2,093 matches
-
milenii de când medicina se diferențiază ca preocupare și profesie. În al doilea rând, faptul că relația medic-pacient și sistem medical-societate suferă În ultimii 50 de ani o schimbare de paradigmă, trecând de la sistemul paternalist, de tipul „magister dixit”, la ceea ce Îndeobște trăim astăzi, adică contestarea medicului de către pacient și a sistemului medico-sanitar de către societate. Se adaugă acestui aspect obsesia malpraxisusului În activitatea medicului și sistemului, vânturată cu obstinație și indusă În opinia publică cu o voluptate malefică de către o massmedie mai
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
implică dragostea pentru om și profesie, cu elementul obiectiv ce implică adevărul, pentru că «numai empatia Îndeamnă omul pe calea virtuții » după cum spunea Octavian Fodor. Dar pentru ca medicul să atingă adevărul, sau latura obiectivă a activității sale, are nevoie de ceea ce Îndeobște se numește fler clinic și pe care autorii Încearcă să-l definească. Aș sublinia acest aspect pentru că flerul clinic diferențiază medicii În cotația lor profesională și socială, iar pentru a-l ilustra m-aș folosi de definiția pe care marele
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
care spunea „Fiecare spirit merge și nu poate merge decât Într-o direcție dată. Fiecare viață se exprimă și nu poate să se exprime decât Într-o formă dată” Situația devine dramatică atunci când natura ființei umane este marcată de ceea ce Îndeobște numim cu un termen generic disabilitate, adică o deficiență ce poate afecta integritatea somatică (morfofuncțională), senzorială sau neuropsihică, moștenită sau dobândită pe parcursul vieții, ca urmare a unor circumstanțe nefericite. Percepția individuală sau colectivă a variat de-a lungul timpului de la
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Între hipertensiunea arterială și boala renală cronică la hemofilic. Indiferent de stadiul cunoașterii acestor aspecte, ceea ce este sigur este faptul că hipertensiunea arterială, activitatea cardiacă și funcția renală vor trebui monitorizate la vârstnicul hemofilic după un program riguros. Pentru că ceea ce Îndeobște se considera că hipocoagulabilitatea sangvină reduce riscul cardiopatiei ischemice, ca și aterotromboza (bazate pe studiile lui Rosendaal din 1990) pare să nu mai fie valabil astăzi. Prevalența crescută a hipertensiunii arteriale și nivelul scăzut al colesterolului din sânge față de populația
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
relativă constanță, nu ating cote care să califice o societate, o națiune, sau un popor, așa cum ostentativ se Încearcă a se demonstra de către diverse ONG-uri sau agenții plătite de la bugetul statului. Cel mult ele se pot constitui În ceea ce Îndeobște numim acumulări care pot spori tensiunea socială, situații Întâlnite În orice tip de societate de aici și de oriunde. Ce-ar fi să mai adăugăm la această listă și violența naturii? și atunci vinovatul nu ar fi altul decât Dumnezeu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
subzistență satisfăcătoare, condiții igienice de viață și stăpânirea bolilor epidemice prin mijloace medicale și sanitare) având ca fundament progresul tehnico-științific, sub aspect demografic populatia, cel puțin În unele zone unde acest proces era mai evident, suferă o serie de modificări Îndeobște cunoscute sub denumirea de tranziție demografică sau revoluție demografică. Aceste modificări afectează În principal factorii care determină mișcarea naturală a populației și anume mortalitatea și natalitatea. Tranziția demografică reprezintă În fapt perioada de timp În care se face trecerea de la
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
1967, pornind de la 14,8‰ În 1930, cu valori oscilând Între 6 și 13,8‰. Dacă luăm În calcul și pierderile directe și indirecte produse de cele două războaie mondiale putem spune că și În România s-a consumat ceea ce Îndeobște este cunoscut ca explozie demografică, fenomen ce acompaniază revoluția industrială. 2. Urbanizarea poate fi considerată În egală măsură consecință a industrializării, dar și cauză a tranziției demografice. Dezvoltarea aglomerărilor urbane În jurul centrelor industriale, ca și modernizarea orașelor și suprapopularea lor
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ridicat Încă aproximativ 40 ani. Rezultatul a fost creșterea semnificativă a populației. Scăderea natalității, evidentă după 1940, a condus la 2 consecințe importante: declinul populației, mai evident Începând cu anul 1992;Îmbătrânirea demografică. Declinul populației României se Înscrie În ceea ce Îndeobște este cunoscut sub denumirea de „criza reproductivă” a sfârșitului de secol, fenomen În care se Încadrează majoritatea țărilor europene dezvoltate. Liberalizarea deciziei cuplului sub aspect reproductiv, după revoluția din 1989, a condus rapid la scăderea populației, Înregistându-se la primul recensământ
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
frecvente la vârsta mică. De reținut aici că deshidratarea nu este corolarul numai a bolilor digestive (extrem de frecvente În prima jumătate a secolului XX-lea) ci a oricărei stări morbide Însoțite de febră, anorexie (lipsă de aport), vărsături, simptome ce Îndeobște conduc În timp extrem de scurt la deshidratare gravă cu exitus pe fondul hidrolabilității fiziologice caracteristice vârstei mici, Îndeosebi sugar și nou născut; crearea unei rețele medico-sanitare cu specializare În domeniul ocrotirii sănătății copilului formate din: medic, asistentă pediatră și asistentă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
capacitatea de regenerare, adaptare și implicit supraviețuire, acea societate a fost amenințată cu dispariția sau chiar a dispărut. Împlinirea acestui deziderat biologic, din perspectiva realităților de mai sus, nu s-a putut și nu se poate realiza decât În ceea ce Îndeobște se Înțelege prin familie, structură care stă la baza oricărui tip de societate. Unde se situează adolescența În raport cu acest imperativ biologic? Pentru că În ultimă instanță viața naște viață și viața cere viață, iar funcția cea mai generală a vieții, indiferent
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
trecut chiar și printr-o experiență homosexuală. Cu toate acestea Încrederea În dragoste și onestitate sunt aspecte ce se mențin, se dezvoltă și domină adolescența medie. Adolescența târzie (17-22 ani) reprezintă În fapt corolarul procesului de dezvoltare biopsihosocială În care Îndeobște maturarea biologică cel puțin, atinge apogeul. Sub acest aspect dezvoltarea somatică se desăvârșește, dezvoltarea morfofuncțională a organelor, aparatelor, sistemelor și implicit capacitatea reproductivă Îmbracă treptat caracterul complet al adultului. Starea de sănătate fizică, având ca substrat biologic capacitatea optimă morfofuncțională
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
azvârlite, fac unde tot mai mari. ș...ț Această împletire de plante și imagini se continuă și în somnul subteran”. Asemenea fragmente programatice sunt însă doar cristalizări de moment ale acelui „unic aspect” pe care poemul în proză îl epuizează îndeobște, realizând o deplină unitate tematico-stilistică a textului. În Act de prezență putem identifica o atare unitate în persistența aproape unicei obsesii care este pentru Voronca actul scrisului, „sărbătoarea poemului”, ca transfigurare a realității cotidiene, în replică la perspectiva prozaic-pozitivistă asupra
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fel de transcendență. Nici nihilismul lui Nietzsche nu e unul de factură postmodernistă, căci, decretând "moartea lui Dumnezeu", filosoful german nu ajungea până la moartea Zeului, ci înlocuia o valoare cu altă valoare, pe Dumnezeul creștin cu zeii precreștini, preferându-l îndeobște pe Dionysos aureolat de Apollo, zeu în care vedea vitalismul anunțător al Supraomului, căci omul post-dionisiac ar fi fost vlăguit de mila creștină. Nietzsche trăia față de creștinism o idiosincrasie nebuloasă, datorată, în bună măsură, teologiei scolastice supraviețuinde. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și Eugen Simion, ultimul luând hotărârea de a-i consacra un întreg număr din prestigioasa revistă Caiete critice (nr. 1-2 / 1986). De fapt, cu acest bogat număr, postmodernismul intră definitiv în conștiința publicului românesc. Într-un an, după eveniment, românii, îndeobște prin optzeciști, au devenit fervenți postmoderniști. Țin minte că și eu am intervenit în dezbaterea publică, în numărul 23 / 1987 al revistei Luceafărul, cu un articol cu titlu interogativ: Postmodernismul o nouă modă ? Pe atunci, îmi imaginam, într-adevăr, că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
paramodernismul, având alte raporturi cu modernismul și postmodernismul. Spre deosebire de postmodernism, paramoder-nismul nu pretinde o depășire a modernismului, ci are în vedere efectele văzute și nevăzute ale acestuia, unele dintre ele benefice, altele "perverse", cum se exprimă sociologia contemporană. "Para-moderniste" sunt îndeobște efectele nedorite. După cum amintește Fred W. Riggs, într-un eseu din 1996 închinat lui Dwight Waldo, cunoscut specialist în administrația publică din Statele Unite, modernitatea s-a sprijinit pe trei piloni: industrializarea, democrația și națiunea. Ele îi apar unite treimic, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
americane în Orientul Mijlociu, din interese strategice de ordin politic și economic, un factor esențial fiind și conflictul palestiniano-isrealian, împins într-o criză sacrificială perpetuă cu largă extindere în lumea arabă. Este limpede că, în limbaj eminescian, antiteza Occident-Islam a devenit, îndeobște după 11 septembrie 2001, una monstruoasă, cu urmări greu de prevăzut. Lucrări precum cea a lui Samuel P. Huntington despre ciocnirea civlizațiilor sunt menite să atragă atenția asupra dimensiunilor reale ale pericolului. Această confruntare de nivel planetar se face nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
New Age, pe fondul "eroziunii autorității deținute odată de morală și religie"243. Mai mult, tot în 2003, membri marcanți ai Grupului de Cercetări Interdisciplinare de pe lângă Academia Română au exprimat rezerve similare, cu atât mai mult cu cât postmoderniștii români sunt îndeobște "cei ce iau în derâdere valorile culturii Românilor". Începând, desigur, cu Eminescu, până la a fi numit "cadavrul din debara" (Patapievici) sau "idiotul național" (Călin Vlasie). Constantin Virgil Negoiță știe și asta (mai puțin de sintagma ultimă, emisă abia la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din perspectiva iubirii creștine. Viclenia glosatorilor gnostici vine de acolo că ocultează esența creștinismului ca religie a iubirii, propunând alternativa sexualității sacre. În asemenea demers, sunt manipulate cu multă abilitate erorile Bisericii, care n-au fost puține în decursul istoriei, îndeobște prin instituția Inchiziției. Firește, ignoră ortodoxia răsăriteană care n-a cunoscut Inchiziția. În esență. însă, disputa se reduce la opoziția dintre agapè, iubirea împlinită în instituția căsătoriei (în creștinism), și iubirea pasională, pură (în erezii). Fenomenul a fost analizat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ilustrat cu desene proprii; textul apare în ziarul timișorean „Dreptatea”. În 1893 întreprinde o călătorie cu crucișătorul „Elisabeta” pe Mediterana și Adriatica, consemnată de asemenea într-un jurnal. Publică și poezii în „Dreptatea”, semnând cu pseudonimul Delamarina, sub care este îndeobște cunoscut. Grav bolnav de tuberculoză, a murit la moșia mamei sale. A fost înmormântat la Lugoj. V.-D., autor a douăzeci de texte editate postum în placheta Poezii bănățenești (1902), este considerat creatorul „poeziei dialectale” la noi. Sunt versuri scrise
VLAD-DELAMARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
sau reductive și, mai ales, de o perpetuă vigilență și precauție, în raport cu avantajele comunicative aparente ale educabililor adulți care nu se dovedesc întotdeauna reale și pe deplin funcționale, în sensul de plenar profitabile. Într-adevăr, nu de puține ori, ceea ce îndeobște se presupune (inclusiv de către formatori/instructori etc.) a fi o abilitate, o caracteristică, o specificitate comunicațională pozitivă asiguratoare pentru un educabil adult, neevaluate corect în prealabil și nevalorificate potrivit cu împrejurările, pot derapa în mod periculos spre zona negativului, a disfuncțiilor
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de „tehnică” specifică, însă a te manifesta efectiv, dar eficient și rezonabil, în mod reflexiv și critic este o abilitate factual realizată, propulsată de o atitudine în consecință (nevoia imperioasă de a reflecta/de a lua o poziție critică). În timp ce îndeobște adulții stăpânesc tehnica reflecției și a criticismului, mai puțini dintre ei sunt asortimentați și atitudinal sub acest aspect, la un nivel pertinent, „trebuința interioară de a reflecta și a critica” oscilând cu ușurință spre extreme neavenite (diminuare până la absență sau
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
maximă forță evocatoare mesajului și un impact al său la recepție (Adler și Rodman, 1991). Evident că la copii și chiar la tineri, până la un punct, nu se poate vorbi de o competență lingvistică autentică , deși în aparență ei formulează, îndeobște, corect mesajele emise, dar chiar și în rândul adulților acest nivel suprem nu le este accesibil tuturor, cu toate că încrederea în sine și stima de sine accentuată le pot da impresia și celor carențiali sub acest aspect că sunt absolut „competenți
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
confidențialitatea datelor și a calificativelor acordate? - Ce riscuri de abatere de la deontologie pot apărea? etc. (Knowles, 1998) În educația adulților evaluarea specifică, văzută ca preocupare generală, are însă o acoperire și mai cuprinzătoare, precum și „ținte” noi, adaptate, în comparație cu evaluarea practicată îndeobște în educația de tip școlar propriu-zisă. Astfel, sunt incluse în evaluare ca demers maximal-acoperitor, pe lângă evaluarea procesului efectiv de predare-învățare-formare prin programele aferente, o serie de evaluări prealabile, precantive, diagnostico-prognostice și orientative ale (Rogers, 2002): - nevoilor de învățare-formare ale cursanților
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
împărtășire acțională, învățare interactivă și colaborativă, lipsa de importanță a oricărei clasificări, ierarhizări performanțiale intragrup, constituirea unor afinități elective de rang superior între colegi etc.); • deplasarea radicală spre un caracter criterial al evaluării procesului curent formativ al cursanților, renunțându-se, îndeobște, la evaluarea de tip normativ, practicată încă pe scară largă/majoritară în educația de nivel școlar propriu-zis. Prin natura nivelului educativ aferent, evaluarea cursanților adulți renunță, practic, la standardele pur statistice calculate și stabilite ca praguri de suficiență performanțială pentru
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sau reductive și, mai ales, de o perpetuă vigilență și precauție, în raport cu avantajele comunicative aparente ale educabililor adulți care nu se dovedesc întotdeauna reale și pe deplin funcționale, în sensul de plenar profitabile. Într-adevăr, nu de puține ori, ceea ce îndeobște se presupune (inclusiv de către formatori/instructori etc.) a fi o abilitate, o caracteristică, o specificitate comunicațională pozitivă asiguratoare pentru un educabil adult, neevaluate corect în prealabil și nevalorificate potrivit cu împrejurările, pot derapa în mod periculos spre zona negativului, a disfuncțiilor
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]