2,741 matches
-
și, între timp știu că mă apăr de ea, de greutatea pe care o duce în dimineața asta. — Vino. Traversez strada fără s-o ating. Vine după mine cu capul plecat, mâinile vârâte în jachetuța de bumbac deșirat. O mașină încetinește, ea n-o bagă în seamă, privește doar pașii mei grăbiți. Mă îndepărtez de spital, ca un hoț cu o pradă indecentă. O iau pe strada care duce până la o cafenea pe care o cunosc. Mă urmează pe scara în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urmă cu treizeci de ani, aș fi putut să mă căsătoresc cu tine, erai cea mai tânără anestezistă din spital, cea mai talentată. Te lăudam și tu tăceai. Până în după-amiaza aceea... când a fost? Stăteai în stația de autobuz, am încetinit și, în mașină, pe neașteptate, ai vorbit. Nu te văzusem niciodată fără halat, aveai o talie subțire și șolduri care se lărgeau pe scaun. Mi-a rămas amintirea unui genunchi pe care ți-l mângâiai cu mâna. Ai trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prăvălesc mai mult decât trebuia în stânjeneala aceea emblematică. M-am lăsat atras de un râuleț mocirlos, pe ale cărui maluri uscate se vedeau gunoaie și un nor rătăcitor de musculițe. Bărbatul de lângă mine era tăcut și profesional. În localități încetinea, ca și cum ar fi vrut să le dea celor vii posibilitatea să trimită un salut, o rugăciune sicriului. Iar expresia chipului său se metamorfoza, își găsea tăria în intenții. El se interpreta pe sine însuși, rolul său melancolic de ultim cărăuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
secundă m-aș trezi în cealaltă lume. Dar casa era la locul ei. Am răsuflat ușurat și am intrat pe alee. O pată alb-albăstruie se deslușea în oglinda laterală. Piciorul stâng coborî pe frână. Nu am oprit brusc, doar am încetinit puțin. Am întors capul ca să văd ce îmi atrăsese atenția. Scottie Wiener - cu fața spălată, cu părul ud dat pe spate, purtând niște pijamale în dungi albe și albastre cu câteva numere mai mari - stătea în curte. Era departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lor înclinate în față împingând coșurile supraîncărcate, mă privesc în treacăt și apoi merg mai departe. Un băiat se oprește să se uite la mine. Mama îl apucă de mână și îl trage după ea. O altă femeie nici măcar nu încetinește. Ținându-și cu o mână copilul, își conduce căruciorul într-un cerc larg pentru a mă ocoli. Mă uit la ei din interiorul mașinii. Le citesc suspiciunea în priviri atât de clar de parcă le-ar sta scrisă deasupra capetelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
minute de dulce inconștiență. Un strat gros de frunze căzute făcea ca aleea să fie înșelătoare sub cauciucurile mele. Când am ajuns pe autostradă, am aruncat o privire spre vitezometru. Mergeam cu 25 de kilometri peste viteza admisă. Nu am încetinit. Am lăsat în urmă mlaștinile posomorâte și rezervoarele greoaie de ulei din New Jersey, am traversat podul Goethals și am continuat să merg spre est. Nu mai fusesem acolo de ani de zile, dar încă mai știam drumul. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care să poată opri Înaintarea taurului turbat ce se rostogolea spre el. Într-o clipă avea să fie strivit. Și iată că mai mult decât spaima cumplită Îl durea rușinea eșecului, faptul că nu-și găsea cuvintele. Goana nebună se Încetini și se transformă Într-un mers târșâit, pentru că o greutate cumplită i se lăsase pe umeri. Când reuși să ridice capul, văzu că era călărit de un copil, care Îl bătea ritmic cu pumni slabi și răi În cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în jur, gândindu-mă că urma să fim acostate de un pervers care respira greu. Maria era perversul care respira greu, chinuindu-se să meargă pe niște tocuri înfiorător de înalte, respirând repede și greu. Crezi că ai putea să încetinești până nu fac o criză de astm sau o întindere de ligament? gâfâi ea. Uitasem că Maria era un adult care purta încălțăminte de adult și nu o fată care-și găsise un tip de mocasini foarte confortabili prin 1983
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă aruncă la podea, pentru ca apoi să gonim pe Albert Bridge de parcă am fi avut de livrat organe vitale pentru un copil pe moarte. Pe când ne apropiam de Pimlico, i-am cerut: — Când ajungem lângă școala St. Cecilia, poți să încetinești? Așa și făcu, ignorând claxoanele și înjurăturile care veneau dinspre mașinile din spatele lui. — Poți să oprești acum! am strigat eu. Oprirea lui de urgență fu impresionantă. Și la fel și cea a mașinilor din spate. De-aia nu conduc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scape nici un fel de cuvinte greșite. Îi spusesem Lisei că nu aveam de gând să pomenesc despre Tally, că dacă nutream speranța să-mi refac căsnicia, nu trebuia să existe reproșuri. Am sunat la ușă și am încercat să-mi încetinesc bătăile inimii. Am trecut printr-o panică groaznică la gândul că Mark nu era acasă, că a găsit o scuză să mai petreacă o noapte cu Tally, dar mi-am amintit că petrecerea lui Phil din seara precedentă sigur a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
avea probleme s-o prind pe Lisa din urmă, numai că-și dăduse jos pantofii cu toc, iar eu mă loveam cu stângu-n dreptul în ridicolii mei papuci indieni. Într-un final, am prins-o din urmă. —Lisa, poți să încetinești? Mai e mult de mers până în Stockwell. Se opri și se întoarse spre mine. Nu m-am putut abține să nu remarc că părul și machiajul ei erau intacte. În afară de privirea ușor sălbatică, fața ei era o mască perfectă. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Aveam 16 ani. Mă simțeam liberă și tânără și nu-mi păsa de nimeni și de nimic. Am strigat și am aplaudat și am sărit pe Spandau Ballet și Duran Duran și Michael Jackson și George Benson. Când ritmul a încetinit brusc, am rămas pe ring un timp, cu capul învârtindu-mi-se de la gălăgie și dezhidratare. —Dansezi? m-am întors și l-am văzut pe Gary sau Tony stând în fața mea cu mâinile întinse. M-am uitat panicată în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai departe, plimbându-mă între ușă și cuptor, începui să mânuiesc rindeaua, sângerându-mă și am bătut cuie cu ciocanul, zdrelindu-mi vârfurile degetelor. Făcui o pauză, simțind cum piticul îngrozit se ghemuia în moalele inimii mele, să-mi mai încetinească bătaia. - Zitta! zisei liniștindu-mă puțin, - abia atunci mi-ai surâs muierește, ridicând lanterna aprinsă deasupra capetelor noastre, ca să-mi luminezi astfel drumul cel adevărat, dar și cel mai sărac - spre pierzanie. Dezbracă-te! Urlai după aceea, înălțându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ținte, doreau ca propriul lor disconfort să ia sfârșit. „Dă, Doamne, să se termine mai repede!“ se rugă În gând Elizabeth Robins, Îndemnându-i pe actori să grăbească ritmul. Dar, parcă dintr-un impuls pervers, Alexander făcea tocmai pe dos, Încetinind tempoul scenei finale și rostindu-și ultimele monologuri sonor și cu patos. Ar fi trebuit, desigur, să fie pentru el momentul dramatic culminant, acela În care Guy Domville renunța la lume În favoarea unor lucruri mai mărețe, lăsându-și prietenul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întunecate și reci care ocoleau Green Park. Prostituatele nu-l mai supărau: ceva din expresia Împietrită a trăsăturilor, din hotărârea neclintită a pasului trebuie să le fi comunicat inutilitatea oricărei Încercări de a-l acosta. Coti către Piccadilly. O trăsură Încetini, trecând pe lângă el, și vizitiul Îi aruncă o privire plină de speranță. Să o ia? Nu, voia să meargă pe jos. Avea să meargă pe jos tot drumul până acasă, pe Piccadilly, Knightsbridge, Kensington Road și Kensington Gore. Era obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deosebită politețe, care saluta ceremonios de mai multe ori și care ștergea cu grijă tălpile pantofilor de preșul de la intrare nu doar înainte de a pătrunde în locuințe străine, ci, la fel de temeinic, și atunci când le părăsea. Sosirile și plecările lui erau încetinite după niște reguli aparte: când venea sau când pleca, de fiecare dată el bătea la ușă. În mânuirea flautelor și fluierelor, însă, era la fel de necruțător ca și cu propriul cap. În repetate rânduri l-am văzut cum își spărgea flautele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
DH-7-le: mult mai mic decât propriul lor habitat, cu un singur cilindru Înalt de doisprezece metri și cu foarte puține hublouri. — Mai ai foarte puțin, Îl anunță Beth. Te-ai descurcat de minune. Norman Începea să se simtă amețit. Își Încetini pașii. Distingea acum inscripțiile de pe suprafața cenușie a habitatului. Erau acolo tot soiul de inscripții ale Marinei Militare. — Zona e la fel de curată, spuse Beth. Felicitări. Se pare c-ai reușit. Ajuns sub cilindrul DH-7 privi În sus, spre trapă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zgomotele electrostatice de pe linie, pentru ca apoi să-și dea seama că dinții ei clănțăneau din cauză că tremura. La acest grad de epuizare ar fi trebuit să se producă o supraîncălzire și, În loc de asta, o cuprinsese frigul. Era de neînțeles. — ... rece, Norman. — Încetinește, Beth. Nu pot... vorbi... aproape... Împotriva voinței sale, Încetinise. Ajunsese În aria luminilor habitatului, la mai puțin de zece pași de trapă, dar picioarele i se mișcau și mai Încet, cu stângăcie. Iar acum, În sfârșit, Norman văzu ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
seama că dinții ei clănțăneau din cauză că tremura. La acest grad de epuizare ar fi trebuit să se producă o supraîncălzire și, În loc de asta, o cuprinsese frigul. Era de neînțeles. — ... rece, Norman. — Încetinește, Beth. Nu pot... vorbi... aproape... Împotriva voinței sale, Încetinise. Ajunsese În aria luminilor habitatului, la mai puțin de zece pași de trapă, dar picioarele i se mișcau și mai Încet, cu stângăcie. Iar acum, În sfârșit, Norman văzu ceva care Învolbura sedimentul mâlos din spatele ei, În Întunericul de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
următoarea țeavă, următoarea denivelare de care să se agațe. Era ca și cum ar fi urcat un munte În sens invers: dacă-și dădea drumul, ar fi „căzut“ În sus și ar fi murit. Mâinile Îi amorțiseră de mult, mișcările i se Încetiniseră din pricina frigului. Plămânii Îi ardeau. Mai avea foarte puțin timp la dispoziție. Ajunse la bază și se strecură sub Cilindrul D, bâjbâind pe Întuneric și orbecăind după sas. Se mișcă până la Cilindrul A și nimeri sasul. Era Închis. Trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sînt deja bogați, un limbaj și o mișcare filmică noi, cu cît mai puține compromisuri, Încercînd să creeze o breșă În Întunericul de fum al Terminatorilor, singura nădejde a cinefilului din lumea-ntreagă că tornada dezlănțuită de bani va fi Încetinită pînă la obținerea acelui efect de lumină, a acelui echilibru care a existat Între anii ’50 și ’70 Între filmul comercial și filmul de artă. Era clar că singurii care puteau Încetini roata norocului lui Schwarzeneger nu puteau fi născuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-ntreagă că tornada dezlănțuită de bani va fi Încetinită pînă la obținerea acelui efect de lumină, a acelui echilibru care a existat Între anii ’50 și ’70 Între filmul comercial și filmul de artă. Era clar că singurii care puteau Încetini roata norocului lui Schwarzeneger nu puteau fi născuți decît tot În America. Să vedem ce se va mai Întîmpla, deocamdată mișcarea nealiniaților la Die Hard nu e unitară, nu scrie nicăieri, În nici o carte că licuricii au puterea sau voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru care mă duc din nou la filmul pe care abia l-am văzut. 13 iunie. „Metroul nu oprește În stația Universității.” Vocea metalică din tavanul vagonului. Clicul microfonului care se Închide. Priviri speriate. Metroul nu oprește, Într-adevăr, dar Încetinește suficient pentru a zări pe peron cel puțin o duzină de indivizi Îmbrăcați În uniforme de camuflaj, cu șepci și bocanci Înalți, legănînd alene bastoane albe. Au aerul soldaților americani din trupele speciale de intervenție peste tot. Și e firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dus cât mai discret degetele la nări și am început să respir pe gură. Dar m-am consolat cu gândul că nu mergeam decât până la Victoria, o singură stație, atâta tot, și că o să scap în câteva minute. Dar metroul încetinea deja și când în sfârșit s-a oprit în bezna tunelului, nu cred că parcursese mai mult de trei, patru sute de metri. Imediat ce s-a oprit, s-a simțit cum tensiunea din vagon crește. Nu cred că am stat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
face greață. Săgeata e acum în partea de sus a arcului galben, într-un punct marcat VNE. Ce înseamnă asta? Nu trebuie să-l depășească, strigă Tabitha. Aproape că a sărit de bucurie de pe scaun. — Pentru numele lui Dumnezeu, Tabitha, încetinește. E periculos. Se întoarse din nou și spuse mustrător: — Zborul nu e niciodată periculos. — Nu? — Nicidecum. Prăbușirea e periculoasă. Și atunci, cu un hohot strident de râs, împinse maneta la maximum avionul se avântă înainte și acum plonjează, zdruncinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]