1,681 matches
-
vreau să introduc în opera mea și mă voi strădui să-mi ating scopul, chiar dacă ar fi să mor, fiindcă am o desăvârșită încredere în artă"; "...vreau cu tot dinadinsul să merg înainte, să fiu eu însumi. De aceea mă încăpățânez și am ajuns să nu mă sinchisesc de ceea ce se spune despre mine și despre opera mea". Fiți atenți: pictorul care, pe parcursul vieții, avea să vândă abia un singur tablou, vorbea cu dezinvoltură despre opera sa; care țuțăr cu pretenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de ordin sentimental. Dintre actorii de valoare nu mai erau în teatru decât ștefan 230 addenda Iulian, Iancu Petrescu și încă vreo doi. Trupa Teatrului Național nu mai putea reprezenta decât comedia bufă, dar nici o dramă. Totuși Caragiale s-a încăpățânat a reprezenta Regele Lear cu Iancu Petrescu în rolul titular. Bineînțeles, cu tot talentul și cu toată inteligența interpretului, rolul nu intra în mijloacele lui Petrescu. Rezultatul a fost că, de îndată ce Caragiale a luat direcțiunea, spectacolele se jucau față de băncile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
adresată, de pe patul de moarte, unor tineri în ajunul hirotonirii lor preoțești: „Vă mulțumesc pentru rugăciunile făcute și pe care le mai faceți, și, într-un chip deosebit, vă mulțumesc pentru propunerile hotărâte și decise, cu care intenționați să vă încăpățânați să-l iubiți pe Dumnezeul nostru nespus de drag, așa de puțin înțeles. Iubiți-L, iubiți-L, căutați-L pe El, faceți din aceasta pasiunea vieții voastre, pentru că la aceasta trebuie să ajungeți voi, preoții... Lumea de rând este adesea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
zi Îi răsunau În urechi țipetele de groază ale victimelor mă celărite. și nopțile lui erau și ele pline de aceleași sunete Înfiorătoare, ascuțite ca niște vârfuri de lance, care-i sfâ șiau sufletul... Petrecu deci noaptea cu coșmarurile lui, Încăpățânându-se să doarmă, deși de fapt era mai treaz decât În cea mai desăvârșită stare de veghe. Apoi, spre dimineață, ațipi ușor, cufundându-se În pacea blândă a poienii. Dintr-odată, sări În picioare. Se auzeau tropote de cai. Simeon
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
soțului ei și murmură ruși nată cuvin tele pe care și le pregătise pe Îndelete În cursul dimineții. * * * În zilele care au urmat, bătrâna doamnă se strădui za darnic să afle mai multe amănunte de la soțul ei. Ministe rialul era Încăpățânat ca un catâr: „Ce tot vrei să știi? Du cele ți-a spus tot ce trebuia să cunoști. E o orfană pe care o cheamă Adelheid. Părinții ei au murit și ducele vrea s-o creștem noi. Asta-i tot
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atunci Închisese ochii ori de câte ori venea vorba despre cruzimile și grozăviile care se petreceau la castelul din Opfingen. Pentru el, erau vorbe fără temei ale celor care Îl pizmuiau pentru faptele lui de arme, pentru felul cum mânuia sabia. Iar adorația Încăpățânată pe care Eglord i-o arăta fiicei lui era doar expresia admirației pe care orice cavaler trebuia s-o arate doamnei visurilor lui, pe care o diviniza În chip platonic, așa cum se cuvenea. Fără Îndoială, nu concepea o mezalianță cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
direcție? Există un pluton de critici cu autoritate specializați în a impune valori reale? Critica de direcție nu mai are, în clipa de față, gloria și entuziasmul de dinainte de 1989. Puțini anahoreți au rămas în jilțul lor cu spetezele roase, încăpățânându-se să citească metodic și să dea verdicte corecte. Toți fruntașii acestei critici s-au risipit în diverse alte activități, dar eu nu cunosc o altă publicație, în afară de "Cuvântul", care să-și fi propus și să facă realmente o critică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
celula celor cinci în luna aprilie, însă după vreo săptămână și-a dat seama că aceștia sunt adepții 'reeducării' din Suceava și se arătau ferm antilegionari. Pătrășcanu l-a sfătuit să nu mai meargă pe la ei, dar Soroiu s-a încăpățânat și, în perioada următoare, a avut mai multe discuții în contradictoriu cu sucevenii. Eugen Țurcanu era hotărât să colaboreze cu administrația penitenciarului, astfel că a căutat să discute cu directorul închisorii, Alexandru Dumitrescu, încă din primele zile. El cerea zilnic
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
afle cel puțin un bolnav de tuberculoză în ultima fază. Din cauza acestui lucru, precum și a condițiilor inumane din Casimcă, vor muri, pe rând: Vică Negulescu, Dan Dumitrescu, Costache Oprișan, 'Nutti' Pătrășcanu, Aristotel Popescu și Gheorghe Caziuc. Cei care s-au încăpățânat să nu moară aveau să treacă și prin reeducarea de la Aiud din perioada 1962-1964. Se poate concluziona că, dintre toate procesele înscenate de comuniști în legătură cu acțiunea de la Pitești, acesta este cel mai fantezist și mai ridicol. Numai Gheorghe Caziuc și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
guler, l-a zgâlțâit și l-a trântit de perete, cerându-i să se 'țină pe cotonoage' dacă nu vrea să îl joace iar în picioare. Țurcanu îi cerea să dea detalii despre 'haremul surorilor de cruce', însă O. se încăpățâna să nu vorbească compromițător despre Mișcarea Legionară. Enervat de invocarea lui Dumnezeu, Țurcanu l-a lovit din nou, până când victima s-a făcut ghem la picioarele sale, după care l-a izbit de perete, cerându-i să recunoască motivul pentru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
tot mai mult, șirul nedumeririlor. (Eu credeam că doar în colectivitate se poate atinge starea fără gânduri prin meditație.) - Exact ca la sală! Repetați, în intimitatea camerei dumneavoastră, tot ceea ce facem împreună la sală. Parcă o frână ce mă ținuse încăpățânat pe loc, dispărea brusc și-mi permitea mișcarea. Dorința de a pătrunde toate secretele energiei Kundalini, de a simți energiile descătușate mă determinase să accept voluntar o disciplină ce, de fapt, nu-mi fusese niciodată impusă! - Ați primit fotografia lui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
închis! Mi s-a cerut să încerc sămi odihnesc mintea în timpul experimentului, adică să încerc să nu mă mai gândesc la nimic. Am făcut eforturi spre a-mi goli mintea de toate gândurile ce - ca un făcut! - tocmai atunci se încăpățânau să mă agaseze cu prezența lor. Apoi, mi s-a indicat - descălțat, cu ochii închiși și cu mintea golită (hm!) fiind - să fac un fel de gimnastică a mâinilor pe care, în condiții normale aș fi considerat-o o idioțenie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
măcar vag, acele senzații! Și nu era vorba de vreun act de hipnoză! Nu! Eram perfect lucid, permanent stăpân pe simțurile și acțiunile mele! Deci, ce se întâmplase acum?! Era adevărat ceea ce simțeam? Care era explicația? Dar... de ce oare mă încăpățânam să caut explicații, în loc să mă bucur de ceea ce primisem? Era aceasta revelația pe care o așteptam? Încăpățânatele întrebări ale... încăpățânatei minți înțepenite în explicațiile logicii fizicii au apărut spontan și au dispărut la fel. Dorința de a absorbi neabsorbitele - de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Iar până atunci... câte-un telefon a neuitare. Să aibă și ea motiv să mai tragă ștergarul frumos brodat de pe aparat, să nu-l biruie praful. De-ar ști ei cum adoarme seara bătrâna fixând cu ochii înlăcrimați dușmanul cel încăpățânat în muțenia-i chinuitoare! Și se mai plânge c-o dor ochii de la televizor! Femeie cu frica lui Dumnezeu, n-am auzit-o niciodată hulind sau bârfind, cât despre înjurături... ferească Sfântul! Viețuiește, alături de cumnata ei - tanti Voica - vecină gard
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nr.1-12, 1939) * Fond și formă a II, 1944, fascic.2, Râmnicul Vâlcea. Incontestabil, domnul Leca Morariu este un incorigibil. După ce, în aceste vremuri grele, a făcut să apară, în pribegie, revista Făt Frumos și Buletinul Mihai Eminescu, acum se încăpățânează să ducă mai departe și revista Fond și formă, menită, pe de o parte, pentru critică generală și specială, iar pe de altă parte pentru specificul și pitorescul limbii. De astă dată revista apare, după cum recunoaște, cu o deviere de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
urât. Eram pregătiți să vă primim și așteptam atâtea lucruri de la vizita dvs. - o rază de căldură, de spirit, de bunăvoință în acest climat trist și perfid - atât fizic, cât și spiritual! Aproape că mi se pare că destinul se încăpățânează să ne țină despărțiți! Dragă prietene, nu vreau să vorbesc prea mult despre deziluziile noastre, ci despre sănătatea dvs. - sunt progrese, injecțiile și celelalte leacuri sunt bune la ceva? Ați plecat deja în Provența sau rămâneți la Paris? Nu, hotărât
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pentru dvs.ș,ț Mircea Eliade XLItc "XLI" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Swift Hall, Université 21 martie 1958 Dragă prietene, Mă întreb ce gândiți despre tăcerea mea îndelungată!... Voiam să vă scriu de două luni. Dar sunt puțin încăpățânat și, întrucât avusesem ideea să vă fac să călătoriți în Lumea Nouă, voiam - și mai vreau încă - să organizez cu orice preț această călătorie. Or, necazul este că nu am încă un răspuns precis de la Columbia. Pe 27 decembrie, am
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
degeaba. Ajungeau să fie huiduiți și jigniți pe scenă dacă nu se opreau imediat din acest sacrilegiu, se arunca după ei cu ce se nimerea la îndemână, cu legume, bucăți de pâine sau chiar cu tacâmuri. Unii nefe- riciți se încăpățânau să demonstreze c-o pot cânta chiar mai bine, dar sfârșitul nu era altul decât tragic, fiind scoși uneori de tot din programul teraselor sau restaurantelor. Pentru toți oamenii, femeia fatală despre care nu știau că numele îi pornise de la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai mică putere, nu voi termina. Nu voi ceda. — Ce mai e de demonstrat, Cristi ? Ce mai e de făcut ? Nici tu nu cred că mai înțelegi... — Ai fost tot timpul un visător și un om al vieții. Te-ai încăpățânat să le faci pe toate, dar un singur lucru nu ai reușit, Ionele. — Ce, amice ? Unde m-am ratat ? zâmbește Fernic. — Nu ai fost niciodată un artist, cu adevărat un artist. Altfel ai fi înțeles. Că unui artist poți să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lumii noi, era necesară o fază (preferabil cât mai scurtă) de violență revoluționară. Este ceea ce s-a numit dictatura proletariatului, corespunzătoare, În terminologia oficială, construirii socialismului, fază premergătoare comunismului desăvârșit. Dar, cum lumea lipsită de griji a comunismului s-a Încăpățânat să nu apară, proiectul a rămas În prima fază (faza „socialistă“, renunțându-se Însă după un timp la conceptul de dictatură, care nu suna prea bine), un drum lung, aparent interminabil. În comunism, statul avea să dispară (ca orice instituție
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai important post de observație și de control din zonă. Necazurile României continuau să fie În primul rând de ordin economic. Politic, democrația ajunsese să se comporte destul de bine (alegeri desfășurate corect, o mass-media diversificată și influentă...). Dar economia se Încăpățâna să nu decoleze, iar nivelul de trai rămânea scăzut. Din acest punct de vedere, Între România și Occident este Încă o prăpastie. Occidentalii se tem și de „invazia“ românilor și, de aceea, În ciuda Începerii negocierilor cu Uniunea Europeană, au renunțat cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
parte în timpul nopții, când spiritul acestui descreierat mă vizita trezindu-mă uneori din cel mai adânc somn indus de Xanax. Atunci când am realizat, spre oroarea mea, ce voia personajul de la mine, am încercat să-i rezist, însă romanul s-a încăpățânat să se scrie până la final. Mi s-a rupt filmul în repetate rânduri timp de mai mult ore-n șir, doar ca să realizez apoi că alte zece pagini fuseseră scrise. Ceea ce vreau să spun - și nu sunt foarte sigur dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nerăbdător în dreptul cordonului de catifea. Îndreptându-mă spre ușa de la intrare, i-am spus lui Pete: „Ai răbdare, vin imediat, frate“, după care i-am tras un râset de fantomă. Kentucky Pete era un dinozaur din anii ‛70 care se încăpățâna să supraviețuiască și cu care îmi făcuse legătura unul din studenții mei. Supraponderal, cărunt, cu plete și cizme din piele de șarpe și un tatuaj cu un scorpion neamenițător (zâmbea și ținea o Corona în clește) pe un antebraț acoperit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vreo patruzeci de persoane. Oficiile de moderator îi revin unui critic literar spaniol, care face o scurtă prezentare fiecărui invitat înainte de a-i da cuvântul. Îmi vine rândul imediat după letoni. Vorbesc despre situația unei culturi de frontieră, care se încăpățânează să-și conserve autarhia, fără a-și valorifica din punct de vedere estetic marginalitatea. Spun că în Moldova, deși ne-am câștigat libertatea de expresie, mentalitățile sunt departe de a se fi schimbat, ceea ce se reflectă și în dihotomiile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și chiar străzi. Firme conduse de urmașii nemților care s-au refugiat din zonă sub presiunea Armatei Roșii. Acum, mulți dintre ei se întorc, interesați să-și cunoască rădăcinile. Unii renunță, confruntați cu deșertul pe care îl descoperă, alții se încăpățânează să scormonească printre ruine. Kaliningradul are statut de „zonă economică liberă”, și arhitecții din studio speră să-i redea orașului, cu bani din Vest, cel puțin fragmente din înfățișarea originară. După dispariția Uniunii Sovietice și a mitului cu invincibilitatea paradisului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]