2,372 matches
-
trebuie să dispară. 12) Nu „năpraznica”, ci „năprasnică” (p. 6, r. 11); 13) „Satisfăcut de o” (p. 6, r. 15); 14) „măcar că-s rezultate” (p. 9, r. 14); 15) „adăugarea unui „Joc secund” (p. 10, r. 6 de jos); 16) „nemaiîndrăgind” (p. 11, r. 1); 17) Pune punct după „finețe” și Înlătură cuvintele „asemeni unui copil” (p. 11, r. 3, 4, 5)! 18) „dumerim”, iar nu „dumirim” (p. 13, r. 2); 19) Elimină dezacordul „este” și pune-l pe corectul „sînt
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
știam de cînd era mic. Fusesem bun prieten cu bunicul lui, care avea grijă de el mai mult decît un tată, deoarece din cauza veniturilor foarte mici, părinții lui lucrau aproape toată ziua ca să-și poată asigura cele necesare traiului. Îl Îndrăgisem văzînd cu cîtă seriozitate aborda orice problemă, o seriozitate pe care nu o observasem la mulți adulți și o sete de a cunoaște și Înțelege, mult superioară nu doar comparativ cu cei de vîrsta lui, ci poate chiar și față de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cîteva riduri de expresie, numai filmată de aproape s-ar fi deslușit asta; cearcănele, vagi, nu ar fi fost, pentru telespectatori, decît urme, lăudabile, datorate maternității; nopțile pierdute În preajma leagănului lăsaseră semne, și-ar fi zis aceștia; ar fi fost Îndrăgită. Ingrid era una din stewardesele unei companii aviatice importante, Înfățișarea ei făcea pentru pasageri zborul sigur, plăcut; nici un avion nu avea ce să pățească, dacă Ingrid trecea printre scaune, zîmbind. Nici lui Thomas, dacă ar fi iubit-o, nu i
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
onomastică a unei prietene, se oprise la o florărie să cumpere un buchet de flori pentru sărbătorită. După un scurt dialog de circumstanță, băiatul a ținut morțiș să cumpere el buchetul acela de flori. - Spune-mi, te rog, sunt flori îndrăgite de tine cele alese? - Desigur! Altfel puteam cumpăra orice, dar...Ok! Pentru că în liceu eram prea timid să fac acest gest, dă-mi voie să mă revanșez acum! Poate că ai observat că te simpatizam mult... ... El a curtat-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ar fi fost vorba. O înțelegea din priviri și se străduia să-i facă pe plac în orice împrejurare, dar nu din milă, nu din dorința de a-i oferi compensații, ci pentru că îi făcea Marian Malciu plăcere, pentru că o îndrăgea și avea nevoie să-și manifeste dragostea înfiripată cu limpezime în acest fel... Niciunul nu va uita un anumit moment din ziua a treia, seara, în care s-a întâmplat un ceva inedit, neprevăzut, nepremeditat. Erau pe aleile din parcul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la parterul versanților formați din blocuri cu câte opt sau zece etaje, Ho diábolos trântea melancolizat câte o tumbă, zburând așa, cu boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai de treabă bucureșteni... Dedesubtul său, încolonate frumos, ca la manifestație, defilau arterele Ștefan cel Mare și Nicolae Titulescu. În stânga, Orașul Vechi, atâta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înnobilară în duh și tot ei dădură de lucru banului popii, domnișori de neînchipuit, neîncrezuți și instruiți, apăruți când ți-era mai greu, mîngîindu-ți nostalgiile cu mir de la Scorburi, dând sufletului tău ghies spre cârciumile universitare Coviltir, Nu mă mai îndrăgești, Țața Țenea, Zamparaua, Valtrap, Amorțica, împingîndu-te să intri la cursuri negândite la Zi-mi pe nume, Hai-hui, Trei în pat, Două lulele și programîndu-ți seminariile și laboratoarele la Harcea-Parcea sau Deșteptarea. Pentru că, vădit, numai acolo îi puteai dibui și asculta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și tocește ascuțitoarea, îl ciupește, călcându- l pe nervi, ori îi ascunde gustarea. Nu. El, Ulpiu, nu-și va lua de iubită decât o soție întreagă, înaltă, perfectă, sănătoasă, fără cusur, o tovarășă ideală de viață, care o să-l îndrăgească și, cu afecțiune, care îl va ajuta să treacă peste orice asprime a vieții. În plus, n-a fost el și nu este, de când se cunoaște pe lume, un fel de artist? Femeia lui, a hotărât el că trebuie să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acum și cele mai splendide șolduri cu care se născuse vreodată o femeie. De ce-și dorea asta? Fără motiv. Ca să-i stea și mai bine, ca să arate cu două degete mai divină decât oricare statuie grecească, pentru a o îndrăgi și mai adânc, și nu puteai s-o refuzi. El, când îl arestuiseră, ajunsese cam în faza aia cu pețitul, în care îi făcuse rost și de șolduri, muncise din greu, îi alipise la fix niște șolduri fără cusur și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
v-ați culcat cu ea. - Cum să mă fi culcat dacă n-am cunoscut-o vreodată?! - Și aici aveți dreptate. De cunoscut, n-ați cunoscut-o. Nu v-a interesat ce zace în inima ei. Nu vă gândeați cât vă-ndrăgește. Chiar aseară-mi scria: "Costache, să fim buni și nu care cumva să provoci nedreptate băiatului ăsta ciudat, Aurelian!" - Îmi spune ea Aurelian? Ce ți-am spus?! N-o cunosc!! - Vă spune cum îi vine la gură. - Nu mă cheamă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Se concentra, plescăia din gură și începea să vorbească< avea siguranța că acestor oameni le place să se asculte singuri. Magi se oprea din avânt doar să-și mai tragă sufletul și să mai plescăie! Pe marii poeți i-a îndrăgit imediat a citit undeva că și poeții sunt buni la calcule așa că a decis: Așa este! Doar și mie îmi place matematica! Stani făcea poezii pe bandă, dar fără să știe nimeni din clasă. Nu avea cum să se compare
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Era suficient să îl recite în gând și îl simțea, orice ar fi făcut pentru studiu era de prisos. De fapt la toți clasicii admira măiestria versului, iar când formația Mondial a lansat, după poeziile lor, celebrele cântece, i-a îndrăgit și mai mult. Muzica cu anumite instrumente, tonalități și melodii îl îndemna la reverii și își închipuia că va ajunge poet. Erau zile când putea merge la școală fără obligatoria cravată închisă la culoare. Nu toți profesorii țineau la acest
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
copilărie. Și eu am terminat liceul la Mircea cel Bătrân dar nam făcut cu Neacșu m-a ferit Dumnezeu! Am făcut în schimb cu doamna Mugioiu, soția profesorului de franceză care era un pedagog excelent. Ea m-a făcut să îndrăgesc matematica și să mi se pară cea mai ușoară materie, bineînțeles dacă înțelegi toate legile ei de bază. Acum Neli în Canada proiectează și execută strunguri uriașe care rectifică piese de 100 de tone. Este clar și era lămurit din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
jucat tu, câștigam fără probleme, mereu îi batem pe bătrâni. Laur le povestește: - Ce credeți voi, că nu mai știu s-alerg? La cămin avem un teren pe zgură, unde mereu jucăm fotbal, de aceea n-am uitat acest joc îndrăgit de toți băieții. Pleacă acasă să se spele și nu după mult timp se întâlnesc la o șuetă. Marinică, un amic de seama lui, plin de planuri ca întotdeauna îi propune: Când ies fetele la plimbare, eu mă iau de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Săptămâna brânzei Cine să-i țină minte? Băteau vânturile peste locul sălbatic, veneau zăpezile, duium de omăt, apoi primăverile. Zilele treceau, gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
însăși. Dorința de a muri ascunde prea multe garanții de absolut și de perfecțiune, prea multă insensibilitate la eroare, încît setea de-a trăi câștigă în farmec prin prestigiul nedesăvârșirii și prin atracția greșelilor aromate. Nu e mai ciudat să îndrăgești imperfecțiunea? Predilecția straniului salvează viața; moartea se scufundă în evidență. Nu există măreție în viață și nici chiar în moarte, ci într-un Nimic ce se ridică neutru și etern spre cer, asemenea Mont-Blanc-ului. Privind piscurile schizofrenice: curios că nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
merit să părăsești viața. - Dar să trăiești în dezbinarea lăuntrică de toate - și să ai argumente contra singurătății! Calea lui Buddha e croită pe măsura muritorilor... Calmul prințului gânditor n-ar pricepe niciodată cum poți vedea ca el și totuși îndrăgi nimicnicia. Până și Buddha să fi fost un dascăl? E prea mult sistem în lepădările lui, prea multe consecvențe în mâhniri. El ar condamna, desigur, rătăcirea celui ce-și târăște neantul printre muritori și n-ar pricepe cum în vidul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
între mâni și sărutînd-o. - I, Doamne! zise ea surâzând cu degetele la gură și măsurîndu-mă cu ochii din creștet pîn-în talpe. Ce mare te-ai făcut... Uite! și barbă și mustăți... Da tare ești galben, vere, pare c-ai fi îndrăgit? - Nu știi tu, zisei eu, uitîndu-mă în ochii ei inocenți și lucitori, nu poți ști tu ce am suferit. Dar ce frumușică era verișoara mea. Fața albă și obrazii roșii, părul castaniu și des, făcut în două cozi întrunite pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rară... era subțire ca bâzâitul de albină, dar ți se părea că-n gura [lui] s-a așezat un virtuos de violină lung de [o] palmă și, pe o vioară cât cojița unei alune, cânta subțire și frumos, de stai îndrăgit de el... Apoi tăcu și iar începu a ciocăni cu degetelei lui lungi, încît mâna lui îmi părea un paingăn mare, care joacă tremblante. - Iartă-mă, d-le Doctor, zisei eu încheindu-mi surtucul dinainte, dar mie-mi pare că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unul. Aș! unul?... Tu ești o frumoasă moartă, Marie, o moartă frumoasă... Tu n-ai inimă... Murit-au și inima ta într-un bal mascat... de-ai rămas rece ca marmura? Iar? Aide... să uit... în poveștile lui Hoffman unul îndrăgește un chip de ceara ce sta într-o fereastă... Degeaba se-nchina la luceafărul dimineții sale, degeaba la luceafărul serilor... Luceafărul era o păpușă... coeur de marbre. Marie... Iar? Să m-arunc în vârtejul măștilor... ... calea acelui castel... ajung la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pierdut puterea evocatoare. Altele sînt încă prea tinere, prea noi pentru a putea stîrni un ecou. Conducătorul și omul de Stat vor fi obligați să se străduiască să descopere cuvintele "vorbitoare", să boteze lucruri pe care masele fie că le-ndrăgesc, fie că le urăsc, și pe acestea să le condenseze în formule scurte. Așa le vor cristaliza imaginația, căci "anumitor cuvinte li se alătură, în mod trecător, anumite imagini: cuvîntul e doar soneria ce cheamă imaginea"151. O dată imaginea apărută
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
le mai accentuăm trăsăturile; oricum portretul rămîne întotdeauna în afara unor astfel de modele. Recrutat dintre oamenii aparte, pradă unei idei fixe, conducătorul ideal din psihologia mulțimilor merge pînă la capătul "nebuniei" sale. El se cațără pe culmi sacrificînd tot ceea ce îndrăgește un om ponderat, în deplinătatea facultăților sale. Ce contează o ambiție superioară, dacă nu are alături încrederea necondiționată într-o credință? Dar e un mare atu, și e tocmai atuul conducătorului, acela de a concilia ambiția cu credința. Un alt
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe o realitate și să îndreptăm asupra lui fascicolul cunoașterii. Insist asupra acestui punct întrucît, în zorii epocii mulțimilor și al partidelor de masă, psihologia mulțimilor a prevăzut această ascensiune și a susținut, prin Le Bon, că "tipul de erou îndrăgit de mulțimi va avea întotdeauna structura unui Cezar. Strălucirea lui le seduce, autoritatea lui le copleșește, iar sabia lui provoacă frica"458. La celălalt pol, majoritatea savanților considera și mai consideră că, în zilele noastre, șeful carismatic mai subzistă doar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu îi sunt rude apar totuși ca atașați familiei sau când grupuri care nu au legătură cu familia sunt percepute, amintite și/sau prezentate în poveste ca fiind asemănătoare cu ea. De exemplu, povestea Sarei leagă învățătoarea pe care a îndrăgit-o în clasa întâi de familia ei, accentuând contactele cu aceasta, afecțiunea sa față de ea și întâlnirea acesteia cu mama: „contactul a fost avut loc direct chiar înainte să fiu eleva ei”. Despreprietenii din școala primară, Sara vorbește în termenii
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
dispoziție un sistem de relații asupra căruia să se poată interveni în mod operativ”150. În acest sens, Silvano Tagliagambe 151 propunea spre reflecție un pasaj din Orașele invizibile, considerând că textul lui Italo Calvino (un autor, de altfel, foarte îndrăgit de epistemologi) ar ilustra îndeajuns de convingător caracterul selectiv și relațional al noțiunii de model 152. La o lectură atentă a pasajului invocat de Tagliagambe ne putem da seama că între cele două „lumi” (Eudossia „reală” și desenul ei din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]