2,060 matches
-
înfrigurată sorocul performanței. Era, acea femeie brună de o luciditate blândă, Elvira Sorohan înainte de... Elvira Sorohan. Anii au trecut, cu împlinirile care, firesc, au început să vină, dar și cu o îngrozitoare traumă, și sub ochii noștri cât surprinși cât încântați s-a petrecut o spectaculoasă metamorfoză. În scenă, în avanscenă intrase, parcă dintr-o dată, un personaj dinamic, febricitant, de o carismă în care feminitatea de superioară esență se împletea cu inteligența provocatoare. Intervențiile ei, în presă și în manifestările publice
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
istorie are la Eminescu un sens protector" (p. 285). Singurătatea... "Prin urmare, istoria e și ascunsă, și redimensionată, falsificată astfel încât să răzbune complexul unui frustrat în ordine socială" (p. 13). G Călinescu... "După ce ai încheiat un interesat, și nu o dată încântat exercițiu de lectură pe paginile publicisticii călinesciene, constați că în transparența lor, indiferent de conținut, descoperi peste tot detalii de autoportret interior. E o lectură în palimpsest, de pertinență psihologică, la care te obligă umbra autorului insinuată sub mantia unui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
creator și efectele de realitate pe care le declanșează. Cuvîntul scris devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina (?) și periculoasa libertate a desprinderii, iar cititorul aproape că nu are de ales, e inevitabil complice, sedus, încîntat. Un autoportret narcisist și nostim, o reverie vibrantă în sonoritățile alintate ale limbilor întîlnite. Între adevărul faptelor și adevărul literelor, Olivier Rolin exersează cu grație mersul pe o sîrmă întinsă la mii de metri de pămînt, oscilînd cu talent și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Împânzesc terenul și În tot locul unde putea fi agățat un fir de lumină. Pe teme și forme diferite, decorurile și luminile formau un univers spiritual omogen deosebit. Ne lăsam furați de magia luminilor, trăiam o stare de sărbătoare, eram Încântați că puteam vedea cum petrec sărbătorile oamenii din alte părți ale lumii și Încercam să deslușim modul lor de a Înțelege și a-și trăi viața. Și totuși... respiram și aerul prea Îmbibat de izul afacerilor comerciale, iar registrul stărilor
Iarna îm Florida. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Elena Buică () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1526]
-
un intelect călăuzit doar de percepțiile vizual-auditive. Nici explozia informațională nu poate fi garant al bunelor receptări ale "filosofiei de compromis", cum numea B. Russell (1870-1972) liberalismul pe la mijlocul secolului al XX-lea. (20, 1, pp. 15-16) Adversarii săi estici citau încântați afirmația acestui filosof britanic: "Mai există încă o filosofie ce poate fi considerată, în principal, un vlăstar al liberalismului: cea a lui Marx" (20, 2, p. 115) și jubilau pentru includerea în "liberalismul pragmatic" atât a lui Marx, cât și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
piele de Suedia și abia atunci se ducea să descuie, fără grabă. Când tata se înfuria că l-a lăsat să aștepte în frig, Mateiu declara că "nu suportă fierul rece pe mână" Imbecilule! declara tata și Mateiu iarăși rânjea, încântat că și-a ajuns scopul de a-l exaspera pe tata." Își va fi amintit și de represaliile paterne înfățișate tot de sora sa vitregă: "Îl adusese la Berlin spre a urma cursurile de Drept la Universitate. După cîtăva vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să se concentreze asupra atragerii unui public mai numeros decât să producă programe, cărți sau reviste de calitate mai bună. De asemenea, publicitatea poate influența conținutul mass-mediei; o revistă care face publicitate unei mărci de țigări nu va fi prea încântată să publice un articol despre pericolele fumatului. De fapt, azi vorbim de o industrie a publicității care, în esență, este o triadă constituită din beneficiarii publicității, mass-media și agențiile de publicitate, care creează și plasează reclamele pentru vânzarea cu amănuntul
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
copil și unul de martir? Dragostea are blazonul ei, și contesa l-a descifrat în taină. Mi-a aruncat una din acele priviri ascuțite care seamănă cu strigătul unui bolnav lovit în rană: era în același timp și rușinată, și încîntată. Ibidem, pp. 90-91 c) permit personajelor, dar mai ales naratorului, prin așa numita "tactică de deplasare", să exprime tabuul contactelor fizice așa cum îl analizează Leyla Perrone-Moisés (1980, p. 308), plecînd de la comparația de bază (femeie-floare): Funcția metaforică a acestor descrieri
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vizând viața sexuală; * numărul partenerilor sexuali; * opinia privind vârsta la care încetează viața sexuală; * frecvența, durata contactelor sexuale [1, pp. 119-126]. Reacția indivizilor la întrebările directe despre sexualitate s-a constituit în mai multe categorii. Majoritatea tinerilor au fost chiar încântați procedura fiind de tip interactiv, cu întrebări din partea respondenților. Adulții s-au arătat cooperanți mai ales la întrebările care au vizat mijloacele de planificare familială. Persoanele mai în vârstă au prezentat un interes deschis pentru itemii care au vizat starea
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
Această diferențiere pe sexe este semnificativă (Pearson χ2 = 21,286, df = 3, p < 0,001). 4.5. Activitatea sexuală și vârsta Reacția indivizilor la întrebările directe despre sexualitate s-a constituit în mai multe categorii. Majoritatea tinerilor au fost chiar încântați, procedura fiind de tip interactiv, cu întrebări din partea respondenților. Adulții s-au arătat cooperanți mai ales la întrebările care au vizat mijloacele de planificare familială. Persoanele mai în vârstă au prezentat un interes deschis pentru itemii care au vizat starea
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
de odihnă ocolește traseele aglomerate către marile galerii și, privind mai întâi viața palpitantă din jurul său, înregistrează neplăcuta impresie produsă de locuitorii legendarei cetăți toscane, indivizi vulgari și clamoroși, obișnuiți să speculeze fără scrupul naivitatea străinilor îndrăgostiți de frumos. Mai încântat se arată junele voiajor de reprezentantele sexului slab, care-l întâmpină inițial, la un han modest, în persoana unei femei agresive, masculinizate, fără pic de mister ("o femeiușcă roșie cu un glas aspru și bărbătesc"), de o naturalețe brutală (în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa beizadea Ștefan așteaptă ca măria ta să se trezească. Spune că nu este zăbavă... — Să intre. În acel moment, fără să audă aprobarea, Ștefan intră în odaie. Vodă îl măsură din priviri și rămase încântat. Este adevărat că despre Constantin, care de curând împlinise douăzeci de ani, se povesteau numai lucruri frumoase, că fetele îi aduseseră gineri aleși, dar Ștefan, prin strălucirea minții și neoboseala firii iscoditoare, i se părea deosebit. La cei optsprezece ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lună plină. — Măria ta merge cu noi? întrebă fiica stăpânei de la Târgșor. — Mergem cu voi, toți trei. — Bine, țineți-vă după noi, și femeile plecară pe cealaltă ușă a cuhniei dând în curtea palatului. Ieșind în noapte, Selin a rămas încântat. Grădina cu arbuști înfloriți avea aleile pietruite cu piatră măruntă de râu, luminate de lampioane mici din fier forjat cu geamuri de sticlă albă, în care ardeau lumânări scunde de seu. Femeile au luat-o înainte spre palat, iar Selin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
viitoarea soție și îndrăgostindu-se în fiecare zi mai mult de farmecele ei, îi cere mâna, nepretinzând decât o zestre de 10 000 de ducați, sumă foarte moderată, având în vedere marea avere a pretendentului. La această cerere nesperată, tatăl, încântat, promite tot fără a ști prea bine cum va da zestrea, dar contând pe dibăcia sa. Bate la toate ușile, anunță vestea cea bună, își copleșește rudele cu insistențe reînnoite, pledează despre avantajele enorme ale uniunii proiectate, descrie cu forță
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
verișoare și îi oferă pământul său drept despăgubire. Se convine asupra unui dejun la care se va trata afacerea; nimic nu e cruțat la această masă, feluri suculente, vinuri alese; convivi înduioșați de situație și animați de libații copioase, nepotul încântat să joace rolul providenței, obținând în același timp un pământ frumos, unchiul vărsând șuvoaie de lacrimi și de vin: era o scenă în care fiecare își juca rolul de minune. "Spuneți deci, scumpe unchiule, că pământul dumneavoastră valorează 75 000
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sărbătoare. Avea dreptate. Cine știe când aveau să-mi pice niște bani... Și atunci mi-am adus aminte de ghicitul țigăncii lui Ilie: un dar de bani... Da, iată, fusese... Și drumul pesemne era cel făcut de mine acasă... Nilă, încîntat, și ca să sărbătorim evenimentul, mă duse într-o bodegă. Cerurăm bere și debrețini calzi, cu muștar. - De fapt cât costa ce-am luat? îl întrebai curios. - La Taica Lazăr cam atât costă, zise el. Dă-i nabii, adăugă, le iau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
soluție pentru geamuri și pun clor În ea. Îmi pun o băsmăluță pe cap, să nu mă stropesc pe păr, Îmi iau un scaun de la bucătărie, mă sui pe el ca să ajung la plafon și Încep Întâi cu pata. Foarte Încântată că totul a ieșit alb, m-am apucat să "albesc" tot plafonul. Fără să Îmi pun ceva, protector, clorul fiind știut ca un gaz cu miros sufocant, continui lucrarea. Simțeam o amețeală, dar În gând Îmi spuneam cu bucurie că
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
părea rău că nu se mai poate îngriji de el, dar firea ei hotărâtă nu-i îngăduia să stăruieprea mult asupra acestor păreri de rău. "N-avem încotro. Fiecare cu meseria lui". Vorbă de care de altfel Jonas se declara încântat; căci el ținea, ca toți artiștii epocii sale, să treacă drept un meșter. Meșterul trebui așadar să se descurce mai mult singur, văzându-se silit să-și cumpere el singur pantofi. Totuși, nu numai că Jonas găsea că toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dădeau către curte, adică la mică distanță, spre alte ferestre în același stil, în spatele cărora se zărea, foarte aproape, desenul înalt al unor noi ferestre care dădeau către o a doua curte. "Parcă am fi în sala oglinzilor", spunea Jonas, încântat. Sfătuiți de Rateau, hotărâseră să instaleze camera conjugală într-una din cele două încăperi mici, cealaltă urmând să adăpostească copilul pe care-l așteptau. Încăperea cea mare slujea lui Jonas drept atelier în timpul zilei și tot aici se adunau cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu putea spune mai limpede prin cuvinte, în timp ce Jonas încuviința din cap cu o sinceră simpatie. Din fericire această situație fără ieșire era curmată de intrarea vijelioasă a ultimului predicator la modă, care ținea să fie prezentat marelui pictor. Jonas, încântat, nu întârzia să-i comunice acest lucru, apoi mai pipăia o dată teancul de scrisori din buzunar, apuca pensula, dădea să picteze, dar înainte de asta trebuia să mulțumească pentru perechea de prepelicari primiți chiar atunci în dar, se ducea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe care le tot ridică, în întâmpinarea unui alt oaspete, sunt însă mari și lungi, nepotrivite cu trupul. Se povestește despre pregătirile spectacolului, despre febri litatea de adolescent cu care invita mereu alți prieteni la repetiție, aducându-i de la București, încântat și curios, ca un copil, întrebând în stânga și în dreapta dacă li se pare „scenic“, dacă va interesa publicul... Întreabă și acum, oprindu-se mereu la alt grup : de ce n-a venit cutare, dacă au privit Dunărea în amurg, la cotul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
restaurant. N-o înfometaseră în prealabil, cum se obișnuia, o antrenaseră gradat, în câteva zile. Să poată sta, apoi, liniștită în fața bucatelor. Să aleagă. Să nu se mai sature, nu din cauza foamei, ci din plăcere. Să se înfrupte pe îndelete, încântată a retrăi vremurile bune ale lumii bune. Să simtă, copleșită, simpatia lumii... Să redevină calmă, îmblânzită, aproximativă, idioată. Calculaseră bine. Nu va avea de-a face, prin urmare, cu aceiași imbecili. Îi slăbise, în ultimele ore, îndârjirea. Leșinul, vinul dulceag
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încetineală recep torul la ureche. — Da. Tu ? Ce-ți veni ? Nu încă. Anie, te rog, sunt prostii. Fii rezonabilă. Nu i-am făcut nimic. Perucă ? Ha ! Cât de grijulie. Ha ! Nu. Jur. Încercase să râdă. Părea timorat, jenat, jignit și încântat și furios. — Oarecum. N-ar fi nevoie. N-ai de ce. Nu pentru asta. Da, numai să mă încălzesc. Serios. Veritabil, nu-mi face rău. N-ai grijă. Nu mai suna. Te rog. Te rog, lasă-mă așa, nu... Anie. Lasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ziua când un general bătrân, înconjurat de o droaie de ofițerași fercheși, a venit să-i agațe pe piept medalia de aur pentru distrugerea reflectorului, Bologa s-a prefăcut că i-e rău, numai ca să nu fie silit a părea încîntat. Pe urmă, într-o zi, acum vreo lună, a fost adus în salonaș Varga, care fusese greu rănit în șoldul stâng, tot atunci, în noaptea ceea, și din spital în spital ajunsese aici. În primul moment Apostol s-a bucurat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a trezit în suflet o îndîrjire neastâmpărată, care-i feconda iubirea și i-o păstra mândră și curată. Deodată ușa compartimentului de la spatele lui se deschise și se închise cu zgomot și în ureche îi răsună glasul lui Varga, foarte încîntat: ― Știi, Bologa, cine se află în trenul nostru?... N-ai să ghicești!... Generalul Karg!... Uite acuma ne spuse Gross... Apostol se întoarse. Prin geamurile ușii se vedeau în compartiment, în fumul de țigări, câțiva ofițeri. Gross rânjea batjocoritor, explicând ceva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]