1,615 matches
-
prinde sunetele cele mai subtile. La Iași, acolo unde s-a mutat don' Cezar după 1990, meteahna a rămas aceeași, doar mediocritățile s-au mai rânduit. Iar don' Cezar se lăsa purtat pe norișorul de osanale, sicofanții își lustruiau imaginea încordându-și mușchii biografiilor proprii cu anecdote din preajma unui poet cu destin sigur. Era influențabil. Mediocrii din jur se răfuiau cu lumea literară autentică asmuțindu-l pe don' Cezar împotriva unuia sau a altuia. Eu însumi am avut dispute fără niciun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se ia cu forța pământul proprietarilor”. Previziunile inspectorului comunal s-au adeverit, însă abia peste un an, când s-au ridicat „mahalagii” din Huși. În legătură cu viața grea a țăranilor din județul Fălciu, în 1907 și înainte de acest an, despre relațiile încordate dintre țărani și proprietari sau arendași, despre apăsătoarele învoieli agricole, unele abuzuri și revolte care ajungeau până la crimă, cităm din Raportul procurorului Tribunalului Fălciu, Constantin Cozma, din 19 iunie 1907, adresat Procurorului General: „Pentru aducerea la îndeplinire a ordinului d-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Boldescu, prof. Ion Zelea Codreanu) s-a deplasat la Corni, unde a fost prezentat ca „amicul sincer al țăranilor”. Însemnările lui Bernardin Just evidențiază contribuția sa în potolirea spiritelor țăranilor și influența exercitată asupra catolicilor din Huși și Răducăneni. Situația încordată din diferite părți ale județului, teama de izbucnirea unor mișcări țărănești, semnalate în numeroase rapoarte oficiale, impuneau menținerea unor detașamente militare, solicitate cu insistență de autorități. În ziua de 15 martie, prefectul județului, dr. Nicolae Lupu, cerea Ministerului de Interne
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mi-a tras un ghiont zdravăn și am venit grămadă peste fazan. - L-am scos acuma. - Portofelu’? - Nu, pardesiu’. Ieșiserăm de-acum la suprafață, pe linia aeriană. Mi se-ntorsese stomacul pe dos de frică și toți mușchii mi se-ncordaseră de la efortul făcut ca să mă controlez. Fazanul era doar pe jumătate adormit. Mă așteptam să sară și să-nceapă să facă scandal dintr-o clipă-n alta. În cele din urmă l-am auzit pe Roy: - Am găsit. - Să mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vizitele apropiaților. Se observă însă un lucru: estomparea sa ca persoană fizică este compensată de o tot mai vie și mai activă prezență literară, nu prin noi manifestări proprii (deși l-am văzut de câteva ori, când a fost incitat, încordând arcul polemicii cu știuta forță), ci prin ecourile tot mai evidente pe care poezia sa le stârnește în aceea a multor urmași. Este un fapt despre care s-a scris și se va mai scrie: dintre poeții generației lui, Geo
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
doar nu eram așa stângaci cu carabina. Mai dădusem eu piept cu badea lupul și cu jupân mistrețul; ei, dar trei urși, oricum, nu-s trei sarmale ușor de înghițit. Se înțelege de la sine că nervii mei erau cumplit de încordați întocmai ca niște strune de vioară gata să pocnească. Ochii din cap mi se mărise peste măsură de mult ce fixam toate tufele unde de câteva ori parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cel care, câteodată, din întâmplare, săvârșește câte o faptă bună, ci cel care, constant, își împodobește viața cu astfel de fapte. O astfel de viață se numește viață virtuoasă, dar, pentru a ajunge la această stare, creștinul trebuie să-și încordeze puterile sale sufletești spre a opri pornirile rele și a birui ispitele care se apropie de el, îndemnându-l la fapte rele. Sfântul Antonie cel Mare spune: ”să nu zică cineva că este cu neputință omului să ajungă la viața
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
-i informeze pe ruși asupra Muntenegrului, el a publicat în 1754 la Moscova o carte intitulată History of Montenegro, în care, dacă mai este nevoie s-o spunem, faptele muntenegrenilor nu erau deloc desconsiderate. Între timp, relațiile cu Poarta rămîneau încordate în toată țara. Triburile muntenegrene efectuau raiduri după raiduri peste graniță și constituiau o sursă de necazuri și un pericol pentru vecinii lor. În 1756, trupele bosniace, ajutate de Veneția, ai cărei supuși erau și ei păgubiți de acțiunile muntenegrenilor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
merge să-l întâlnească pe Lazarus și să-i povestească d’a fir a păr tărășenia. 17 TC "17" \l 1 În vis, mă străduiam din răsputeri să dibuiesc undeva jos, pe străzile orășelului Serenite, trupul îngerului. Dar oricât îmi încordam privirea, nu-l zăream. Regula aceasta a somnului când visez oamenii și întâmplările de pe pământ nu funcționa totdeauna sau nu funcționa după bunul meu plac. În visul meu nu apărea ceea ce așteptam eu, ci altceva, fără să pot comanda dinainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dor de Florino! Îmi lipsește, o, cât îmi lipsește când, spo vedindu-mă lui, aș putea vedea mai limpede în mine însumi... În perioada aceasta de luptă și de muncă și de înverșunată sfidare a toți și a toate, când îți încordezi toate forțele trupului și ale sufletului; când nu mai poți fi tu însuți niciodată, nici față de tine însuți, mai ales față de tine însuți; când în chinuri și în istovire te alipești de idealul urmărit și cauți să te confunzi cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de mare tăcere între mine și el, încât auzeam susurul bășicuțelor în pahar. Dintr-o dată, s-a pus peurlat, montându-se tot mai tare și uitând de paharul cu apă. Așa-și lățise de mult coatele pe masă și-și încordase umerii, că i se înfundase capu-n umeri. Vocea i s-a frânt, pe gât i s-a umflat o venă ca o sârmă albastră. Stăteam în picioare, fiindcă el se așezase pe scaunul meu, mă sprijineam cu spatele de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
diminuând la maximum procesul respiratoriu, pentru a nu impieta cu răsuflarea noastră nețesălată și bălegoasă sensibilitatea acestei făpturi miraculoase descinsă parcă din sferele extraterestre. Așteptam cu înfrigurare emiterea unui ordin de luptă, de asalt, asupra unei cetăți inexpugnabile, cu mușchii încordați la maximum pentru momentul declanșator, ca sprinterii pe linia de start ciulind urechile la pocnetul pistolului. Spre marea noastră bucurie, detensionarea s-a produs rapid, prin formularea unui elogiu care ne-a lăsat cu gura căscată, mângâind cu blândețe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
largă viziune internațională, pentru ctitorul României Socialiste, pentru ctitorul culturii noastre noi, pentru prietenul, sfătuitorul și îndrumătorul artiștilor.“ (Muzica, ianuarie 1973) „Astăzi suntem liberi, stăpâni pe soarta noastră, popor de oameni vrednici, într-o țară înfloritoare în care toți își încordează voința, își ascut mintea, își înflăcărează sufletul pentru propășirea Patriei. Mă simt mândru că în paginile ilustre pe care poporul nostru le-a scris în ultimele trei deceni în cartea de aur a istoriei sale rămâne consemnată la loc de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
deschide gura de două ori ca un pește pe uscat și se întoarce furios pe călcâie. Dă din mână a lehamite sau a milă, trântește portiera și pleacă în trombă. Abia apuc să strig după el animalu’ naibii și mă-ncordez să-i dau un șpiț în cauciuc, dar e deja prea departe. Tremur de frig și de nervi. Târâi repede căruțul pe pod, cu paltonul desfăcut și părul vâlvoi, printre claxoane, cu farurile-n ochi. N-am putere să-mi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Îi intrase în braț și rămăsese acolo ; rana se acoperise, iar bucata de oțel se obiș nuise de minune cu noua ei casă și se plimba în sus sau în jos cînd nenea Dode își dezvelea brațul și și-l încorda. Nenea Dode era un om bun și îi lăsa pe toți să pună mîna pe schijă, să o pipăie, dar mai ales pe el, așa că schija era numai bună pentru joacă. Îi plăcea tare de tot să o simtă cum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dispăruse și nenea Dode credea că se deplasase și că trebuie să fie pe undeva prin corp. Cum adică ? S-o ia la plim bare așa, de capul ei ? Că ea se mișca doar cînd voia nenea Dode, cînd își încorda mușchiul. și apoi, unde să se fi dus ?... Nenea Dode ridică din umeri. „ăsta sînt ! Trebuie să fie pe-aici pe undeva. Afară din mine n-a ieșit !“ Bine, a înțeles el că n-a ieșit, dar unde să fie
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Piff-Piff !“ Aaa, mai era și șmecheră. și avea o dexte ritate, tăticule, de parcă ar fi lucrat toată viața numai cu ciocănașul ăla ! Se cunoaște că a fost o majo retă meseriașă ! „Piff !“ încă o învîrtoșare, și ultima. Barosul lui era încordat la maximum - beton, ce mai ! și aștepta ciocănelul ăla jucăuș. „Piff !“ Așa !... Mamă, ce presiune ! Pe de o parte berea, pe de alta barosanul. „Piff ! Piff ! Piff !“ - chelnerița se oprise în fața lui și își făcea meseria. El se lăsase pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că, după ce vom dispare noi, ne va supraviețui răspunsul nostru. E singura șansă. Depinde cum ne vom folosi de ea. Si apoi, numai În fața acestui sfinx grec Oedip putea fi sigur ca unicul răspuns corect este Omul. Chipul lui se Încordează să audă bine Întrebarea, dar presimțim că răspunsul Îl știe dinainte. Abia gîndul că animalul acesta hibrid nu și-a rostit niciodată cu tristețe o Întrebare mă face să ezit. Cel mai celebru dintre cei șapte Înțelepți ai Greciei, Solon
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
peste oameni. Sisif murmură și el... (O piramidă nu ne poate apăra de moarte, dar ne poate face mai buni. Seamănă cu muntele meu De abia cînd s-a rostogolit stînca am Înțeles totul. Am revenit În vale, m-am Încordat din nou, dar ceva se schimbase În mine. Nu mai eram nepăsătorul de mai Înainte. Și nici trufașul care avea tot Corintul la picioarele lui. Acum eram un om cu stînca sa. Singur eu și destinul pe tot muntele. Și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
descoperit cît este de singur. Imprudent, a crezut că nimic nu-i mai ușor și mai firesc decît să Întîrzie În fața oglinzii... Aparent, prin Narcis omul era pe punctul să devină propriul său zeu. El se cufundă În sine. Se Încordează să-și atingă adevărul propriu, dar Întinde mîinile În gol. Vrea să soarbă parfumul unei flori, dar această floare este otrăvită. Singurătatea În care se afundă ca Într-un labirint. Ceea ce părea iubire clinică nu e decît disperare ce crește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înaltă dovadă că singura valoare reală a piramidelor este aceea de a ne atrage atenția asupra felului cum ne vom trăi viața? Că unica durată posibilă este În lumina care ne scaldă și ne contopește cu frumusețea lumii? Pygmalion se Încordează tot În efortul de a Împinge ficțiunea În realitate. În ochi Îi lucește o flacără ciudată. Paradoxal, reușita nu-i va mai lăsa nici o speranță. Va renunța chiar să mai sculpteze pentru că nu se va simți În stare să realizeze
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nebune. În clipa cînd Apolo a hotărît să nu pot convinge pe nimeni, el știa că numai În felul acesta viitorul devine destin. La ce i-ar folosi lui Sisif să stau lîngă umărul lui și, În clipa cînd se Încordează să-și Împingă stînca, să-i șoptesc: Zadarnic tot chinul tău, Sisif, stînca se va prăbuși În vale Îndată ce vei ajunge În vîrf! Sisif ar Întoarce spre mine ochii săi În care speranța lucește ca măslinii la răsăritul soarelui și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în mod sigur și ireversibil ajunse să creadă că drumu-i va fi către mormânt. Realitatea pe care o trăia departe de Alin, fără informații precise era ca o baie de gheața, o pedeapsă divină parcă menită s-o doară. Era încordată și-i tremurau toate măruntaiele. Se simțea singură, abandonată de divinitate ca și când cineva ar fi aruncat-o la un container de gunoi unde era obligatoriu să stea cuminte până era preluată și dusă în pierzania timpului. În momentele acelea ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
corpul lor era ca un ac îndreptat spre adversari. Toate elementele trupului se uniseră într-o forță supremă căutând apărare. Mintea lor se contopise cu Universul într-o imagine istorică de felul cum au condus România. Acum stăteau atât de încordați la câțiva pași de adversari de credeai că nici gloanțele nu vor reuși să-i străpungă și asta nu era totul. Nu mai aveau pe nimeni de partea lor. Toată gloria pe care o trăiseră alături de mulți alții se risipise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să mă poticnesc; o durere ascuțită, asemeni durerilor de măsele, care, după cîte știu din experiența altor zile, cînd am mers mult, e doar începutul; acuși vor începe să mă doară toți mușchii, dar am să-i păcălesc: îi voi încorda și voi merge fără să mișc articulația. "Umezeală mare. Aerul e rece și mai ales umed!", mă înfioară un gînd. Ultimii salariați ies pe poartă în grabă, îndreptîndu-se spre peronul din fața combinatului, unde nu este decît un singur autobuz; celelalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]