4,538 matches
-
privitoare la ultimele cuvinte ale lui Isus pe cruce (II, 12) sau insuficienta atestare a unui fapt, cum este lovitura de lance în coasta lui Isus (II, 13). Cu totul alt ton au răspunsurile lui Macarie, care nu are nici o înclinație pentru chestiunile critice și iese de obicei din încurcătură prin interpretări alegorice. Astfel, de exemplu, filozoful (într-o obiecție ce cade exact înainte de începutul textului de la Atena, însă poate fi reconstruită din răspunsul care urmează) socotește inumană afirmația lui Isus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
2, 11: 649B). Făcînd toate ființele părtașe la propriile bunuri, pe care le revarsă asupra lor, Tearchia „se diferențiază rămînînd unită, se multiplică rămînînd una și capătă nenumărate forme fără să iasă din unul” (ibid.). A treia fază, epistrophê, corespunde înclinației naturale a tuturor ființelor către Dumnezeu. Din această perspectivă, Dionisie poate justifica folosirea termenului erôs, care desemnează iubirea ca dorință, în timp ce tradiția creștină preferase încă de la început termenul agapê, iubirea care e dăruită; procesul ce guvernează universul este astfel descris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
plină de lacune și mai săracă. Perioada istorică de care se ocupă Zaharia e limitată: se întinde din 450 pînă în 491, anul morții împăratului Zenon. Probabil că scriitorul începuse să lucreze la puțină vreme după ce se stabilise la Constantinopol; înclinația sa către monofizism și aprobarea pentru Henotikon-ul lui Zenon, care elimina practic decretele de la Calcedon, se manifestă în mod deschis. în cultura creștină din spațiul grecesc, istoria lui Zaharia a avut un ecou redus; din cîte se pare, numai Evagrie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Genette e un teoretician vorace și în același timp un erudit aproape neverosimil ca formație pentru timpurile noastre. Vocația sa spre teoretizare poate fi, la urma urmelor, un mod de a struni și astfel asuma o cultură fabuloasă și o înclinație spre detaliu. Lucările sale din domeniul naratologiei cartografiază un teritoriu literar, supunîndu-i variațiile și imprevizibilul unui aparat riguros, cu clasificări limpezi, nuanțate și convingătoare chiar și pentru cei mai sceptici relativiști. Odată cu Opera artei Genette se mută din sfera literaturității
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
să dramatizeze și să acuze, suspendatul își face un scurt bilanț după doi ani și jumătate de apariție lunară în care și-a format cititorii lui (Cronicarul printre ei): Am vrut, din capul locului, să scoatem o revistă nedoctrinară, chiar dacă înclinațiile ei au mers către noutate, către alternative care pot scoate din inerție viața culturală autohtonă. Am preferat ca, în loc să predicăm noutatea - fie ea pusă sub steagul "postmodernismului", al "bătăliei canonice" sau cum doriți - să o practicăm. Credem și acum că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
exacerbat în mine.Sînt izbînda și înfrîngerea ei". Și a doua zi, tot datată: "Moartea mamei este ca moartea mea, de vreme ce mi-a transmis toate infirmitățile ei. Știu ce-mi rezervă viitorul". Și, în continuare: Există în familia mea o înclinație spre descurajare, dintre noi toți, mama rezista cel mai bine, era cea mai curajoasă. Apoi, cu cîtă tenacitate a rezistat morții! Nu-mi pot desprinde gîndul de la ceea ce se va fi petrecînd la Sibiu. Ai mei, aproape toți reduși la
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
însuși și executa cu ușurință și eficiență actul motric”, făcând și observații că „aptitudinea se bazează pe predispoziții cultivate prin activitate specifică”. Mârza Dănilă Dănuț (Teoria Educației Fizice și Sportului, 2006) spune că: „Aptitudinile psiho motrice sunt însușiri, dispoziții naturale, înclinații, posibilități ale organismului de a efectua acte motrice cu anumiți indici de: forță, viteză, rezistență, coordonare, mobilitate, suplețe, pricepere, inteligență”. Calitățile motrice sunt însușiri ale organismului uman. Ele se dezvoltă pe parcursul vieții (până la o anumită vârstă!) dar se pot și
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
Debesse este „vârsta neliniștilor”, caracterizată prin instabilitate emotivă, alternanță în contraste, hipersensibilitate. În constelația psihologică a acestui stadiu sentimentul este dominanta funcțională care își pune amprenta asupra întregului tablou comportamental. Alternanța în contraste se manifestă prin îmbinarea unor trăsături contrare. Înclinația spre bravură și fapte ieșite din comun se asociază cu timiditatea și supunerea. Prima se manifestă cu predilecție în cadrul grupului, unde este stimulată și aprobată de membrii săi; în relațiile directe cu adulții trec în extrema cealaltă adoptând o atitudine
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
viteză, fără a neglija viteza în regim de rezistență. Rezistența este mai mică comparativ cu alte vârste; se impun măsuri metodice, atente în procesul dezvoltării pentru a se putea obține indici superiori în dezvoltarea ei. La această vârstă elevii au înclinații pentru exercițiile de forță, de învingere, cu orientare precisă dar executate de multe ori cu repezeală. Alergarea, deprinderea cel mai larg aplicată, se desfășoară în mod neorganizat; cea organizată solicită un efort mult mai mare. Cu înaintarea în vârstă se
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
jur; motivația dominant extrinsecă, are nevoie de Întăriri și aprecieri frecvente. Voința: nehotărâtă, ia greu decizii; abandonează cu ușurință o sarcină dată, fără a se strădui să o finalizeze. Temperamentul: introvertit; slabă reactivitate afectivă, calmă, lentă, caracterizată prin răbdare naturală; Înclinație spre rutină, refractară la schimbare, rezistență la efort, dar lipsită de tenacitate Aptitudinile: predomină aptitudinile fizice, predispoziție spre activități sportive, de abilități practice și educație plastică. Caracterul: manifestă atitudini de colaborare În cadrul jocului, dar este evitată de colegi; Îi face
ŞI EA ESTE COLEGA NOASTRĂ… Studiu de caz. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
de împăcare. Laude înălțate Mântuitorului și Sfintei Fecioare, smerite îngenuncheri și rugăciuni fierbinți compun ritualul închinătorului, care își mărturisește credința în versuri simple, ingenue în sinceritatea lor, pătrunse de creștinească evlavie. Există în scrisul lui K., accentuată spre senectute, o înclinație spre memorialistică. „Vremuri apuse, oameni ce nu mai sunt”, „chipuri și icoane din trecut”, „profiluri” și „fantezii” bucureștene, „figuri dispărute”, iată tot atâtea mărturii - împrăștiate în publicațiile vremii - ale unui observator ce se menține într-o cuviincioasă discreție, privilegiind în
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
destinată debutanților. Poemele de început atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile umile: „Tolănită în mușcătoarea ei singurătate / O mică reptilă rupe flori roșii / Pe-o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici în
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
așteptare înfrigurată a morții capătă o anume notă de morbiditate, de macabru, iar întâmplările plutesc parcă într-o ceață groasă, care creează o atmosferă apăsătoare, de taină și păcat. Și aici, și în Securi pentru funii (1970), R. manifestă o înclinație aparte pentru latura absurdă a vieții, lăsându-se însă, de cele mai multe ori, tentat doar de jocul cuvintelor, de speculațiile lexicale. El nu investighează întâmplări paradoxale sau inexplicabile, ci încearcă să inoculeze mister unor fapte absolut banale. Partea cu adevărat rezistentă
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
grecesc al lui Nichifor Theotochis, apărut la Leipzig în 1769, lucrarea unui autor convertit la creștinism, care atacă iudaismul, numită, în tălmăcirea tipărită la Iași în 1771, Alcătuire înaurită a lui Ravvi Samuil jidovului, mustrând rătăcirea jidovilor. Un indiciu al înclinațiilor literare ale lui D. sunt și cele câteva zeci de „stihuri politicești” ce prefațează textul tălmăcirii. Prin ordinul generalului P. A. Rumeanțev adresat mitropolitului Gavriil Callimachi, D. este însărcinat cu traducerea unei lucrări legislative, Nacazul (1767), care conținea o pledoarie în favoarea
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
duc, năzuiește să perpetueze în memoria colectivă monumente dărâmate sau pe cale de a fi dărâmate, dar și „fizionomia” de la începutul secolului al XX-lea a unor cartiere bucureștene. Demersul pornește atât din spiritul pozitivist al vremii, cât și dintr-o înclinație romantică, manifestată prin pietatea față de trecut și prin gustul pitorescului. În acest sens, descrierea monumentelor ascultă, fără pedanterie, canonul scientist, în timp ce imaginea orașului rezultă din tablouri cu virtuți evocatoare. Darurile autorului, mai cu seamă spiritul de observație, exersat în sesizarea
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
și iudei, lăsând cititorului sarcina de a decide care este cea mai veridică: „Nu îmi este necunoscut, scrie el, faptul că oamenii cei mai învățați au susținut discursuri diferite asupra acestei probleme și că fiecare și‑a exprimat părerea în funcție de înclinația și talentul său. Și, cum nu este înțelept să judecăm părerile învățaților Bisericii și să preferăm unele altora, voi arăta părerea fiecăruia, lăsând cititorului deplina libertate de a hotărî care este expunerea pe care dorește să o urmeze” (Com. Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și în povestirile din culegerea Accident banal. Conflictul din Anotimpul posibil se desfășoară în toamna anului 1944, când aveau loc întrunirile Frontului Plugarilor, iar sarcina protagonistului, activistul Emil, este de a recupera o lume al cărei spirit se risipise treptat. Înclinația spre reconstituire și redescoperirea de sine se manifestă în romanele Blocul de marmură, Șansa, Gemenii, Orașul lunar, Coridorul, unde, în înfruntarea cu „oameni (sau gânduri) vechi”, noii activiști, personaje predilecte ale prozatorului, chinuiți de dileme și zbucium interior, se văd
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
de trăire; familiară și „decadenților” simboliști ca mediu pentru melancolii sinestezice, scenografia de amurg sugerează acum o viziune culturală; imaginarul estet, alterat de plictis și osteneală, e concurat de un altul, al ruinării și relicvelor; se mai face observată o înclinație spre ricanare, alta decât în „satanismul” baudelairian sau în cabotinadele „diabolice” din școala lui Maurice Rollinat, diferența constând în demonia demistificatoare a eului artistic, acut conștient de convențiile literare. Dăinuie totuși cultul literaturii - dinamitat pe atunci, în Italia și Franța
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
exemplară a stilului brâncovenesc, Mănăstirea Hurezi „exprimă tocmai tendința spre clasicism, nevoia de echilibru și coerență, poate tocmai din pricină că, monument domnesc, [ea] dă glas pe plan artistic nevoii de unitate și omogenitate a culturii naționale” 11. Barocul european, vădit în înclinația sa către un decorativism frenetic și somptuos, deslușit ici și colo în stilul brâncovenesc (ușor eclectic aici, în interpretarea zugravilor de la Hurezi), apare modificat în această alcătuire periferică, coabitând „cu sugestii ale picturii post bizantine de ambianță cretană”12 (de unde
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
suflet și violenți (conspiratorul Drăgan și complicii). Personajele țin discursuri emfatice, sunt facile, confecționate. Prozodia e silită, limba improprie, stilul grandilocvent. În tragedia în versuri Constantin Basarab Brâncoveanul (1877) răul (Cantacuzinii) distruge binele (Brâncoveanu), într-o desfășurare barocă, vădind aceeași înclinație către spectaculos. Diurpaneu, ultimul decebal al Daciei (1879) este o evocare imaginară a înfrângerii dacilor în ultimul război cu romanii. Ș. a scris și o epopee, Daciada (1885), nereușind decât o relatare plată, lipsită de fior poetic, a istoriei până la
SOIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289775_a_291104]
-
Parava și cu numele real. Paginile din volumele Glose critice (1968, debut editorial), din Contrapunct critic. Valori, idei, tendințe literare actuale (1971) și din Literatura noastră cea de toate zilele... (2001) dovedesc interesul precumpănitor al lui S. pentru actualitatea literară, înclinația spre definirea relației dintre o scriere și ansamblul operei, spre încadrarea în contextul unei problematici, cât și deschideri eseistice către estetică și orizonturi filosofice. Poziția criticului e definită explicit într-un Argument pentru un profil, din fruntea celei de-a
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
la suferința sau la pedepsele acestuia, fie printr-un fenomen de contagiune psihică spontană, fie printr-un act de atenție reflexivă; - atracția neexplicată, ireflexivă sau chiar irațională, pe care o Încercăm pentru o persoană Înainte de a o cunoaște mai bine; Înclinație sau atitudine spontană către ceva sau către cineva; - acordul sau fuziunea sentimentelor, comuniune sufletească Între două persoane. Responsabilitatea morală este o atitudine complexă, cu caracter reflexiv-cenzurat, reprezentând tot ceea ce mă obligă, ca persoană, să fac pentru mine, cât și pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
anumită stare de conștiință. Aceasta este conștiința răului sau conștiința pervertită. Ea reprezintă instanța care favorizează, Îndeamnă și Întreține tendința către deviere a ideilor, intențiilor, actelor, conduitelor și modului de a fi și de a comunica al persoanei respective. Gustul, Înclinația irezistibilă către acțiunile negative, relele intenții, care indică un caracter corupt și o conștiință pervertită, reprezintă o structură constituțională care exprimă natura psiho-morală a individului respectiv, etichetate de către V. Magnan și A. Morel ca degenerat sau tarat ereditar, teză pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezintă o structură constituțională care exprimă natura psiho-morală a individului respectiv, etichetate de către V. Magnan și A. Morel ca degenerat sau tarat ereditar, teză pe care o va prelua și dezvolta C. Lomboso. Pervertirea este un atribut al persoanei, o Înclinație sau o dispoziție a acesteia, În care sunt reunite viața psihică cu valorile morale. Mai exact, situațiile În care actele noastre sufletești sunt puse sub semnul valorilor și al normelor morale. Orice act sau intenție a unei persoane este un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conștiința Binelui și conștiința Răului este Însă, așa cum vom vedea, convențională. De fapt există o singură conștiință care, În raport cu circumstanțele vieții, dar și cu modul de formare al persoanei, cu modelele pozitive sau negative asimilate de către aceasta prin imitație, cu Înclinațiile sale, va fi o conștiință Îndreptată fie către Bine, fie către Rău. Am stabilit că, din punct de vedere moral, conștiința Binelui, a virtuților, este conștiința morală. Ea este semnul și garanția normalității sufletești și morale a persoanei umane. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]