secere. Strânse paiele cu spicele grele în vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Hai, odată! Cine-i fi, nu te teme! Nu-ți facem nici un rău. Nu, nu! șopti fugarul și se prăbuși în grâu. Apoi se ridică, și-n loc să-și continue drumul spre ele, se-ntoarse și-o luă, împleticit, înapoi. Ce face? Ce-i cu el? Nu ți-am spus? se supără bătrâna. S-a speriat. Stai, omule! Alexandre! Ce-i cu tine! Mă mângâi cu gândul că nu s-a chinuit mult. dar dacă s-a chinuit? Dacă scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
da să te mintă și cerbul? Las că m-a mai păcălit o dată. Aceea-i altceva! Știu când. Când a venit tovarășu șef de la gară și i-am dat vin de coacăze negru, de nu mi-o adus nici-acu sticla-napoi. Atunci, Ghiță, atunci! Și lasă povestea cu sticla. N-o tot ține întruna până la învierea morților. Ți-am spus să vii să-ți dau câte glaje, șipuri și damigene vrei. Păi nu, doamnă, nu-ți cadă cu supărare. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să faciliteze comunicațiile. Din această cauză, cât și datorită faptului că în localitatea Broșteni era reședința subprefecturii plasa Muntele, care cuprindea 8 mari comune ăBroșteni, Borca, Mădeiu, Sabașa, Fărcașa, Dorna, Șarul Dornei și Neagra Șarului), iar până la prefectura județului și înapoi, vătășeii aveau de parcurs aproximativ 180 de kilometri și aveau nevoie de două, trei zile pentru transportul corespondenței, știrile parvenind cu mare întârziere, s-a simțit nevoia înființării unei linii telegrafice și a unui oficiu telegrafo-poștal. Linia telegrafică Fălticeni-Broșteni a
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]