2,631 matches
-
-mă, tot ce caut să fac ca scriitor este să încerc să mă asigur că orice viață umană contează.) Nu au existat bătălii propriu-zise în războiul nostru, cea mai mare parte a celor decedați au fost omorâți noaptea de către persoane înarmate, care au intrat în casele lor, sau de exploziile unor bombe, detonate în stradă fără nici un fel de avertisment. A fost o mare frică și multe distrugeri, în special în magazinele din Belfast, dar încă din 1970, când eram la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din Old City, dinspre nord spre sud de-a lungul străzii El-Wad, sau, cu două sute de metri mai sus, luând-o de-a lungul suk-ului Khan. Între Orient și Occident se înalță un portic de securitate, supravegheat de polițiști israelieni înarmați (etiopieni în cea mai mare parte a lor), situat chiar în fața esplanadei Kotel. Pe Cardo, în schimb, mai îndepărtat de zidul nevralgic, nu sunt decât polițiști și nu mai e niciun portic. Pe durata unei clipite, ieși dintr-o lume
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu tu pungi de plastic, nu tu recipiente goale de sifon aruncate pe jos (serviciile publice funcționează), nici măgari sau catâri cu coșuri de piele în spate, nici gunoaie, nici copii desculți pe stradă. Trotuare curate, gratii la ferestre, paznici înarmați, firme bilingve (engleză / ivrit), fațade din piatră albă. Senzațiile de belșug și de rece. În cartierele sărace, familii întregi în stradă, ospitalitate și abordări fără fasoane. Strada israeliană este, ca la noi, un spațiu de care oamenii sunt obligați să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fac obiectul expulzărilor, mi s-a arătat și un ultim etaj aparținând lui Sharon. Cucerirea începe uneori cu acoperișurile, de sus în jos plecându-se de la un foișor, de la o cabină de observație unde veghează zi și noapte un colonist înarmat. La primul și la al doilea etaj al unui imobil marcat cu drapelul alb-albastru israelian poate locui în continuare o familie de arabi. Pătrunzând într-una din aceste structuri labirintice în care se înghesuie unii peste alții coproprietari ostili care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și o clamează sus și tare. Nu-i decât un slogan. Mi-e greu să disting câtă abilitate politică și câtă convingere sinceră intră aici. Nu sunt sigur că pentru ei acest lucru e mai clar. Pentru ei, a rămâne înarmați ține de o îndatorire de ordin religios. Într-o bună zi, ei se vor încadra în armata libaneză, și atunci vom fi cu toții mai puternici. Îmi amintesc ce-mi spunea, zâmbind viclean, un prieten sirian: Da, ei știu să moară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cap: Mi se pare că ne depărtăm!" Eliseu ne prevestește ploae, iar Nicolau tace cu îndărătnicire. Însfârșit, ajunși după necazuri multe, la popotă toată lumea mânâncă cum poate. Fiecare ofițer a împrumutat de la gazdă două farfurii, furculiță și cuțit, și așa înarmați, mânâncă cu poftă o mâncare cum a dat Dumnezeu, în grădina publică, între două ziduri de curioși cetățeni perciunați și de cetățene gătite, cari cu toții și cu toatele nu mai pot de bucurie că au venit ofițeri în orașul lor. Dorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nesigură înspre Tatari, unii supuși dar nesiguri, alții în revoltă continuă. Atacurile erau destul de dese din partea triburilor lesghiene. Unele localități (Nuka) erau încântătoare, așezate subt poală de codru cu arbori gigantici, străbătute de pâraie cristaline. Din pricina atacurilor lesghiene, oameni umblau înarmați și căsuțele erau un fel de fortărețe. Localnicii fabrică țesături de matasă. Lesghienii zice călătorul sunt tătari din aceeași rasă cu cei din Daghestan. Savanții socot, fără temeiuri serioase bineînțeles, că sunt, ca și alte populații din Caucaz, urmași ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca voievozi ai Ardealului erau aleși frații Ion și Sigismund de Ankt-Georg și Berthold Edlerbach. Roth urma să fie încoronat ca rege. În fața acestei amenințări, Matei Corvin reacționează prompt. El concentrează o armată formată din 8.000 de călăreți greu înarmați și 4.000 de mercenari, care luptau pedestru, cehi și slovaci, sub comanda lui Jean Jiskra. Regele era hotărât să înăbușe nu numai răscoala din Transilvania, dar să pornească și împotriva Moldovei. O afirmă Bonfinius și acest lucru a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai bogați monarhi ai Europei, s-a îngrijit să organizeze un numeros corp de mercenari, supranumit „legiunile negre”, cărora li se adăugau contingentele de cavaleri și pedestrimea. La asediul Vienei, în 1485, regele dispunea de 20.000 de cavaleri greu înarmați și de 8.000 de călăreți ușor înarmați, plus pedestrimea. Era o armată foarte numeroasă pentru vremea respectivă. Nu este exclus ca în 1467 să fi avut o oaste al cărei efectiv să se fi ridicat la peste 40.000
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să organizeze un numeros corp de mercenari, supranumit „legiunile negre”, cărora li se adăugau contingentele de cavaleri și pedestrimea. La asediul Vienei, în 1485, regele dispunea de 20.000 de cavaleri greu înarmați și de 8.000 de călăreți ușor înarmați, plus pedestrimea. Era o armată foarte numeroasă pentru vremea respectivă. Nu este exclus ca în 1467 să fi avut o oaste al cărei efectiv să se fi ridicat la peste 40.000 de oameni. Matei Corvin a pătruns în Transilvania
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
folosit de husiți, în armata regelui aflându-se mulți mercenari cehi. În scrisoarea trimisă regelui polon, Ștefan cel Mare arată cum „cu puține zile în urmă a venit asupra noastră regele Ungariei Mathias cu mare putere și cu diferite oști înarmate, cu mulți domni și a năvălit prin munți și peste plaiuri, la Trotuș. Îndată ce am auzit aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu și întemeiându-mă și pe norocul Măriei Tale, am adunat oștile noastre și i-am ieșit în cale și i-am
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a oștirii sale și a ieșit împotriva dușmanilor săi, el cel dintâi, dând, în persoană, năvală asupra lor. La acest dintâi iureș, voievodul Ștefan și cu toată oastea lui n-au fost în stare să le facă față celor bine înarmați, [ci] a fost pus pe fugă, și s-a făcut mare măcel printre dușmani, cât n-a mai fost în toate bătăliile, pe vremurile Domnului Rege. Căci ai noștri i-au urmărit pe Valahi toată noaptea, până la lumina zorilor, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la porți, aceasta este cea de a doua fază a bătăliei. Cea de a treia fază s-a desfășurat în piața târgului, unde se afla elita oastei regale: cei mai înalți nobili, cohortele regale și cei 200 de veterani greu înarmați. Bonfinius acordă o mare importanță păstrării pieței de către unguri, „căci, odată pierdută, celelalte aveau să fie pierdute cu ușurință”. Ștefan nu a urmărit însă cucerirea târgului Baia. Devenind stăpân pe Baia și respingându-i pe unguri în afara târgului, situația lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
feudal, moștenit de la bizantini. Țara era împărțită în feude. Feudele mari se chemau ziamet, iar feudele mici timare. Fiecare stăpân feudal era obligat să slujească cu armele pe sultan și, proporțional cu veniturile feudului, să aducă un număr de oameni înarmați. Dar, spre deosebire de situația din statele feudale din Europa, aceste feude nu erau domenii ereditare. Fiind la discreția lui, sultanul le putea lua vasalului său când voia, pentru a le împărți altor slujbași capabili și credincioși Porții. În afară de aceasta, conducerea oastei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și 20.000 de pedestrași. În campania din 1467, Ștefan cel Mare i-a întâmpinat la trecători pe unguri și i-a urmărit cu 12.000 de oameni. Este vorba de oastea cea mică, elita oastei moldovenești. Era mai bine înarmată și avea o mare mobilitate. În zona Sucevei trebuie să fi fost adunată și cea mai mare parte a locuitorilor Moldovei în stare să poarte o armă. De data aceasta, la Vaslui se concentra toată oastea Moldovei, oastea cea mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceeași vreme circulaseră în Polonia zvonuri în legătură cu intenția sultanului, ca după cucerirea Moldovei, să ocupe Cetatea Camenița și teritoriile din jur. Acest plan era realizabil, după socoteala sultanului, deoarece el ridica o armată uriașă pentru acea vreme, o armată bine înarmată și antrenată și condusă de un mare conducător de oști, cum o dovediseră campaniile întreprinse de el până atunci. Planul era simplu în genialitatea sa, căci, după cucerirea Moldovei, turcii puteau pătrunde prin pasurile Carpaților de Răsărit și Nordici în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cetatea Neamțului. Pierea aproape jumătate din Sfatul Domnesc. Printre morți și prizonieri s-au aflat boierii cei mari și viteji, elita oastei moldovenești, oameni care, datorită averilor lor, aveau posibilitatea să cumpere armuri scumpe. O mie de oameni foarte bine înarmați constituia o pierdere însemnată. Despre cea de-a doua parte a campaniei din 1476 nu avem decât știri fragmentare, care nu îngăduie stabilirea cu exactitate a acțiunilor militare. După lupta de la Valea Albă, Ștefan s-a retras spre nord, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înainte ca să încingă ei lupta „dau dosul”, o rupeau la fugă, iar dușmanul, crezând că o fac de frică, îi urmărea, până când se loveau de zidul polonilor, moldovenii repliindu-se pe marginile acestuia, după care reveneau la atac. Fiind greu înarmați, „ai noștri ușor i-au înfrânt, scrie Bielski, iar apoi moldovenii, cum sunt ei iuți, i-au zdrobit”. Cronicile moldovenești vorbesc de o luptă care s-a dat la Cătlăbuga, la 16 noiembrie. După cronicarul turc Sa’adeddin, după alungarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1490, solul moldovean (probabil Stețcu) sosea la Vilna, unde solicita un salv-conduct ca să i se dea liberă trecere spre Moscova. În răspunsul Maiestății sale se arată că, exact atunci au sosit vești din care rezulta că, „foarte de curând, cete înarmate ostășește au ieșit din Moldova și au invadat pe neașteptate, în chip războinic, stăpânirile Serenității Sale, pământurile Podoliei și au năvălit violent în vreo câteva cetăți în număr de patru sau cinci, pe care luându-le, au omorât pe toți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la turci, de la secui și de la unguri, de la tătari și munteni și cu ei domnul îi lovea pe cei ce încercau să aprovizioneze armata regelui. Wapowski relatează că în ciocnirile care au avut loc, polonii s-au dovedit mai bine înarmați și au provocat pierderi atacatorilor, din care cauză moldovenii „nu cutezau să coboare la câmp și să dea o luptă deschisă cu polonii.” Cronicarul are dreptate doar în parte. Moldovenii, folosind tactica tradițională, n-au atacat niciodată un dușman superior
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
maeștri în folosirea acesteia. Wapowski vede succese acolo unde moldovenii „rup” lupta și o iau la fugă, pentru a nu suferi pierderi. Ei au evitat mereu o confruntare serioasă în câmp deschis, deoarece adversarul era mai numeros și mai bine înarmat cu platoșe, cu tunuri și alte unelte de război. Dar, chiar Wapowski scria că moldovenii „nu cutezau să coboare la câmp și să dea lupta deschisă cu polonii, care aveau steagurile adunate la un loc”, adică se organizaseră în linie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
deschisă cu polonii, care aveau steagurile adunate la un loc”, adică se organizaseră în linie de bătaie. În ziua de 29 octombrie a avut loc lupta de Lențești. Conrad de Mazovia a trimis în ajutorul regelui 600 de cavaleri greu înarmați. Prinzând de veste că mazurii vin în ajutorul regelui. Ștefan cel Mare l-a trimis pe vornicul Boldur cu 3.000 de călăreți în întâmpinarea acestora. „Și duminecă dimineața, octomvrie 29 zile, le-au datu războiu și pre loc i-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
feudale în sânul societății românești. Datorită ofensivei musulmane spre inima Franței, după cucerirea Spaniei, Carol Martel a fost obligat să formeze o armată de călăreți, care să se opună cavaleriei musulmane. Neavând venituri, care să îngăduie organizarea unei călărimi greu înarmate, Carol Martel a înzestrat pe cavalerii săi cu o bucată de pământ numită feud. În schimbul feudului, stăpânul acesteia era obligat să meargă la oaste, la chemarea regelui. Astfel s-a născut o societate feudală, care avea la bază posesia unui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a imaginat feudalismul românesc ca fiind identic cu cel occidental, încât a renunțat la afirmațiile făcute în Mircea cel Bătrân. Efectivele oștilor feudale. În lumea feudală apuseană, feudalii erau obligați să vină la oaste cu un număr de oșteni bine înarmați, în funcție de mărimea domeniului, pe care îl deținea feudalul. Țăranii erau excluși de pe câmpul de luptă, cu excepția armatei elevețienilor. În secolul al XII-lea, ducele Normandiei venea cu 581 de cavaleri. Regatul Ierusalimului era apărat de 577 de cavaleri. Marile ducate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1497), oastea Moldovei s-a înfruntat cu trupe organizate și înarmate după sistemul oștilor din apusul Europei, când este vorba de oștile ungare și polone, ceea ce înseamnă că erau alcătuite, în cea mai mare parte din cavaleri și mercenari greu înarmați. Și oștile otomane aveau un nucleu format din oameni care posedau un armament greu (platoșe, coifuri, cămăși de zale etc). Din puținele informații pe care le avem, putem să afirmăm că și în oștile românești din secolele XIV-XV existau oameni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]