2,268 matches
-
amară. - Nu pot rescrie istoria, Marie, dar pot face În așa fel Încît să mă schimb pentru ca povestea noastră să aibă o șansă de a exista. Cere-mi ce vrei, orice. - Renunță la navigație. Cuvintele țîșniseră. Simple. Directe. Precise. Se Încruntă și zăbovi o fracțiune de secundă prea mult În a da răspunsul. - De acord. - Continui să mă minți, Christian, și ce e mai rău e că te minți pe tine Însuți... Toată viața ta nu e decît minciună, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cumpără o pungă cu cartofi prăjiți și se plimbă printre vilegiaturiste până ce ochi o fată de vreo douăzeci de ani, cu sâni superbi, rotunzi, tari, Înalți, cu areole brune, mari. „Bună...”, Îi zise el. Făcu o pauză; obrazul fetei se Încruntă, alarmat. „Bună..., repetă el; poți să-mi spui unde sunt principalele centre de vânzare a dulciurilor? — Ce?”, făcu ea, ridicându-se Într-un cot. Abia atunci văzu Bruno că fata avea căști pe urechi; se retrase bălăngănindu-și brațele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am probleme, Îmi primesc regulat porția de litiu. Bruno surâse cu un aer complice. — Nu mă Întorc direct la clinică, mai am o noapte la dispoziție. O să mă duc la un bar cu târfe, sunt peste tot, la Nisa. Se Încruntă, se Întunecă. — De când iau litiu, nu mi se mai scoală deloc, dar nu-i nimic, mie Îmi place și așa. Michel Încuviință absent, urcă În vagon: Își rezervase o cușetă. PARTEA A TREIA NEMĂRGINITUL EMOȚIONAL 1 Revenit la Paris, găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ia cu ea ? Maggie se uită la mine de parcă nu știe dacă glumesc sau nu. Sacii care se pun în aspirator, spune cu blândețe. Cei în care se adună mizeria ? Ai așa ceva ? — A! zic repede. A, sacii ăia. Ăă... Mă încrunt gânditoare, de parcă răspunsul mi-ar sta pe vârful limbii. Adevărul e că nici măcar nu-mi mai aduc aminte cum arată aspiratorul meu. Oare l-am văzut vreodată ? Știu că mi-a fost livrat, fiindcă a semnat portarul pentru el. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Evident că știu cum se aprinde propriul meu aragaz. — Păi. Răsucești... ăă... butonul, zic în cele din urmă, încercând să-mi iau un ton detașat. E foarte simplu... Mi-a zis că are nu știu ce cifru ciudat cu cronometru. Maggie se încruntă gânditoare. E cu gaz sau electric ? OK, cred că ar fi cazul să punct acestei conversații chiar acum. — Maggie, chiar trebuie să dau un telefon, spun cu o mină de regret, arătând spre telefon. — Deci ce-i zic menajerei ? Insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zici că-i lasă gura apă. Foie gras flambat ! N-ai putea să ne faci puțin acum ? Trish îi aruncă o altă privire ofuscată. — Bănuiesc că ai o recomandare, Samantha. Recomandare ? — Fără recomandare nu se poate. O văd că se încruntă. Puteți vorbi cu Lady Freya Edgerly, spun, cu inspirație subită. — Lady Edgerly ? Trish ridică din sprânceană și ceafa i se colorează ușor în trandafiriu. — Îi cunosc pe Lordul și pe Lady Edgerly de ani de zile. Încuviințez. Lady Edgerly poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am semnal. Dacă Trish are, înseamnă că pot vorbi și eu. Mă întreb în ce rețea... — Samantha ? Îi aud vocea de jos. — Samantha ? Pare iritată. Acum îi aud pașii pe scări. — Da, doamnă. Mă grăbesc pe hol. — Iată-te ! Se încruntă ușor. Te rog să nu dispari în camera ta în timpul programului. Nu vreau să fiu nevoită să te strig. — Ăă... da, doamnă Geiger, spun. Când ajungem jos în hol, îmi sare inima din piept. În spatele lui Trish, văd The Times
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zic, în clipa în care îmi pică în fine fisa la ce se referă. Pentru gătit. Ăă... da. Păi o să am nevoie. Cu siguranță. — Am înțeles că ai studiat cu nu știu ce mare șef bucătar cu nu știu câte stele, Michelin nu știu cum. Se încruntă ușor. Nu știu ce chestii ultrarafinate îți trebuie, dar am să fac tot ce pot. Scoate un carnețel murdar de pământ uscat și un creion. Ce crucifere folosești în mod obișnuit ? Crucifere ? Ce sunt alea ? Or fi vreun soi de legume. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fur ? — Uite ce e... te rog, ascultă-mă. Mă frec pe fața transpirată. Nu am nici cea mai mică intenție să jefuiesc pe nimeni. OK, nu știu să gătesc. Dar am ajuns aici din cauza... unei neînțelegeri. A unei neînțelegeri ? Se încruntă suspicios. — Da, zic, ușor mai tăioasă decât aș fi vrut. Mă așez pe un scaun și-mi masez șalele, care mă dor. Nu mi-am dat seama cât sunt de epuizată. Fugeam de... ceva. Aveam nevoie de un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cea mai ciudată și mai extraordinară senzație pe care am trăit-o vreodată. Nu am nimic de făcut. Nu am nici un contract de citit, nici un e-mail la care să trebuiască să răspund, nici o ședință de urgență la birou. Nimic. Mă încrunt, încercând să-mi amintesc când a fost ultima oară când n-am avut nimic de făcut. Și se pare că nu s-a întâmplat niciodată să n-am nimic de făcut, de când aveam șapte ani. Mă dau jos din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fierul în priză și dă de rotiță. Încins, pentru bumbac. Aștepți până se încălzește fierul. N-are rost să începi până nu e la temperatura potrivită. Așa, hai să-ți arăt cum se calcă corect o cămașă... Începe să caute încruntată printr-un maldăr cu rufe curate din cămăruță. — Cămăși... cămăși... Nathaniel, dă-ți te rog cămașa jos o clipă. Încremenesc. Când mă uit la Nathaniel, văd că și el a încremenit. — Hai, măi mamă! Râde jenat. — Ei, hai, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
minute aplicându-mi și ștergându-mi machiajul, până când reușesc o variantă de machiaj natural și subtil, și totuși definit. Asta în cazul în care n-am pierdut complet aiurea zece minute. Habar n-am. Acum punctul doi, limbajul trupului. Mă încrunt, încercând să-mi amintesc regulile de la televizor. Dacă o femeie e atrasă de un bărbat, i se dilată pupilele. De asemenea, se va apleca în mod vizibil în față, va râde la glumele lui și-și va expune încheieturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Spink, invidizii ăștia ar fi dați afară în șuturi după maxim două minute. Și nu numai că le-aș arunca în față contractul, dar i-aș recomanda clientului meu să... — Samantha ? Revin brusc la realitate și îl văd pe Eddie încruntându-se ușor și arătând spre farfuria cu biscuiți. Din păcate, nu ne aflăm la Carter Spink. Eu port un halat de menajeră și servesc gustări. — Un biscuit de ciocolată ? Reușesc cumva să-mi iau un ton politicos în timp ce-i ofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am vrut să atrag atenția în public asupra cantității de zahăr pe care o consumați. — Da, o bucățică, spune Eddie agasat. Altceva ? — Păi... mai e și altceva. Se pare că sunteți pe punctul de a semna niște documente. — Așa. Se încruntă. Niște documente care mă privesc personal. — Evident ! Înghit în sec. Mă întrebam doar dacă aveți un avocat. Tocmai mi-a... îhm... trecut prin cap. Îmi amintesc că dumneavoastră mi-ați spus că trebuie să am mare grijă când semnez documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
niciodată să intenteze proces. Eamonn continuă să ridice diverse cutii. Din păcate, după moartea lui Ben, au fost nevoiți să vândă unul dintre pub-uri. Ca să plătească pentru proces. Sunt complet șocată. Mă uit la Nathaniel care îl ascultă foarte încruntat pe un tip, în partea opusă a barului. — Ultimul avocat care a intrat în pubul ăsta... Eamonn se apleacă peste tejghea conspirativ. Nathaniel i-a tras un pumn în nas. — I-a tras un pumn în nas ? Glasul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bage ultimul nasture în gaură și se dă înapoi pentru a se privi în oglindă, gâfâind ușor. Acum pare că nu-și mai poate mișca deloc brațele. Ce zici ? îi spune lui Eddie. Da, foarte frumos, zice el, uitându-se încruntat la Harta rutieră a Marii Britanii, 1994. Care o fi ? A347 ? Sau A367 ? — Îhm... cred că v-ar sta foarte bine și cu jacheta deschisă, mă încumet. V-ar da un aer mai... lejer. Trish mă săgetează cu ochii întredeschiși, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
grădinar. Deși, firește, a fost mare păcat. După ce-și făcuse atâtea planuri. Mă uit la ea bulversată. Simt că mi-a scăpat ceva. Ce tot spune aici ? — Ce-a fost mare păcat ? zic. — Nathaniel. Pepiniera lui. Plantele lui. Se încruntă la propria imagine și-și șterge cu degetul un punct de rimel de sub ochi. Nu știu ce chestii organice. Ne-a arătat planul lui de afaceri. De fapt, ne gândisem chiar să-l sprijinim financiar. Noi ținem la angajații noștri și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e nemișcat și aproape scânteiază. Merg la umbră pe cărarea laterală, fără să știu în ce zonă lucrează ; și nici încotro mă îndrept. Și atunci îl văd, în mijlocul unui șir de flori de levănțică și de culoarea liliacului, cu fruntea încruntată în bătaia soarelui, înnodând niște viță de vie. — Bună, zic. — Bună. Ridică privirea și se șterge pe frunte. Aproape că m-aștept să lase tot ce face și să vină la mine și să mă sărute. Însă nu face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de o clipă nu sunt în stare să zic nimic. Crede că am copii ? Nu mă pot abține și pufnesc în râs ușurată. — Nu, n-am copii ! Ce, credeai că am lăsat cinci guri flămânde în urma mea ? — Nu știu. Se încruntă, rușinat dar defensiv. De ce nu ? — Fiindcă... adică... vrei să zici că arăt ca și cum aș avea cinci copii ? Nu-mi pot reprima o notă de indignare din glas, și începe și el să râdă. — Poate că nu cinci... Adică ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nici un semn că m-ar recunoaște. O, ce bine. N-am de ce să-mi fac griji cu fata asta. Aproape că-mi vine să râd. Și el cine e ? Melissa dă ademenitor din genele cu rimele spre Nathaniel, care se încruntă și mai tare. — El e Nathaniel, grădinarul nostru, spune Trish. Dar nu te teme, a primit instrucțiuni stricte să nu te deranjeze. I-am spus că ai nevoie de liniște absolută când lucrezi. — Am o tonă de materie de recapitulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Melissa serios. Să înveți până seara târziu și tot restul. Ca să nu mai zic, am și uitat ce-i aia viață socială. Ia o gură de cafea, după care se întoarce spre mine. Apropo, am vrut să te întreb... Se încruntă. Cum ai zis că te cheamă ? — Samantha. — Da, așa e, Samantha. Te rog să ai mare grijă cu topul cel roșu cu strasuri, OK ? Își flutură părul spre spate și mai ia o gură de cafea. Am să mă străduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
târziu, Trish crapă ușor ușa și scoate capul, cam ciufulită. — Samantha ! Ce dorești ? — Nu sunt prea fericită cu situația actuală, îi spun, încercând să-mi iau un ton calm, civilizat. Aș dori să discutăm, dacă se poate. — Ce situație ? Se încruntă. — Cu Melissa. Și... nevoile ei permanente. Nu mai apuc să fac nimic din ce trebuie să fac. Dacă trebuie să fiu la cheremul ei nonstop, prestația mea ca menajeră va avea de suferit. Trish nu pare să fi auzit nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să le dau tot timpul meu ? Melissa arată cu degetul pe broșură. Oamenii ăștia muncesc până noaptea târziu ! N-au nici un pic de viață socială ! Chipul meu e chiar în raza vederii lor. Aștept ca vreunul dintre ei să se încrunte recunoscându-mă, să zică „Ia stai așa...” Însă nici unul nu o face. Melissa melițează în continuare, arătând spre broșură. Eddie încuviințează. Nathaniel se uită în sus, vizibil plictisit. — Deși, ce să zic, banii sunt foarte buni... Melissa oftează și dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Să vezi un avocat care recunoaște că a greșit e ca și cum ai vedea un star de cinema admițând că și-a făcut liposucție. — Poftim ? spun, doar așa, ca să-l fac să o mai spună o dată. — Ai fost nedreptățită. Ketterman se încruntă. E limpede că partea asta de conversație nu îi place deloc. Aproape că-mi vine să chicotesc. Am fost... îndreptățită ? mă hazardez, jucând nedumerirea. — Nedreptățită ! strigă el. Nedreptățită ! — A, nedreptățită ! A, vă mulțumesc. Zâmbesc politicoasă. Apreciez foarte mult că spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se află la tejghea, îmbrăcat cu o cămașă de doc pe care nu i-am mai văzut-o niciodată și vorbește cu Eamonn. Câteva momente îl privesc pur și simplu din prag. Mâinile puternice ; gâtul arcuit ; felul în care se încruntă când dă din cap. Îmi dau seama imediat că nu e de acord cu ce spune Eamonn. Dar așteaptă, așteaptă să-și spună părerea cu tact. Poate că sunt mai bună la telepatie decât am crezut. Și, ca și cum și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]