1,581 matches
-
asta. Mai ales că ai pomenit astăzi de un vis din tinerețile tale...Când or fi fost acelea - a încheiat moș Dumitru vorba, în râsul sacadat al cărăușilor. Pâcu a privit într-un anumit fel în jur și, în timp ce își îndesa luleaua cu tutun a întrebat: Nu vi se pare că totuși lipsește ceva de pe masa asta? Costache crâșmarul parcă atâta aștepta. A pornit glonț către beci și, în timp ce el se întorcea cu ofranda, Pâcu a clipit de câteva ori, bodogănind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Adică să vedem de ce o murit. Așa-i în spital, bădie.” „Si de ce o murit, mă rog matale?” „Pentru că n-o mai avut zile.” „Da’ când să trec s-o iau acasă?” „Cam peste vreo câteva zile.” Omul și-o îndesat cușma pe cap și o plecat acasă, nedumerit încă ce înseamnă „otopsia”. Tot drumul până acasă numai cuvântul aista i-o umblat prin cap și se întreba mereu: „Măi, ce înseamnă asta? Te pomenești că o spală, o îmbracă frumos
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu ce-o fi, dar nu acum, fiindcă trebuie să-mi trimit soldatul să-mi cumpere niște păsări. Veniți diseară, i-a invitat unul dintre ei. După necazurile nemeritate dar inerente în acele vremuri, își scoaseră pârleala cu vârf și-ndesat! Petrecură toată noaptea, așa cum se petrecea între ofițeri, cu de toate... Dimineața, când se lumina de ziuă, merseră fiecare să se odihnească la hotel, nu înainte de a stabili să se reîntâlnească iar la ora șapte, în aceeași casă. Ioan se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
aici? îi arăt eu sexul lățit pe pagină. Fluieră ca un puștan obraznic: Păi vede-n tine și cerul, și lutul. Are "suflet de hingher și de cioclu". E gata să mă-nhațe. Linia e un cîrlig, un... Magda U., îndesată de lecturi cum e, știe că-l citez pe Mateiu I. Caragiale. Ce spune despre Pîrgu. Dacă te-a enervat atîta, cea dintîi și cea mai bună soluție e să-i interzici să te folosească. Scurt, la telefon. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
căsnicii. Soțul mizantrop le acceptă fără chef mare, dar le acceptă. I-i lene să și le caute. E mai comod să fie programat de nevastă. Fetele sînt gata despuiate, ba și verificate sanitar. Holda își îndeplinește cu vîrf și îndesat misiunea de-a livra sex. Nonconformista profă le luminează pe studente ce privilegiu e să te iubești cu profesorul Lerești. A scris așa de frumos despre Camil! Sau cu prorectorul specialist în formarea limbii! Astfel de derapaje morale universitare sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ar fi murit. S-au narat circumstanțe spăimoase: cap spart, crieri facăluiți, sînge șiroind pe teancurile de reviste din care și-ar fi făcut culcușul de boem. Vestea m-a mîhnit. Numai că Dumbravă, c-o șepcuță roșie McDonald's îndesată pe cap, s-a ivit în sala de lectură, deloc mort. Știam că-l "regulaseră", ca să uzez de codul Ipistatului din Caragiale. Niciodată nu pot să fiu destul de mort ca să nu viu la bibliotecă". I-am spus că aștept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spere în nimic". Tano își vîră fruntea în palma mea, ca și cum mi-ar spune: "Io te mîngîi pe tine, muiere, nu tu pe mine". Simte cînd ceva mă apasă. Mîncăm, Iordanco? Îmi pivotează în jur, împingîndu-mă spre frigider și-și îndeasă capul înăuntru, de cum deschid ușa. Zece chestii nu-mi plac la tine, Tano. Unu, îți bagi nasul în frigider... Ca să mi-l mențin rece. Doi. Îl urăști pe Mișu Negrițoiu... Dacă toată ziua îngroapă și dezgroapă... La trei, mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nimic (de fapt, de minute bune nu făcea altceva decât să asculte vocea interioară și, la un moment dat, rotise ochii prin cameră, așteptându-se să îl vadă pe nenorocitul de Magician), luă șapca de baseball din cuier, și-o îndesă pe cap și descuie ușa. Ieși pe verandă, în timp ce ploaia se întețea, iar vocea continua să-i introducă printre circumvoluțiuni o limbă dezgustătoare, de o moliciune perversă. I se făcu silă, avea un ghem în stomac, dar coborî treptele și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a ta de a îndura un efort prelungit? Râsul Magicianului. Unul pițigăiat, cu inflexiuni metalice, respingător. Acesta era cuvântul care descria cel mai bine ceea ce auzea. Respingător. Stătea lângă el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă ochii îl pironeau neobosiți, ardeau, îi incendiau retina, ochii explodau, săreau din orbite și se prelingeau către bărbie, îi închise din reflex. Când îi redeschise, Magicianul nu mai era
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și câteva articolașe Între timp, la naiba, poți face orice. Cei de la The New Yorker or să-ți bată chiar ei la ușă. Sper să ai dreptate, din toată inima sper. Am sărit În picioare și m-am apucat să Îndes diverse lucruri În rucsac. — Pot să mai Îmi Împrumuți o dată mașina? Cu cât ajung mai repede acasă, cu atât mai repede mă Întorc. De fapt, nici nu mai contează, doar mă mut la New York. E chestie oficială! Întrucât Alex meargea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunt astfel de șică și poate chiar de Gucci (cine nu auzise de Gucci?ă. Dar nu dețineam nici un fir de ață din asemenea vestimentație și, chiar dacă Întregul conținutul al lanțurilor de magazine aparținând celor trei firme ar fi fost Îndesat În minusculul meu dulap, tot n-aș fi știut ce să fac cu el. M-am Întors În camera mea sau, mai bine zis, pe salteaua care se Întindea de la un perete la altul și pe care o numeam camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vârful picioarelor spre bucătărie. S-a Întors cu două pungi mari de plastic pentru gunoi pe care le-a Întins peste plapuma de pe pat. A Înfipt o mână În punga cu mâncare și a scos de acolo doi hamburgeri uriași Îndesați cu de toate și un pachet enorm cu cartofi prăjiți. Nu uitase să pună și pliculețe de ketchup și tone de sare pentru mine, ba chiar și șervețele. De atâta Încântare chiar am bătut din palme, deși În imaginația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
jeanșii prespălați pe care Îi purtase până atunci cu niște pantaloni din piele și adidașii cu pantofi cu vârf decupat și cu toc. Făcuse, de asemenea, ordine În tot biroul, aruncase prin sertare tot ce fusese pe birourile noastre și Îndesase În dulap toate cadourile care nu fuseseră Încă transportate la apartamentul Mirandei. Își dăduse un strat suplimentar de ruj strălucitor, mai Împrăștiase ceva pudră pe obraji, iar acum Îmi făcea semn să-mi termin treaba. Am Înhățat punga cu ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta“ - și m-am mai liniștit când a apăsat pe buton și m-a lăsat să trec fără nici un comentariu. Mi-am amintit, În chip de-a dreptul miraculos, să mă opresc la chioșcul de ziare, acolo Ahmed mi-a Îndesat pe undeva, peste plase și cutii, toate ziarele pe care le voia Miranda. Deși cei de la departamentul de poștă aduceau toate ziarele la biroul Mirandei Înainte de ora nouă În fiecare zi, eu tot trebuia să cumpăr un al doilea set
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de tot să păstrez grămezi de chestii precum tăvițele pentru sos, sau cuțitele pentru tăiat friptura, sau șervețele de pânză, așa că Sebastian Îmi dădea mereu toate astea Împreună cu mâncarea. Și din nou mi-am pus haina de lână neagră, am Îndesat În buzunarul ei țigările și celularul și am pornit-o afară În ziua aceea de februarie, care părea să devină tot mai cenușie pe măsură ce trecea timpul. Nu aveam de mers decât cincisprezece minute până la restaurantul de la intersecția dintre 49 Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
stătusem mult prea mult la taclale, fapt confirmat de o scurtă privire aruncată pe ceas. Trecuseră treizeci și două de minute de când plecasem de la birou, mai mult decât Îmi trebuia de obicei să cumpăr prânzul și să ajung Înapoi. Am Îndesat la loc telefonul În buzunar și mi-am dat seama că eram deja la restaurant; am Împins ușile masive din lemn și am intrat În Încăperea cufundată În semiântuneric și tăcere. Deși toate mesele erau ocupate de bancheri și avocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adora atâta, s-ar isteriza ca o pisică furioasă dacă s-ar pomeni față În față cu un șervețel În oricare altă formă decât cea de șervețel - darămite În formă de sacoșă de bowling sau pantof cu toc. Mi-am Îndesat sacoșa sub braț și m-am pregătit să plec, dar tocmai atunci a sunat telefonul. Sebastian m-a privit curios, În speranța arzătoare că vocea de la celălalt capăt era cea a iubirii lui, a rațiunii lui de a exista. Speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vine decât după prânz, cred. Andy, a trecut prea mult timp de când noi doi am stat de vorbă. Spune-i tu domnului T: Cum merg lucrurile? — Stați să iau lucrurile astea, am zis eu și am preluat sacoșa cu monogramă, Îndesată cu hainele murdare ale Mirandei, pe care ea i le dăduse lui ca să mi le dea mie. L-am ușurat de asemenea și de sacoșa Fendi cu mărgeluțe, reapărută de curând. Era o sacoșă unicat, pe care se cususeră manual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fuseseră gândite ca să susțină portofelul delicat al unei doamne, poate și o pereche de ochelari de soare sau, hai, În caz de forță majoră, chiar un mic telefon celular. Mirandei nu-i păsa câtuși de puțin de treaba asta. Ea Îndesase În sacoșă o sticlă uriașă de parfum Bulgari, o sanda cu bareta ruptă, pe care probabil eu trebuia să o dau la reparat, o agendă Hermès, care cântărea mai mult decât un laptop, o imensă lesă de câine, care fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dat de perete și a intrat Emily. Avea căștile pe urechi și mergea În pas de dans. Am văzut cum Îi cade falca atunci când l-a văzut. — Domnul Tomlinson! a exclamat ea, și-a smuls căștile din urechi și a Îndesat casetofonul iPod În sacoșa Gucci. Totul e OK? Nu e nimic În neregulă cu Miranda, sper? Înfățișarea și vocea păreau amândouă adânc și sincer preocupate. O performanță de nota zece cu felicitări: Întotdeauna asistenta total devotată și veșnic politicoasă. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
comandată, transportată, cu ajustările executate și livrată cu limuzina cu șofer direct În dulapul ei de acasă, abia atunci Miranda renunța la hainele din sezonul precedent și mormane Întregi de haine Yves și Celine și Helmut Lang Își croiau drum - Îndesate În pungi de gunoi - Înapoi la birou. Majoritatea nu aveau o vechime mai mare de patru sau șase luni, erau chestii purtate o dată, cel mult de două ori, altele deloc. Toate erau atât de incredibil de șic și de stilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vrei să auzi? Cum a fost până acum? Păi, să vedem. Deocamdată mi‑am petrecut cea mai mare parte din timp străduindu‑mă să găsesc o modalitate de a dormi În condițiile În care telefonul sună neîntrerupt și de a Îndesa destulă mâncare pe gât Între ora două și șase dimineața ca să supraviețuiesc În următoarele douăzeci de ore. Aici parc‑ar fi un nenorocit de Ramadan, Em - nu se mănâncă pe timpul zilei. Mda, chiar că e cazul să‑ți pară rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care Jocelyn le Împachetase cu atâta dragoste ca să se potrivească vestimentației - un pulover Malo elastic, și deci mulat pe piele, din cașmir, care venea peste o fustiță de șifon - Îmi făcea picioarele să se simtă ca niște documente confidențiale Îndesate În aparatul de tăiat hârtii. Capul mă durea din cauza unei combinații Între mahmureală și angoasă, iar stomacul meu gol protesta cu valuri de greață. Stăteam În picioare În fundul Încăperii Împreună cu reporteri de mâna a treia și cu alți indivizi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a venit porunca și că nu-l mai pot îngădui între ei, că nu vor să se supere regele. Alții adăugară că trebuie să meargă cu toții, nu unii să stea ascunși în casă până e greul, iar apoi să se îndese la câștig. Câțiva îndată pomeniră pe Filip Ilioasa, ginerele popii, care s-a codit de câte ori I-au chemat oamenii, dar de la arendașul Cosma a sărit să-și tragă acasă trei porci cât vițeii. ― Hai la primărie! răcni Trifon Guju. Să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu un sac plin în spinare, numai până în vecini, la baba Ioana, soacră-sa, care se necăjea cu păsările și cu odorul de nepot, Costică. ― Hai, soacră, hai, nu sta, să-ți iei și tălică nițel porumb, că oamenii se îndeasă la pomană și pe urmă degeaba te-ai mai duce! strigă Pavel sfătos, înapoindu-se degrabă la conac. ― Fire-ar a dracului! bombăni baba, văzîndu-și de treburi, parcă nici nu I-ar fi văzut și nici auzit. În vreme ce mulțimea se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]