13,143 matches
-
natura acelor situații grele și a o alege pe cea mai puțin grea, drept bună. Principele trebuie de asemenea să arate că iubește virtuțile și să-i onoreze pe aceia care strălucesc într-o artă anumită. Apoi, trebuie să-i îndemne pe cetățenii lui, ajutîndu-i să-și exercite în liniște ocupațiile, atît în negoț cît și în agricultură și în orice altă îndeletnicire omenească. Nimeni să nu se teamă de a-și înfrumuseța ceea ce este al lui, gîndindu-se cu teamă că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu-și schimbă modul de a acționa. Nu există totuși nici un om, oricît de înțelept ar fi, care să știe să se conformeze acestor lucruri; atît pentru că nimeni nu poate să se abată de la conduita la care firea lui îl îndeamnă, cît și pentru că acela care a izbutit întotdeauna în acțiunile lui, urmînd o cale anumită, nu va putea să se hotărască de a renunța la ea. Prin urmare, omul grijuliu la ceea ce face, atunci cînd este momentul să acționeze cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să cunoască și contrariul; căci dacă timpurile s-ar fi schimbat și el ar fi trebuit să procedeze cu băgare de seamă, ar fi fost înfrînt, deoarece n-ar fi renunțat niciodată la acel mod de acțiune la care îl îndemna firea lui. Închei, deci, spunînd că, dacă soarta se schimbă iar oamenii rămîn neschimbați în atitudinile lor, ei sînt fericiți numai atîta timp cît sînt în acord cu ea și nefericiți de îndată ce nu-i mai sînt potriviți. Consider, de asemenea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe un corp în care ei sînt inima, sînt zgîrciți cu sîngele supușilor. Îi rog pe suverani, la sfirșitul acestei cărți, să nu fie ofensați de libertatea cu care le vorbesc; scopul meu este de a spune adevărul, de a îndemna la virtute, de a nu flata pe nimeni. Buna părere pe care o am despre principii care domnesc astăzi în lume mă face să-i consider demni de a auzi adevărul. N-am avea curajul să-l spunem unor Nero
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
luminii, o senzație suficient de intensă ca să mă mai bucure. Îmi doream atît de mult să nu pierd această co moară, Încît devenisem, prin desele mele contorsionări, o curiozitate pentru ceilalți copii. Mama m-a scos de cîteva ori afară, Îndemnîndu mă să mai stau de vorbă pe plajă cu fata unei doamne din TÎrgoviște cu care ne Împrieteniserăm și să-i povestesc istorii cu profesorii mei de la Cluj. Ne luase mama, În vara aceea a lui 1965, pe mine și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
drumul, valul umplea Într-o secundă paharul, făcea deasupra o spumă albă, apoi roz, ca, după domolirea sfîrÎitului, să ajungă la acea Încruntare ca de apus de soare. — Nagyon frig afară, făcea Vilmoș. Atunci stai aici și cîntă ceva, Îl Îndemnă taică-meu. — Asta nem szabad la mine! Aduc tata! — Mă, pînă vine tătîne-tău, cum mulțumești tu pentru pîine și vin? Și-l Învăță cum să zică: — Éljen a Román Munkás Párt! striga vesel Vilmoș, éljen! Într-o vară, pe la sfîrșitul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
studiau ceva. CÎnd l-am Întrebat pe Zoli ce pîndesc oamenii aceia, mi-a spus, cu fantezia lui neînfricată, că vor să-i omoare pe copii. Scena era dominată de roșu, de violet și de brun, culori adînci ce mă Îndemnau să-l cred. În altă parte Însă, totul era clar: doi șerpi de culoarea brumei Încolăceau un arbore cu frunze foarte rare, În care tremurau niște porumbei cenușii. De neuitat era și silueta cărămizie a unei cetăți pe o creastă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
act, spuse unul dintre soldați, din care să se Înțeleagă că e În mîna noastră. Ni s-a spus să mergem la comandamentul Wehrmachtului la Carei, dar, venind Încoace, putea oricînd să ne cadă o bombă-n cap. Ne-au Îndemnat chiar să-l Împușcăm pe drum că nu va ști nimenea de el. Dar acum dumneata știi și mai știi că are și foarte mulți bani... Noi nu avem nevoie de nici un pfennig, toți sînt ai dumitale, dacă ai grijă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe care i le poate juca Întîmplarea. — Soponaru ăsta, zis Maioru’, că a fost ofițer În armata regală, e unul din bandiții ăia, cum li se spunea nu demult, un partizan care se ascundea Înarmat prin păduri și prin sate, Îndemnînd oamenii să se opună colectivizării și politicii Partidului. A făcut multă Închisoare pentru asta, mă mir cum a mai ieșit teafăr de acolo. Oricum, și prăjiturile cu cremă, am auzit că abia a putut să le mănînce... — Săracu’ om, făcea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cum se strecura ea În visele mele, așezați pe treptele de piatră ce cobo rau la peticul de lac din Parcul. Între noi, se ținea În echilibru o sticlă pe care scria, exotic și inedit pe atunci, „brandy“. Noutatea etichetei Îndemna la cercetarea conținutului. Trăgeam direct din sticlă, pe rînd, ca soldații În permisie. Era În primăvara lui ’90, În vremea Pieței Universității, cînd toate ilu ziile erau cu putință. Erica bătea cu plăcere drumul Bucureș tilor, rămînea cîteva zile la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cine a spus-o, tu, În felul tău, chiar vezi așa ceva... Și Încă n-ai scris nici o pagină? — Parcă cineva se lăuda că are să noteze totul Într-un carnet, m-am grăbit și eu cu reproșul. — Da, și o să te Îndemne să scrii. Dar dacă tu nu faci nimic... 1 Satul cu minunea Ce-ar fi dacă o inteligență de sus mi-ar cerceta creierul? Nu mă gîndesc la Îngeri, ei au alt rost În univers: s-aducă vești care să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și vreme de vreo trei luni, cînd cu trenul, cînd pe jos, mai lucrînd pe la cîte un gospodar, mai odihnindu-se, a tot venit. Greu i-a fost să se hotărască să o ia spre asfințit. Gar diștii roșii Îl Îndemnau să meargă cu ei spre soare răsare: „Tot pămîntul e al nostru!“ - proclamau ei, trăgînd cu pistoalele În aer. Numai că așa fusese la Sibir pămîntul de cînd lumea, al cui voia și al cui nu-l răbda, neted, gras
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai primej dioasă peripeție, una la care nu asistase, a străne potului cres cut de ea. Nu izbutise niciodată să rostească numele lui Zoli. Îi spunea Doli. Care o fi fost piedica rostirii negreșite, nu știu. — Mamă, spune Zoli, o Îndemnam eu. Voi spuneți-i cum vreți că io tăt cum știu Îi zîc! De mine, vasăzică, și-a amintit În acea ultimă povestire de martie, cum m-am dus cu Doli cu căruța și cu bătrînul Schimpf după lut și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Luminoase aveam să Încerc a rîndui și eu În țara asta soarta orbilor. Se spune, prin urmare, că, atunci cînd pătrunzi În moarte clinică, ți se arată de undeva o lumină ori o ființă de lumină ademenitoare care te tot Îndeamnă să treci dincolo... Persia lui Zarathustra pretinde că lumina aia e de fapt o fată de o frumusețe răpitoare, cu toate florile seducției În floare, chemîn du-te la ea peste o punte cît tăișul de sabie ce despică aerul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cer, e de „șaizeci de zile”, așadar dublă. și iarăși o câmpie plină de oameni: de data aceasta, cu înfățișare (theoria) canină și picioare de cerb. Monștrii cu pricina sunt „proiectanții” turnului Babel, cei care au conceput și apoi au îndemnat oamenii, bărbați și femei laolaltă, să se înhame la o muncă titanică, mai presus de firea omenească. În nemăsura orgoliului lor, aceștia au silit o femeie însărcinată să nască pe stiva de cărămizi în timpul lucrului, căci socoteau că nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
noian de ape, asemenea glasului mării în furtună” (XVII, 2). Abraham vrea să facă proskynesis (să se arunce la pământ în semn de salut respectuos), dar, notează cu candoare autorul, își dă seama că dedesubt nu există pământ. Îngerul îl îndeamnă să facă numai o plecăciune. Episodul cel mai interesant este recitarea imnului, tehnică scoasă în evidență și de G. Sholem. De fapt, o formulă incantatorie, pe care misticul trebuie să o recite permanent de-a lungul călătoriei sale cerești: „Veșnic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Celui ce ședea pe tron o carte scrisă pe dinăuntru (esothen) și pe dinafară (opisthen), pecetluită cu șapte peceți”. Prin simpla, dar foarte importanta precizare că avem de-a face cu un document scris „pe dinafară” și „pe dinăuntru”, suntem îndemnați să vedem în cele ce urmează două niveluri și două etape ale Revelației: primul nivel, „exoteric” (etapa intermediară); al doilea nivel, „ezoteric” (etapa finală). Lucrurile sunt confirmate de următorul fapt: conținutul textului dinăuntru nu poate fi revelat decât după desfacerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și frică. Oare ce va zice Regele? Poate că străinii se înșelaseră, regele vroia un cal. Ce-o să se întâmple cu mine ? Mergeam, dar începusem să mă las mai greu dus înainte. Cel care ținea mâna pe grumazul meu, mă îndemna : acuș-acuș, hai, aproape am ajuns. Mă uitam în jos, la colbul drumului, și-mi era tot mai frică. Apoi s-au oprit. Înțelesesem că am ajuns. Erau mulți oameni acolo, dar s-au dat cu toții deoparte să ne facă loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
jos, la colbul drumului, și-mi era tot mai frică. Apoi s-au oprit. Înțelesesem că am ajuns. Erau mulți oameni acolo, dar s-au dat cu toții deoparte să ne facă loc. Abia îmi mișcam picioarele de frică. Ei mă îndemnau, dar nu mai puteam face un pas. Eram în fața Regelui. Știe ce sunt ! M-a văzut ! O să râdă de mine și o să mă alunge cu pietre ! Uite ! Chiar acuma s-a aplecat probabil să ia o piatră ! Și atunci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
uitat lung la mine și mi-a spus: Ei, haide, curaj ! Întreabă-mă ce vrei ! Și nu te mai foi atâta, c-ai să răstorni barca și de întrebat tot o să mă-ntrebi în cele din urmă. Hai, spune ! mă îndemnă el blând... Am înghițit din greu, am tras aer adânc în piept și... am tăcut, fiindcă mi se părea o necuviință să întreb. Știam că ține foarte mult la secretul lui când mă uitam la el, știam că secretul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dușman al poporului și, cel mai grav, al Uniunii Sovietice, cea care a tăbărât peste noi, să ne bage cu forța binele pe gât. Este de apreciat și din acest unghi de vedere - gestul lui Vasile Ilucă, de a ne Îndemna să nu uităm, să ne menținem În stare de cinstire eroii și să-i depistăm cu severitate pe potrivnici. Limpezirea stării de apartenență se cere a fi și conștientizată. Vasile Filip 1 august 2012 Hanul cercetașului ― Cine bate În poarta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te aproape de mine și așează-te aici, pe marginea patului, ca să nu leșini când vei afla cine a făcut parte din echipa operatorie. Ascultătoare, Lia s-a așezat, luându-i mâna În căușul palmelor ei. ― Te ascult, tati - l-a Îndemnat Lia. Despina s-a apropiat din spate și și-a așezat mâinile pe umerii ei. Îi simțea Încordarea și nerăbdarea de a afla răspunsul. Nicu a tras adânc aer În piept și a Început să vorbească: ― Apoi, s-o luăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru participarea În “tânăra echipă”, cum ați numit-o dumneavoastră. ― Să știți că, avându-vă alături, m-am simțit și eu... tânăr! ― Și noi Îmbărbătați!... Când doctorul Gruia a sfârșit prezentarea intervenției pe care tocmai o efectuase, profesorul l-a Îndemnat: ― Cred că e bine ca protocolul operator să-l ai Între notițele proprii. Chiar cu mai multe detalii. Îți vor fi de folos... Și nu uita să liniștești familia bolnavului - liota, cum Îi spunem În mod obișnuit. Trebuie să știi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
continuă, cu multe Întrebări, care nu Întotdeauna au un răspuns la Îndemână... Hai să intrăm În cabinet. Spunând acestea, profesorul a deschis ușa. ― Poftește. După ce s-au așezat, profesorul a privit la Gruia și, cu zâmbet de bunic, l-a Îndemnat: ― Spune-mi, cum arată minunea coborâtă Între voi doi!? ― Pentru dumneavoastră, care ați trăit de două ori aceste momente, nu e o noutate. Eu cred că, atunci când vezi noul venit pe lume, este clipa astrală plină de dumnezeire. Atunci nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lăsat cu buza umflată”. ― Aici suntem, boierule! - l-a atenționat birjarul, care se găsea chiar lângă trotuarul unde s au oprit ei. ― Atunci, să urcăm - a hotărât Gruia, cu inima venită la loc... Când i-a văzut așezați, birjarul a Îndemnat calul la drum. ― Hai, flăcăule, că ne apucă noaptea și dumnealor or fi flămânzi, venind atâta drum! - a vorbit birjarul privind spre cercetaș și mama Maranda, care, la auzul acestei remarci, au zâmbit. Odată ajunși, birjarul a anunțat: ― Toată călătoria
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]