20,977 matches
-
pluteau regrete și tristețe. Singurul pasager fericit era Luis. Din păcate trupul său nu rezistase operației și se stinsese în mai puțin de o oră de la transplant, însă fiecare organ donat se afla acum pe arcă, respirând din plin aerul încărcat de vapori. Luis murise, dar nu și ochii săi, sau rinichiul, piciorul, măduva, pielea ori inima sa. Într-un anumit fel Luis izbutise: se salvase și se bucura din tot sufletul său, deși împărțit prin alte trupuri. CABINA LIFTULUI Ultimul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scris nici un cuvânt, așa că nu ai cum să i auzi vocea. Până ai să te hotărăști asupra subiectului care l-ar fi putut aduce în acea cameră, o să arunci o privire de jur împrejur și atunci ai să observi cuierul încărcat de haine, pălării și umbrele. Deci afară plouă. Trebuie să fie un început prematur de toamnă. Apoi ochii îți vor cădea pe măsuța rotundă plină de reviste vechi. Te apropii să vezi ce scrie pe coperți. Der Tennisschlager, Die Welt
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sunt după colțurile întoarse ale coperților deja îngălbenite. În dreptul măsuței se odihnește o canapea cu brațe imense, acoperită cu o cuvertură verde ai cărei ciucuri plini de praf stau răsfirați pe jos. Ultimul lucru care îți atrage atenția este biroul încărcat de hârtii, iar în mijlocul lui, mașina de scris. O mașină de scris mecanică, cu tastele rotunde și carul mic, probabil din perioada războiului. Acum personajul tău X își privește interlocutorul. Va trebui să mergi cu imaginația mai departe și să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
seară Vera, la fel de tânără și de frumoasă, să intre în cameră având un aer solemn și fiind pregătită să mărturisească secretul ce o leagă într-un mod necunoscut de personajul X. Poți să o vezi călcând ușor, ocolind măsuța rotundă, încărcată de reviste, și așezându-se pe canapea. Tensiunea crește din ce în ce mai mult, ochii tăi parcurg cât mai repede posibil toate aceste cuvinte care întârzie mărturisirea ei și care încep să te enerveze deoarece nu sunt cuvintele pe care le așteptai. Îți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
intrare și fugi spre camera în care o aștepta canapeaua cu cuvertură verde. Nu dorea decât să citească manuscrisul. Se opri brusc. Camera era alta acum. Dispăruseră toate obiectele de mobilier, masa, cuierul, canapeaua. În locul lor apăruseră corpuri de bibliotecă încărcate cu manuscrise, iar în mijloc, un birou imens. Vera aprinse lumina și se așeză la birou. Începu să citească. „Ce ar fi dacă, în loc să citești acest text pe care ar trebui să ți-l propun în paginile care inevitabil vor
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
urma, acum, că ai deschis cartea,...“ Întinse mâna după un alt manuscris. „Ce ar fi dacă, în loc să........................ .........................................................“ Apoi un alt manuscris. „Ce ar fi dacă...........“ Altul. „Ce ar fi dacă..........“ Vera rămase în picioare cu manuscrisele în brațe. Biblioteca era încărcată numai de manuscrise; și toate începeau la fel, erau la fel. Aceeași poveste imaginată, scrisă și citită la infinit. Parcă ar fi fost un soi de răzbunare din partea lui, pentru faptul că-l părăsise pentru un oarecare X. Se simțea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
înaintea furtunii, se remarcă o liniște suspectă. Când Ina îi mărturisi că este gravidă, că în curând va fi mamă și că Alex era în culmea fericirii, cupa cu răutăți ascunse vederii, în care turnase acumulările adunate în timp, se încărcă până la refuz. Ura Olgăi, care mocnea asemenea unor cărbuni nestinși aflați sub cenușa aparenței, era gata în orice clipă să iște un incendiu. Ea nu putea suporta gândul că îna va avea un copil de la Alex pentru că socotea că acesta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
al locurilor, cu intenția vădită de a veni în sprijinul edililor, cernând din sita înalturilor un strat subțire de zăpadă pentru a acoperi rănile pământului ars în cuptorul verii și răvășit de intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-i tulbure odihna. Lipsise toată noaptea deacasă și se gândea c-o fi ostenit, cine știe pe unde-o fi hălăduit, și pe unde-o fi muncit, că așa-i spunea, dimineața,cînd revenea de pe unde umbla: că, iar a încărcat și descărcat, la cutare ori la cutare patron.și ea-l credea.Așa și-acum. Dacă văzu și văzu că nu poate rezolva singură problema becului, apelă la el, rugătoare: vino și urcă puțin în locul meu, și-ai să poți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
trecea pe drum; o parte din ea, care mai cunoștea câte ceva, din povestea în general nepopularizată, a celor doi frați, mai comenta câte una, câte alta; în rest, dumnezeu cu mila! Acum, toamna asta, venise, parcă, prea devreme, și prea încărcată cu roade. Vasile cel Mare strângea prunele și merele. Pruncii săi, cu nevasta, recoltau strugurii. Era o veselie, și-o hărnicie, pe capul lor, de, mamămamă. Numai, iată că, la poartă, se oprește Vasile cel Mic. Mare, treaba, mare, spune
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai aud de ea! Înțeles! Așa, măi copii, să-mi ascultați și să-mi îndepliniți ordinele, că, altfel, dacă mă înfurii, e rău de voi! ‛nțeles? Bine. În ziua ce a urmat, au sosit la gura gropii respective specialiști, mașini încărcate cu beton gata preparat, și, în câteva ore, totul, din urmă, a rămas, neted, ca de când lumea. A treia sau a patra zi, a trecut pe acolo administratorul parcului. Pe placa de beton schâncea, rotindu-se de mama focului, Lolica
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
drăgălași, ei, cum am zis, afară, pe prichiciul de tablă, iar ea, înlăuntru, în apartament, acasă la ea, adică. Se privesc. În liniște. În pace și reciproc repaos. Privesc, atent, în ochii îndrăgostiților: au aproape aceeași culoare. La fel de strălucitoare; la fel de încărcată de liniște; la fel de plină de dragoste pentru iubita lor de dincolo de sticla ferestrei. Ea - mândră, cum am spus, potopită de dragostea și de admirația lor, sentimentul dorinței împlinite. Un postludiu, blând și îndelungat, și dulce ca o bucățică de fagure
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Înarmați cu unelte care să le permită operarea, în fiecare caz în parte. Furau: păsări, vin, porci, mijloace de locomoție simple și lesne de manevrat, unelte moderne, folosite de localnici la efectuarea unor lucrări agricole. Către ziuă dispăreau, cu ele, încărcate în aceleași mijloace de transport, cu care ziua mimau desenarea viitoarele presupuse agende turistice. Retragerea, în câte o pădure. Acolo, pregătirea vietăților si a obiectelor pentru valorificare. Valorificarea urma în cadrul târgurilor, bâlciurilor și al altor locuri potrivite. Încasările erau împărțite
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Intrând în club, feministele o întâmpinară cu mare entuziasm: ai reușit, nebuno, să-l duci pe vameș, iar nouă, să ne câștigi pariul. Dublu atac - dublă izbândă! Preconcertul Atât de caldă, atât de frumoasă era seara, atât de senin și încărcat de stele era cerul, atât de pline cu parfumul de flori erau grădinile și arborii din parc, încât, nu ți-ar mai fi venit să rămâi nici o clipită în casă. Adia și un pui de vânt, mai mult o boare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mare. Trecem. Au trecut. Femeia s-a luminat la față. A văzut, dintr-o privire, tot ce-și dorea. Se tocmi, dete banii, în schimbul chitanței, după care se duse după furgoneta-taxi. Sosi îndată. Găsi pe cine s-o ajute. După ce încărcă totul, plecă spre casă. Acolo, Dumitru Durlig, soțul, o întâmpină cu gură mare. Ai cumpărat patul ăsta, cazon! Că doar nu mi s-a dat de pomană. Ce-ți trebuie ție așa pat? Mie? ție-ți trebuie, nu mie. Că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
2011, pe Valea Rășchitoarei, s au întâlnit și au sărbătorit, două mari comunități: una cu români și alta cu țigani. A românilor a fost subvenționată de primărie, a țiganilor, de bulibașii bogați. La români totul a fost un mare hram, încărcând cu bucurie sufletul fiecărui participant. Mâncare, băutură și multă voe-bună. Dincolo, cheltuiala supotând-o, cum am zis, mai-marii etniei, totul a fost cuprins de un rar fast. țigăncile și-au arborat toalete specifice, mâinile, gâturile și pletele fiindu-le încărcate cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
inaugurarea noului edificiu de cultură, din partea nordică a orașului, față în față cu frumosul parc public și cu primele blocuri de locuințe, din direcția de intrare în localitate. Brusc, rupse liniștea, de dincolo de mulțimea care venea de la inaugurare, un glas încărcat de durere și neputință: Săriți! Mă omoară! Săriți, oameni buni! Probabil, solicitanta de ajutor, apreciase, în acele clipe de groază, pentru dânsa, că oamenii pe care-i vedea că trec, de cealaltă parte a străzii, vor fi fiind oameni buni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
De la tataia Vovriev. Că noi mult am mai discutat despre mata. și o să discutăm, încă. Da? Da. Lasă, că o să vezi. Fostul rege urcă în limuzină, tataia cu nepotul își continuă traseul marginii străzii, iar restul lumii își continuă viața încărcată cu de toate.și cu de bine, și cu de rău. Însă, tot mai mult, cu de rău. Calul alb din spuma mării Latifundiarul Dumitran Frunză a închiriat, pentru două zile și două nopți, jumătate de hectar de plajă, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
silvici, erau, permanent, prezenți, printre udători, care, în unele cazuri, mai și completau, gâgâlicele de salcâm, care, dintr-un motiv sau altul, pieriseră. Toamna, terenul respectiv începuse să se prezinte, sfintei naturi, cu un alt obraz, cu o altă față. Încărcată de vigoare și de promisiuni. Întrun loc, mai pe la mijlocul Repedei, Mihai Tatulici plantase, cu mîna sa, un puiuleț de brad, rătăcit prin lădițele cu salcâmi aduși din pepinieră. Careva, dintre silvicultori, și-a exprimat o părere: să știi, domnule jurnalist
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bravo lor, zic, pentru că, sunt, cu adevărat, oameni de ispravă. Da, oameni buni, de mare ispravă. Că, dacă judeci, privind nițel în urmă, îi vezi, muritori de foame, cum erau, orbecăind prin toate cotloanele mizerabile, prin toate locurile puturoase și încărcate de microbi și de alți dealde ăștia. Unuia dintre ei i-a răsărit, în capul său rotund, ca un bostănel, o idee. și a spus-o celor din familie. Mă, tată, a zis el, cu pieptul scos, eroic, în față
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Europă, de altfel. Identificând islamismul cu lumea arabă, „uităm“ că acest teritoriu, mai restrâns astăzi decât pe vremuri, e o țară în care se vorbește o limbă indoeuropeană. Este cu atât mai trist că acum, la începutul mileniului al treilea, încărcat de optimiste utopii economice, sociale, politice, culturale, dar dominat, în această parte a lumii, de utopia unei Europe bântuite de daimonul unității, noi, europenii (ca și nord-americanii), nu reușim, dintr-un orgoliu nemăsurat sau din pură ignoranță, să învingem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
puțin cunoscuți în Europa, dar genii în adevăratul sens al cuvântului, mari și originali inventatori de lumi și limbaje poetice, au fost imitați, începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, de emulii lor, sub neliniștea și presiunea unui trecut prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
altele înalte, dar mereu cu o anume formă geometrică, conice sau trunchiuri de con, cu ferestre strâmte și strâmbe, din care ieșeau nuferi albaștri, ce se cățărau de-a lungul pereților. Dintr-odată, spectacolul dispăru dincolo de ceața groasă. Nori grei, încărcați de umiditate, apăsau pe creasta colinelor; o ploaie fină se pulveriza în aer ca un praf rătăcit și nesigur. După ce rulase atâta timp, drișca se opri la piciorul unui munte înalt, despuiat. M-am debarasat de cufăr și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
imenși, mai mari ca de obicei, ochi acuzatori care păreau să-mi reproșeze un păcat de neiertat, de care eu însumi n-aveam cunoștință. Doi ochi înfricoșători și fermecători, dar în același timp plini de neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul Ei ciufulit I se lipeau de tâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
său, tatăl meu o rugă pe baiaderă să mai danseze o dată în fața lui, să imagineze dansul sacru al templului. Ea consimți și dansă în sunetul flautului îmblânzitorului de șerpi, la lumina torței. Mișcările pe care le făcea mama erau armonioase, încărcate de o semnificație profundă; aluneca și se răsucea ca o cobră. După ce s-a terminat dansul, tata și unchiul au fost împinși în celula în care i se dăduse drumul reptilei. În locul strigătului așteptat, se auzi o lamentație întreruptă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]