2,466 matches
-
de băutură și de „curvăsărie“ își necinstește părinții și trăiește rău cu soția. Reclamația vine din partea tatălui. Sau Dra gul din mahalaua Precupeții Vechi este „băgat de gât în jug“ ca să-și „vină în simțire“, deoarece amenință că își va încuia nevasta în casă și îi va da foc. In sta lat la poarta Bisericii parohiale, jugul poate fi văzut ca un stâlp al infamiei. Bătaia, darea prin târg și punerea în jug, iată o introducere în scenă a pedepsei publice
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
etilică, e "un gujat" și ieșirea lui necontrolată este imediat potolită de privirea hotărâtă a poetului. Puținele accente de violență ale lui Ladima se produc numai când are dovezi clare de infidelitate din partea Emiliei: sparge obiecte de mobilier și îi încuie pe dinafară pe ea și amantul de ocazie Nae Gheorghidiu. În sprijinul ipotezei că sensibilitatea este numitorul comun al celor două personarum, prin intermediul cărora autorul își exhibă anumite trăsături ale psihicului, stă constatarea dezarmantă că în roman numai bărbații sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
între dreptcredincioși pentru biserica pe care ați luat-o cu sila». Iar ei au răspuns lui: Deci, judecă, dar după judecata împăratului». Iar Sfântul le-a zis: «Să mergeți, și voi arienii și voi dreptcredincioșilor, și să închideți biserica și, încuind-o, să o pecetluiți cu pecețile, voi cu ale voastre și aceștia cu ale lor, și să puneți de amândouă părțile păzitori. Și mergând mai întâi voi, arienii, să vă rugați trei zile și trei nopți și, după aceasta, să
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
să poată fi aplicat în toate cazurile, "o reprezentare abreviată a logicii din spatele proprietăților universului" (John Barrow). Există un secret al universului și el poate fi decriptat sub forma acestui principiu profund din care totul decurge. După Babel, suntem cu toții încuiați în limbaj, în propriile construcții despre realitate, realizate pe baze lingvistice, marcate de subiectivitate. Dar există un limbaj universal, care nu are nevoie de cuvinte, înțelegerea fiind instantanee, spontană, un limbaj pre-Babel la care trebuie să revenim. Numai cînd unu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
acuzat direct pe scaunul electric pentru că, explică judecătorul, nu există circumstanțe atenuante în caz de omor cu premeditare. Cei 12 jurați se retrag în sala deliberării. E cald, foarte cald: ventilatorul nu funcționează. În urma lor s-a închis ușa. Sunt încuiați. Reacția juraților așteptînd deschiderea ședinței de deliberare: Afacerea e cît se poate de clară.". "Ar trebui să terminăm destul de repede. Am bilete pentru meciul din seara asta.", "Băiatul și-a omorît tatăl, e limpede. Tinerii ăștia au devenit niște sălbatici
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
iarăși vechile coșmare. Noaptea aceasta am simțit că cineva s-a ghemuit pe pieptul meu și cu gura lipită de a mea îmi sorbea viața". Apoi, brusc, are loc o întâmplare bulversantă (5 iulie): "Așa cum fac acum în fiecare seară, încuiasem ușa; apoi, fiindu-mi sete, am băut o jumătate de pahar de apă și am remarcat fără să vreau că sticla era plină până la dopul de cristal". La capătul unui nou vis teribil, naratorul descoperă că recipientul nu mai are
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tocmai grație omisiunilor descriptive. Ultima însemnare este înregistrată, trei săptămâni mai târziu, la Rouen și are rolul unui epilog, îndelung așteptat de lectorul ros de curiozitate morbidă (10 septembrie): "Eram sigur că n-a putut să scape și l-am încuiat singur, complet singur în cameră. Ce fericire! Îl întemnițasem! Am coborât alergând; am luat din salon, care se află sub odaia mea, cele două lămpi, am vărsat tot gazul pe covor, pe mobilă, pretutindeni. Am dat foc după ce am închis
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cameră. Ce fericire! Îl întemnițasem! Am coborât alergând; am luat din salon, care se află sub odaia mea, cele două lămpi, am vărsat tot gazul pe covor, pe mobilă, pretutindeni. Am dat foc după ce am închis marea ușă de la intrare, încuind de două ori". Eroul contemplă orgia piromană cu voluptatea unui Nero, iar tonul nu este vidat de tușe apocaliptice, ce fac apologia ironică a noului avatar, până atunci considerat indestructibil, al speciei dominante compuse din entități invizibile și aproape lipsite
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
scatologiei, este abordată cu decența cerută de educația celor mici constipația și efectele ei (D-l Goe: "Aide, zice mam' mare, ieși odată, ne-ai speriat. Nu pot! zbiară Goe dinăuntru. De ce? ...te doare la inimă? Nu! Nu pot... E încuiat! zice mam' mare...") iar prin comparații furnizate de experiența de meloman se înfățișează binefacerile flatulenței: simțind mirosul de mititei "cocoana Lucsița se pornește cu nările umflate spre unul dintre colțuri, ca o panteră atrasă de mirosul țapului sălbatic"; într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și ei vin până În ograda caselor de lângă calea ferată, aproape de apa Mureșului. Când oamenii, de prin aceste cătune răsfirate pe văi și pe dealuri, plecau de acasă pentru o zi Întreagă, nu s-a auzit niciodată ca vreun gospodar să Încuie ușa la casă, după cum am văzut că se proceda și cu colibele din Padină, și nu s-a auzit niciodată să-i fi fost jefuită casa sau coliba cuiva. Mai faceți și acum la fel, dragi gălăuțeni! Revenind la muncile
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lână colorată, o năframă cu panglici, cu zurgălăi și cu flori de busuioc. Aici, acasă la nănași, alaiul pregătit putea Înjuga până la opt boi. De aici alaiul pleca după mire pocnind din pistoale și chiuind. La casa mirelui poarta era Încuiată și până ce starostele nu dădea vinars, nu i se deschidea poarta. Apoi urma un dialog versificat până când poarta se desfereca. Până la dobândirea miresei, mirelui și alaiului său i se arătau pe rând alte mirese: o copilă, o babă, etc. De
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
alcoolului iar într-o seara s-a dus la cârciumă în Arad și a băut atât de mult încât a căzut sub masa la care a stat toată seara. Când a închis cârciuma, chelnerița nu l-a văzut, așa că a încuiat ușa și a plecat. A doua zi dimineața a fost găsit de chelneriță dormind, însă aceasta s-a speriat când l-a observat și a strigat către el că este drac. În aceea dimineață, plecând de acolo, Tuțu Păulescu a
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
unele schituri, unde toți erau frați laici, în afară de vreun preot ori student, voiau ca și preotul să fie de rând la bucătărie. S-a întâmplat ca rândul preotului să fie într-o duminică; el, după ce a intrat în bucătărie, a încuiat cu grijă ușa și a început să coacă legumele, după cum știa el să le gătească. Dar au sosit niște civili francezi și cereau cu insistență să le fie celebrată liturghia, dar nu era cine să le-o oficieze. Au venit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și iar o ciupeam, cu ochii sticlind. Ajungeam acasă cu ea ciuntită de-a binelea. Mama mi-o lua din mână, se uita dojenitor la mine, dar niciodată numi spunea ceva, se întorcea oftând, cu pâinea în brațe și-o încuia într-un fel de lădiță cu capacul pe colț. Ce rost avea încuiatul pâinii n-am priceput în anii aceia, că doar pâinea aceea trebuia mâncată imediat așa, goală, pe nerăsuflate, dar mama nu, și nu, că ea era pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
jugul. Aveau părinții lui Victor o casă așezată mai în fund, cu multe flori în față, iar în spate o grădină mai mare plină cu zarzavaturi, legume și pomi fructiferi, de, oameni harnici, gospodari. Pe dreapta casei aveau un beci încuiat cu două lacăte grele. Nu era prea târziu, cam șapte seara. Părinții lui Victor erau plecați în vizită la o familie, Deleanu. Victor a descuiat beciul cu niște chei, nu știu cum și a scos o sticlă de vin vechi, prăfuită, de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lipsă de ocupație, iar când ajungeam acasă, se cunoștea că s-a mâncat din ea. Mama mi-o lua din mână, se uita dojenitor la mine, dar niciodată nu mă certa, se întorcea oftând, cu pâinea în brațe și o încuia într-un fel de lădiță cu capacul pe colț. Ce rost avea încuiatul acesta, nu pricepeam, căci pâinea aceea trebuia mâncată de noi toată și imediat, așa, goală, dar mama nu, și nu, că să așteptăm masa de prânz. Era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
unul simplu! Nu era decât o amărâtă afacere de droguri, încheiată în seara aceea cu închiderea localului. În privința picioarelor lungi, cu plete blonde și cu timbrul normal, neapărat ne-am luat. Pe viață. Sunt fericit că am reușit să mă încui în casă cu ea, dar fericirea n-a durat decât o oră. A sunat telefonul, șeful m-a felicitat și m-a trimis la dracu' în praznic, să dezleg altă enigmă, căci sucombase un pârlit de un cui al altuia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ta, Hristos a înviat, cinstiți boieri! Adevărat a înviat, sfinția ta! Mitropolitul încredință cârja celui mai apropiat boier, își îndreptă spinarea și, ridicând amândouă mâinile, binecuvântă adunarea și pe domn. — Ca astăzi Iisus a intrat în adunarea ucenicilor, ușile fiind încuiate de frica iudeilor, a stat în mijlocul lor și le-a zis „Pace vouă!” Evanghelia aceasta ați ascultat-o fiecare la biserica unde ați fost. Au ascultat-o toți dreptcredincioșii de pe întreg cuprinsul împărăției turcești, fiecare în limba lui, pentru că aci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plimbările cu Selin aga și cu Toma Cantacuzino, iar dacă marele spătar Mihai Cantacuzino îi vorbea grecește sau turcește, el răspundea absent în românește. Drumul până la Inumbari l-a făcut alături de domn în caleașca deschisă. Aproape tot timpul a stat încuiat în muțenia lui, fără nici un cuvânt. Pe furiș doar îl învăluia într-o privire cercetătoare pe domn și ochii i se umpleau de lacrimi, care nu ajungeau niciodată să cadă pe obraz, le ștergea cu necaz, rapid, cu dosul mâinii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că voi lua de la Stăpân plata deplin «că iaste volnic pre al său»”. Nu putea să citească mai departe, lumina cenușie a crepusculului de iarnă nu era suficientă, așa că Del Chiaro se lăsă pradă considerațiilor proprii, în timp ce-și încuia hârtiile în pupitru. Deci prințul Ștefan, adică în fapt vodă, dorea să se știe că mitropolitul Antim în mod confidențial își recunoscuse vina de a fi participat la complotul din vara trecută împotriva domnitorului în care se hotăra trecerea cavaleriei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când tocmai termina Dochia să-și scuture cojoacele, curios, a deschis lacra și toate gângăniile, viermii și târâtoarele au ieșit și au umplut pământul... De atunci, în fiecare an, Alexie adună toți gândacii, omizile, târâtoarele, lăcustele și broaștele și le încuie în pământ la Ziua Crucii, ca să descuie pământul și să le dea drumul de ziua lui, la 17 martie. De-aia prin șanțuri și prin livezi fac bătrânii focuri de frunze și ierburi din vara trecută și-i pun pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și se propti în perinile brodate. — O să trimit vorbă măriei sale să dea de lucru la toți tălmacii și scribii în alte părți ca de pe la chindie să fii stăpân pe spătăria mică. Te duci ca să nu te vadă nimeni și te-ncui pe dinăuntru, te și zăvorăști. Cauți toate hârtiile domniei și le scoți pe cele care ar putea face bănuială asupra măriei sale că l-ar fi hiclenit pe padișah la nemți sau la ruși. Mâine în zori pleci cernit la Târgoviște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o legă bine și o prinse cu un nod de cingătoarea de la brâu, își aruncă pe umeri o mantie italienească din catifea neagră tivită cu argintiu, își răsuci mustățile și-și puse un tricorn pe cap, stinse lumânările, descuie și încuie ușa în urma lui. Trecu ca o vijelie printre dorobanții căpitanului Totoescu. Nimeni nu-l salută cum erau salutați beizadelele. Câte unul se mira cu glas tare la vederea lui, întrebând: — Ce o fi căutând frâncul așa noaptea în spătărie? Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și când crezi că lumea ți s-a întunecat, nu închide ochii. Caută scăparea. Adevarata scăpare. Lumina albă a realității nu prafurile colorate ale tentației care îți vor încuia mintea. Te vor purta până în înaltul cerului, dar apoi îți vor da drumul. Te vor lăsa să cazi. Iar atunci nimeni nu te mai poate salva. Acesta este drogul; un fals prieten, cu care faci cunoștiță tot prin intermediul unor falși
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Diana Stoian, Suba Aurora () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2045]
-
și cinci ani sunt verificate de bătrâni cu experiență și aleasa trebuie să aibă 32 de atribuții fizice care să o facă perfectă, printre care și un corp ca un arbore banyan și gene foarte lungi. Candidatele care corespund sunt încuiate noaptea într-un templu din Piața Durbar (zăvorât în restul timpului și în care nimeni nu se încumetă să intre), printre capete proaspăt tăiate de tauri și unde bărbați cu măști de demon urlă într-o cameră întunecată. Fata care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]