2,507 matches
-
așa.) — A zis că o să vină el să te ia de la studio, mâine la douășpe. Și că a trebuit să‑și bage Mercedesul în service, așa că o să plecați cu MGF‑ul. — Serios? zic. E super! — Știu, spune Suze, radiind de încântare. Nu e genial. A, și a mai zis să nu‑ți iei prea multe bagaje, că nu încap în portbagaj. Mă uit la ea, și îmi cam dispare zâmbetul. — Ce‑ai zis? — Să nu‑ți iei prea multe bagaje, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
acum o mie de ani. De ce mă sună? — Dați‑mi în primul rând voie să vă spun cât de onorați suntem să avem printre clienții noștri o personalitate din domeniul televiziunii, de calibrul dumneavoastră. — O, vă... mulțumesc, zic, radiind de încântare. Plăcerea e de partea mea. Ce frumos. Știu precis de ce m‑a sunat. Vor să‑mi dea niște haine de‑ale lor gratis, nu? Sau poate... da! Vor să le creez o linie de modă! Dumnezeule, da. Am să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
i? Nu poți să apari în haine de stradă, la nivelul lui. — Nu știu, zic vag. Poate. — Vezi? Și Becky e de acord cu mine. Ia să te văd. Lasă cuțitul jos și mă studiază atentă, iar eu radiez de încântare, pentru că știu că arăt bine. Port o rochie și o jachetă roz de mare efect, o pălărie cu pană Philip Treacy și cei mai frumoși pantofi negri de satin, brodați cu câte un fluture foarte fin. — O, Becky, spune mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de lire în cadrul concursului. Ghicește! La revedere! Toată lumea îngheață în poză, apoi, în momentul în care muzica de generic răbufnește în difuzoare, se relaxează brusc. — Și zi așa, Becky... aud că pleci la New York, zice Rory. — Da, spun, radiind de încântare. Pentru două săptămâni! — Ce frumos! zice Emma. Dar cu ce ocazie? — Nici o ocazie... Ridic vag din umeri. Așa mi‑a venit. N‑am de gând să le spun celor de la Cafeaua de dimineață nimic despre faptul că mă mut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
privire la priveliștile uluitoare din jur. N‑au ochi, ce‑i cu ei? — ... unde vom observa două repere binecunoscute: Rockefeller Center, pe care mulți dintre dumneavoastră îl asociază probabil cu patinajul pe gheață... Dăm colțul și inima îmi tresaltă de încântare. Tiffany’s. Este chiar Tiffany’s, exact în fața mea! Trebuie neapărat să arunc o privire. Nu e asta chiar esența New Yorkului? Mici cutii albastre, cu panglici albe, și monedele alea minunate de argint... Mă strecor spre vitrină și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Westbrook, spune bărbatul, privindu‑mă cu ochi foarte intenși. Suntem forte fericiți să te cunoaștem. — Și eu! zic. Vă mulțumesc foarte mult pentru florile atât de frumoase! — Cu mare plăcere, zice Judd și mă invită să iau loc. E o încântare. — O enormă plăcere, spune Kent. Urmează o tăcere de expectativă. — Păi, e o... plăcere fantastică și pentru mine, zic grăbită. Absolut... fenomenală. Pân‑aici a fost bine. Dacă o s‑o ținem tot așa, spunându‑ne unii altora la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
când își termină cafeaua. Dar te sun mâine, ca să stabilim o întâlnire cu directorul de programe. OK? — Perfect! zic, luându‑mi un aer nonșalant. Ar fi foarte bine. În clipa în care pleacă, nu‑mi pot stăpâni un zâmbet de încântare, cât toată fața. Propria mea emisiune! Totul merge din ce în ce mai bine. Toți cei cu care vorbesc par să vrea să‑mi ofere de lucru, și cu toții îmi fac cinste cu mese copioase, ieri cineva a zis chiar că aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă simt exact cum m‑am simțit la Barney’s. Nu mai sunt vechea Becky; sunt o persoană nouă și scânteietoare. Mă uit pe furiș la propria mea imagine într‑o oglindă din apropiere și mă trece un fior de încântare. Pe bune, uită‑te la mine! Am o ținută și o coafură de vis, mă aflu într‑un restaurant din New York, port o rochie care costă mii de dolari și sunt împreună cu iubitul meu, un tip minunat și un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
rochiei Vera Wang.) Îl face pe băiatu’... murmură, cu buzele lipite de pielea mea, foarte... Și ne lăsăm să cădem în pat împreună, și gura lui e lipită de a mea, iar mintea mi‑e transportată de alcool și de încântare. În timp ce el își dă grăbit cămașa jos, îmi surprind imaginea în oglindă. Mă uit și mă văd amețită și fericită și o voce din minte îmi spune: să nu uiți niciodată această clipă. Să nu uiți niciodată această clipă, Becky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
orice problemă... Ridică din umeri. Sincer, nu mă pot gândi la cineva mai potrivit ca tine. — Îmi... îmi oferi o slujbă? zic nevenindu‑mi să cred și străduindu‑mă să‑mi ignor tresăririle de speranță din piept; micul imbold de încântare. Dar... cum rămâne cu Daily World? Cu... cumpărăturile? — Și ce? Michael ridică din umeri. Îți place să mergi la cumpărături. Mie‑mi place să mănânc. Nimeni nu‑i perfect. Atâta timp cât nu ești pe vreo listă neagră cu „cei mai căutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
recentă. Frumoasa mea rochie strălucitoare, de vedetă de cinema. Nici măcar nu mă pot uita la ea fără să‑mi amintesc totul, ca într‑un film proiectat cu încetinitorul. Cum am dansat cu Luke la New York; cum am băut cocktailuri; toată încântarea aia fericită, ca în transă. Și cum m‑am trezit apoi și am văzut totul prăbușindu‑se în jurul meu. Scuzați‑mă, murmur și mă ridic în picioare. Ies repede din cameră, cobor scările și ies afară, în aerul rece. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tale poate să mai aștepte? Ridic din sprâncene. Nu crezi că e cam... iresponsabil din partea ta, Luke? — Compania mea n‑ar fi avut absolut nici un viitor, fără tine, strigă el, aproape furios, și nu îmi pot reprima un fior de încântare în tot corpul. Știu ce ai făcut de la Michael. Cum ai prins‑o pe Alicia. Cum l‑ai avertizat, cum ai descoperit totul. Clatină din cap. Habar n‑am avut. Dumnezeule, fără tine, Becky... N‑ar fi trebuit să‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
filme cu James Bond toată noaptea. A venit persoana de la ora zece. Dar cine e persoana de la ora zece? zic, întinzându‑mă după un port‑manteau Richard Tyler. Parcă nu scria nimic în registru. — Păi... îhm... Fața îi strălucește de încântare, din nu știu ce motiv. Îhm... uite‑l. — Mulțumesc foarte mult, aud o voce profundă de bărbat. O voce profundă de bărbat, cu accent britanic. O, Doamne. În clipa în care Luke intră în cameră îngheț, cu rochia Richard Tyler în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai încet. — Foarte... logic, spun. Așa că au făcut o nouă propunere, au găsit un finanțator gata să îi susțină, și de data asta nu le‑a mai stat în cale nimic. Au demarat deja activitatea. Chipul îi e luminat de încântarea pe care nu și‑o poate ascunde și mă trezesc zâmbindu‑i la fel de radioasă. — E super! zic. Adică... Îmi dreg glasul. Aha. Am înțeles. Scriu niște litere fără sens în caiet. Și cât timp vei petrece în New York, cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prin propria-i luptă chinuitoare, ea e în stare să înțeleagă semnificația ridurilor mamei și a tristeții zăvorâte sub pielea ei. Roțile de car zboară pe scenă. Actorii își schimbă brusc vocile pe notele de sus. Publicul entuziasmat țipă de încântare. Sunetul sparge tăcerea nopții. Un ajutor din culise îi spune actriței că a venit Mao. E în mijlocul mulțimii. Fata își închipuie felul în care e așezat. Ca un Buddha pe o floare de lotus. Intră pe scenă în pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de ce nu arăta la fel de frumoasă și filmată. Gândurile îi zboară. Se întreabă ce-o mai fi cu Tang Nah și Yu Qiwei. Și ce-or să creadă ei atunci când vor afla că ea e Doamna Mao. Acest gând îi produce încântare și o face să se întoarcă înapoi la ciornă. Lucrează până se trezește Mao. Inima ei bate veselă când îl aude recitând o poezie de deșteptare din timpul dinastiei Han: Primăvara m-a trezit din hibernare, Soarele mă zorește de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu este atât de înțeleaptă. Wang Guang-mei este opusul lui Deng Yin-chao. Doamna Mao Jiang Ching nu poate să o suporte pe Wang Guang-mei. Wang guang-mei este lampionul de Anul Nou care strălucește luminând calea spre căldură. Grația ei oferă încântare, iar vorbele ei aduc apropiere. Dintr-o prestigioasă familie influențată de lumea occidentală, Wang Guang-mei are o educație aleasă și e sigură de sine. Nu intenționează să o pună în umbră pe Doamna Mao Jiang Ching, dar deoarece Mao nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu-mi rezistè! În schimb, femeile?! Colega mea, care s-a culcat cu aproape toți bèieții din institut, n-a mai adèugat nimic dupè dacè ar fi și în pat la fel de bun, Merge! Sè facem câteva încercèri! ea zâmbind cu încântare, Ați mai navigat pe Internet? Nu! Abia am primit calculatorul, În lumea noastrè (se referè la lumea artei, desigur!) cuceririle tehnologice pètrund mai greu, dar vreau sè învèț! Dacè îmi permiteți v-aș putea arèta, Chiar te rog ! Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
covor și de intra tiptil în bucètèrie, s-o îmbrèțișez pe la spate, opunându-mè imboldului, mulțumindu-mè cu închipuiri și aduceri aminte, revenind la rolul meu de Matei care stè cu copilul Corinei în timp ce ea pregètește de mâncare, Gata! exclamè bèiatul cu încântare, epuizând stocul jucèriilor și obiectelor ușor de purtat care au ajuns, prin hèrnicia lui, pe covor, în mijlocul camerei, sau sè-și fi isprèvit oare toate cuvintele cunoscute care desemneazè aceste lucruri?! privindu-mè cu mulțumire, începe sè batè din palme, experimentând admirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cum dănțuiești de-a lungul ulițelor, cum îți oglindești râsul palid în zarzări și în pruni, cum pui pete de aramă pe gura pomilor de nuc și, apoi, cum te-nfășori și desfășori în valul frunzelor de plopi. Doamne, ce încântare! Frământările tale dulci și aromate îmi colorează sufletul și-ți simt iubirea fremătând în roșul merelor, în galbenul gutuilor și-al perelor. Același dor ne parfumează simțurile: dor de vise și culoare, frunze, flori și fructe, oameni și păsări, îngeri
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
duc lipsă. Îți mulțumesc și pentru urările transmise fiicei mele, pe care din păcate nu ai putut să o Întîlnești. În privința situației ei de familie cu părere de rău trebuie să Îți spun că este statu quo. Am citit cu Încîntare partea din scrisoarea d-tale privitoare la cercetările pe care le-ai condus În ultima vreme. Cuvintele d-tale sînt puține, dar, numai prin simpla menționare, au puterea de a evoca lucruri de cel mai mare interes pentru mine. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Luminăția Sa l-a primit de multe ori în casa asta. Iancu se înclină, luă mâna fierbinte a Marioritzei și i-o reținu căutându-i ochii, așteptând să-i întâlnească privirea ușor surprinsă, zâmbind apoi și așteptând tresărirea reflexului de încântare pe buzele ei, înainte de a i-o săruta fericit că putea oferi o mostră din galanteria deprinsă în timpul anilor de studenție petrecuți la Viena și Pisa. Domnița Ecaterina urmări din ce în ce mai uimită desfășurarea acestui dialog mut. Era ca și cum tocmai ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de nenumărate ori, încât acum îl știa pe de rost și putea să-l recite cuvânt cu cuvânt. Era un amestec, cam de prost gust, de franțuzească și românească, ambele transcrise cu litere chirilice, dar fiecare cuvânt îi sporea bucuria, încântarea și speranța. PASAJ RETRAS Începutu la 8 ore seara precis. FINAL PASAJ RETRAS Da, la 8 ore seara precis va fi „începutul”, șopti Iancu. Nu-i mai păsa de zgomotul infernal pe care îl făcea feciorul râcâind cu vătraiul grătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din bibliotecă împreună cu Marioritza. Se opriseră în dreptul unei ferestre, destul de aproape de ea. Ciucurii draperiilor dansau pe umerii lor. Când și când, prindea câte ceva din ceea ce discutau. Vorbeau în franceză, dar amândoi o foloseau ca pe un instrument de fascinație, de încântare sau seducere a celuilalt. Vocile lor se armonizau. Sunau ca două instrumente perfect stăpânite de un maestru sensibil la fiecare nuanță. Își savurau reciproc inflexiunile. Era o confruntare blândă între spirite de același nivel, susținută de expresia ochilor, de zâmbetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
darul. Era tutunul lui preferat, tutunul după care tânjise de când ajunsese aici, la Brașov. Zâmbi. Apoi, cu cel mai învăluitor ton, aproape șoptind, întrebă: ― De ce nu-mi iei tu viața? Pauză. Așteptare, o sclipire ironică de partea unuia. Surpriză, chiar încântare de partea celuilalt. Răspunsul veni tot în șoaptă: ― Hm! Aș fi putut s-o fac încă din acea dimineață dinaintea Crăciunului. Ningea atât de frumos peste întinderea câmpiei... Eram acolo, la marginea pădurii... Și iar aș fi putut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]