4,088 matches
-
și mamă germană. Slabe șanse, mi-am zis, că am aproape treizeci și nouă de ani, deloc vârsta potrivită pentru a Începe să produc noi recruți pentru Partid. Sunt ceea ce numesc ei un eșec eugenic. Se așeză Într-un fotoliu, Încrucișându-și picioarele frumoase. Eu nu vedeam la ea nimic care să fie un eșec, cu excepția, poate, a cafenelelor pe care le frecventa. — S-a ajuns până acolo Încât o femeie nu mai poate ieși fardată În oraș, de teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fapt că Germania se pregătește de război, astfel că politica economică obișnuită are puțină relevanță, dacă nu deloc. Am aprobat din cap, Într-o manieră inteligentă: — Mda, Înțeleg ce vrei să spui. Ea se așeză pe brațul fotoliului și Își Încrucișă brațele. Am vorbit cu cineva care mai lucrează Încă la DAZ, zise ea, și Îmi spunea că există un zvon cum că În vreo două-trei luni Goering Își va asuma controlul asupra celui de-al doilea plan economic pe patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lumină din Încăpere era dată de o lampă de pe imensul birou În stil renascentist, alcătuită din două candelabre din argint cu lampadare din pergament; ea lumina un altar alcătuit din fotografii: una era cu Hitler purtând cămașa maro și cureaua Încrucișată din piele a SA-ului, iar altele cu două femei, care am bănuit că erau soția decedată a lui Goering, Karin, și actuala lui nevastă, Emmy. Lângă fotografii se afla o carte mare legată În piele, pe coperta căreia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mare. Atunci ea se Îndepărtă spunând: — Poate c-ar fi mai bine să ne oprim aici. — Dacă intenționezi să Împiedici umflătura, e prea târziu. Ochii ei se plimbară ușor asupra mea când i-am zis asta. Roșind un pic, Își Încrucișă brațele peste sâni și Își dădu pe spate gâtul lung. Găsind bucurie tocmai În faptul că acțiunile mele erau deliberate, m-am apropiat de ea și am privit În tihnă pe chipul ei În jos, peste sâni și peste abdomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Începeam să mă Îngrijorez. — Spuneți-ne despre acest Teichmüller, zise sergentul. — Haupthändler, l-am corectat eu supărat. L-ați reținut, nu-i așa? Insperctorul Își țuguie buzele și scutură din cap. Fata, Eva, pe ea ați reținut-o? El Își Încrucișă brațele și mă privi drept În față: — Uite ce e, Gunther, nu ne vinde gogoși. Un vecin a reclamat că a auzit o Împușcătură. Te-am găsit pe tine, inconștient, un cadavru și două pistoale, și cu fiecare dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trase un pumn zdravăn În cap. Ar fi putut la fel de bine să fi dat Într-o locomotivă. În secunda următoare, scoase arma și, aproape ca și cum nu era cine știe ce, pur și simplu Îi zbură omului său creierii. Franz căzu cu picioarele Încrucișate la pământ, ca un coș care se prăbușește, cu capul Împrăștiind un nor de picături roșiatice, cu penisul Încă În erecție lăsându-se Într-o parte precum catargul unui vas care s-a lovit de stânci. Roșcovanul Îl Împinse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
atunci când am ridicat chibritul În sus. — Nu te Îngrijora, zise generalul. O să lucrezi pentru mine. Veni de după birou și se așeză pe marginea acestuia În fața mea. — Și cine sunteți dumneavoastră? — Obergruppenführer Heydrich. Își flutură mâna spre colonel și apoi Își Încrucișă brațele spunând: — Iar acesta e Standartenführer Sohst de la Comandamentul de Criză. — Sunt Încântat să vă cunosc, vă asigur. Nu eram deloc. Comandamentul de Criză era trupa specială de asasini din Gestapo despre care-mi vorbise Marlene Sahm. — Sunt cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o să iasă de-acolo peste doi ani. Am clătinat din cap: Nu pricep, le-am spus. De ce nu-l puneți pur și simplu pe comandantul de la Dachau să-l interogheze pe Mutschmann? De ce dracu’ aveți nevoie de mine? Heydrich Își Încrucișă brațele și Își legănă piciorul Încălțat În sus, mai să mă lovească În rotulă cu vârful bocancului: — Să-l amestecăm pe comandantul de la Dachau ar Însemna, În același timp, să trebuiască să-l informăm și pe Himmler, lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cântece, firește o veselie vag melancolică, firește flori, atribute indispensabile unui asemenea spectacol. Treptat, însă, mă las contaminat de echivocul comparației cu Veneția sau de amestecul de realitate și de irealitate din atmosfera de chermeză de pe ambarcațiunile cu care ne încrucișăm și nu mai am impresia de exotism ușor caricatural. Poate și din cauza serii, apa întunecată pe care plutim îmi dă o amețeală plăcută. Îndrăznesc, chiar, să cer prăjina cu care e împinsă "trajinera" și, câteva minute, fac eu pe "gondolierul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
morții), "Templul Jaguarului" (oficial "Templul Leului", nume rămas de la contele de Waldeck care nu se sinchisea de diferența dintre lei și jaguari), "Templul Soarelui" (pe fiecare latură e sculptat un preot aducând ofrande soarelui, care e susținut de două lănci încrucișate), "Templul Contelui", "Templul Inscripțiilor", "palatul"... Multe basoreliefuri... Pasărea sacră quetzal, un fir de porumb plantat într-un vas de jad (simbolul apei), o mască, semne astronomice, un personaj sașiu (defect foarte apreciat de mayași care puneau amulete între ochii noilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
moarte și noroi și gunoaie de la cantină: conserve, hârtii, folii jegoase de polietilenă, și am urcat treptele de ciment către restaurantul-pensiune. înăuntru, figurile tipice: nepoțelul prodigios cu bunica, literatul plin de coșuri strângând între palme sticla de bere, muzicianul celebru încrucișînd dinții a două furculițe și manevrîndu-le ca pe un fel de clește nichelat. In rest, mese goale, cu mușamaua în pătrate albe și roz, cu câte un pahar decorativ cu crenguțe de brad. Pe când mâncam fără să știu ce mănânc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Heliodor, Sala Incendiului, Sala lui Constantin, Școala din Atena, Platon și Aristotel în centrul panoului, despărțind apele filosofiei, bătrânul Platon desculț, sub braț cu Timeo, mâna dreaptă ridicată spre lumea ideilor arătând spre un vag transcendent în timp ce-și încrucișează privirea cu Aristotel, Aristotel cel încălțat cu sandale, cu stânga ținându-și Etica, în timp ce mâna dreaptă cu palma întoarsă spre pământ încearcă să pună ordine în lumea materială, nici unul nu vorbește, științele contemplative și științele exacte, și chipul lui Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea. —Jack este? Tăcerea persista. Nu, bombăni domnișoara Morley, ștergându-se la gură pentru a îndepărta orice urmă de mustață lăsată de șampanie. S-a dus să îi pună la punct pe cei de la postul de televiziune. Apoi și-a încrucișat mândră mâinile la piept, insinuând prin atitudinea ei că, de fapt, Mai era cea care trebuia pusă la punct. —A! Gura bosumflată a lui Mai sugera dezamăgire. S-a întors să plece, părul ei mătăsos tăind aerul din jurul corpului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să nu se gândească că nu era chiar așa de nostim. A încercat să-și îndepărteze gândurile necurate - nu era vina lui Clodagh că era frumoasă. Și chiar era frumos să o vadă simțindu-se bine. Apoi Clodagh și-a încrucișat picioarele și toți ochii au urmărit mișcarea. Fără să își dea seama, și-a lăsat sandaua să îi alunece de pe picior și apoi să se balanseze pe degetul ei mare. Ashling privea cum mai multe rânduri de ochi, toți masculini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sunt pe felie cu el, scoatem de la ei o adresă, ceva. Am încuviințat din cap. Lee opri brusc mașina în mijlocul străzii. Am coborât și ne-am îndreptat spre ei. Cei patru și-au vârât mâinile în buzunare și și-au încrucișat picioarele, executând mișcările de dans tipice pentru borfașii din lumea întreagă. — Poliția, am spus eu. Pupați peretele frumușel și blând. Au luat poziția pentru percheziție, cu mâinile deasupra capului, lipite de perete, și picioarele depărtate. Lee s-a ocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la Frost King Appliances, pe South Berendo, numărul 4831. Pe șefu’ îl cheamă Mike Mazmanian. Sunați-l. O să-mi confirme alibiul la marele fix, cum te văd și cum mă vezi. Lee căscă și își notă totul. Cleo Short își încrucișă brațele peste pieptul osos, parcă provocându-ne să-l contrazicem. — Domnule Short, când ați văzut-o ultima dată pe fiica dumneavoastră? l-am întrebat. — Betty a venit în Vest în primăvara lui ’43. Ochi alunecoși, inimă zburdalnică. Nu o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trezit urându-i în sinea mea o cât mai grabnică ieșire din depravata lume a filmului. Mi-am păstrat pentru mine urarea, i-am zâmbit la rândul meu, apoi am ieșit. Bill Koenig stătea în picioare pe verandă, cu mâinile încrucișate la spate, iar Donald Leyes și Harold Costa erau trântiți pe șezlonguri, cu privirea buimacă pe care o ai după câteva scatoalce. Nu ei au omorât-o, mă anunță Koenig. Nu zău, Sherlock! Nu mă cheamă Sherlock, replică el. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de interogatoriu, răsucind în mâini o bâtă cu cap de metal, pe care o trântea cu putere în masă de fiecare dată când trecea prin dreptul Roșcatului. „Trosc!“ se auzi de mai multe ori în difuzor. Roșcatul Manley, cu brațele încrucișate pe piept, tresărea la fiecare lovitură. Lee mă înghionti. — Russ are o singură regulă - fără lovituri la corp. Dar uite cum... M-am desprins de lângă Lee și m-am uitat atent prin geamul-oglindă. Sears izbea cu bâta în masă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spus că ei i-a plăcut de Șnițelul Baban. — A zis cumva dacă-și făcuseră planuri să se mai întâlnească? — Nu. — A adus cumva vorba despre tatăl lui și Liz? — Nu. — Dar ce ți-a spus despre Liz? Sally își încrucișă mâinile pe piept. — Mi-a spus că ei i-au plăcut micile lui jocuri. L-am întrebat „Ce fel de jocuri?“, iar ăla micu’ îmi răspunde „«Stăpânul și sclavul»“ și „«Gaborul și parașuta»“. — Te rog să închei, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
8th Street. Am văzut firmele de neon ale barurilor întinzându-se cale de doi kilometri și mi-am dat seama că într-acolo se îndreaptă Madeleine. Packardul opri în față la Zimba Room, o cârciumă cu două sulițe de neon încrucișate deasupra ușii de la intrare. Singurul loc de parcare era în spatele lui, așa că m-am strecurat cât mai discret. Farurile mele au surprins șoferița în timp ce încuia portiera și am avut un șoc când am văzut cine e și cine nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deasupra saltelei. În el era o bucată triunghiulară de piele tatuată cu o inimă și cu însemnele Aviației Militare în interiorul ei, iar dedesubt cuvintele „Betty & maiorul Matt“. Am închis ochii și m-am cutremurat din cap până-n picioare. Mi-am încrucișat brațele, înfrigurat, și am încercat să-i comunic lui Betty că-mi pare rău că am văzut acea părticică specială a ei, că nu am intenționat să-mi vâr nasul acolo, că nu voiam decât să o ajut. Am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amânăm. Ușa de la intrare fu deschisă de un bărbat masiv, trecut de 50 de ani, cu o față stacojie, cu mustață și având o privire injectată și ostilă. Privi uniforma agentei Watson. — Era și timpul să apăreți, neisprăviților! spuse el, Încrucișându-și brațele și fără a se da la o parte. Logan Închise gura. Nu era tocmai ce se așteptase. — Vreau să vorbesc cu domnișoara Reid. — Chiar așa? Ați ajuns cam târziu! Nenorociții ăia de reporteri au fost aici acum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu pumnul În piept. — Noi suntem familia lui! Logan tresări. Cum naiba aflaseră ziarele că trupul lui David Reid fusese cel descoperit? Ca și cum familia lui nu ar fi fost oricum Îndurerată. — Îmi pare rău, domnule...? — Reid. Charles Reid, răspunse omul, Încrucișându-și din nou brațele și umflându-se parcă și mai tare. Tatăl ei. — Domnule Reid, nu știu cum a aflat presa despre asta. Dar vă promit: vinovatul, oricine ar fi el, va plăti cu vârf și Îndesat. Logan făcu o pauză. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se ținuse prezentarea. Logan Își scoase carnetul și Începu să citească: — Corpul a fost descoperit la orele 22:15 de un individ pe nume Duncan Nicholson... — Nu la asta mă refeream. Inspectorul Insch se rezemă de marginea biroului și Își Încrucișă brațele. Cu statura sa impunătoare, capul chel și costumul nou, arăta ca un Buddha bine Îmbrăcat. Doar că nu atât de prietenos. — Watson te-a dus la Accidente și Urgențe azi-noapte pe la două. N-ai prins 24 de ore la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Știți, mă certasem cu nevasta și ieșisem la aer. — Pe malul râului? La miezul nopții? Întrebă Logan și zâmbetul Începu să-i dispară. — Păi, da. Știți, uneori mă mai duc pe acolo, să mă gândesc, chestii de-astea. Logan Își Încrucișă brațele, adoptând aceeași poziție ca a agentei de lângă el. — Deci te-ai dus acolo să te gândești. Și dintr-odată, te-ai Împiedicat de cadavrul unui copil de trei ani, nu? — Păi, da... Eu doar... Uitați, eu... — Te-ai Împiedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]